Iubire la suprapreţ

[Teh]

* faţă dezamăgită * niciun comentariu, I feel sad.
However, scuze de întârziere. Next chapter, livrat.
Lectură oplăcută!

Capitolul 16

Sunt lucruri care crezi că au încetat. Nu din existența lor propriu zisă, doar că ai impresia că ele au luat sfârșit pentru cei din jurul tău.... Că acele pericole ce au amenințat bună starea prietenilor tăi... Au dispărut. Când constați că reapar, gata să te omoare și pe tine odată cu ei, să îți ucidă sufletul și răbdarea, poate chiar mai mult de atât... Ce poți face?
Să stai?! Nu. Este de neconceput așa ceva. Pentru că nu îi poți vedea iar răniți pe aceia la care ții atât de mult. Pe care îi iubești.
Atunci lupți, cu to ce ai și cum poți. Plin de impulsivitate sau raționament, nu contează - ai face orice să oprești ca acele impurități ce te încojoară să nu ajungă și la cei pe care vrei să îi protejezi... Chiar cu prețul de a fi rănit tu însuți. La un moment dat, uiți că exiști, tu nu mai ești. Sunt doar ei. Ele. Ea.
*
- Ce bine! În sfârșit a plecat și idioata aceea de Bridget. Cum o suporți? Nu o pot suferi. Ce îngâmfată!
Cu două minute înainte închisesem ușa de la intrare și mă pregăteam să intru la duș. Kristin îmi vorbea de pe canapeaua din sufragerie, probabil uitându-se la televizor, îmbrăcată în veșnicii pantaloni scurți și tricoul larg și negru ( cu câteva mărimi mai mari, având în vedere că era al meu ). Ridica tonul ca să o pot auzi, dar nu aveam chef de discuții și nici să răspund la ceva atât de infantil. M-am îndreptat spre baie și mi-am făcut dușul rapid, luând apoi niște haine pe mine. Era vineri, trebuia să merg la club. Desigur, îi explicasem scumpei mele verișoare că lucram și fusese chiar entuziasmată din cauza aceasta. Până ce i-am interzis să plece în lipsa mea. Și așa avusesem destule probleme cu ea, și asta doar într-o săptămână. Cum putea fata aceasta să iasă atât de des și să vină la ore atât de târzii? Mă enerva, de-a dreptul. Așa că începusem să îi interzic lucruri, după cum se înțelege - nu i-a convenit.
Am căutat-o cu privirea și am găsit-o tot în living, schimbând alandala programele de la televizor. Nu îi plăcea nimic ( și asta nu era deloc o noutate ).
- Kristin, vreau să stai acasă în seara asta. Mă enervează cumplit faptul că ieși așa, fără să știu de tine. Ce o să zică tac-tu când o să afle? Oh, lasă-mă pe mine... O să îmi taie capul și o să îmi reamintească faptul că sunt un iresponsabil, că...
Nu m-a lăsat să continui. Mă privea destul de plictisită și era clar o trăsătură ce ne unea. Poate din cauza aceasta ne era uneori greu să nu ne contrazicem. Semănam destul de mult, și la înfățișare și la personalitate, desigur - existau și diferențe.
- Lasă asta, vere. Nu ai tu grija mea. Vreau să ies, o fac. Nu îmi interzici nimic. Plus că, oricum o să fac ce vreau eu.
Eram gata să îi spun vreo două, dar m-am gândit că nu are niciun rost așa că mă pregăteam să plec. Purtând o pereche de pantaloni negri și un tricou ales la întâmplare, încălțat în veșnicii mei teneși albi, mi-am luat cheile și telefonul și m-am îndreptat spre ieșire. Ceva m-a lovit din spate chiar în clipa în care băgasem cheia în ușă ,pentru a o descuia.
Era geaca mea.
M-am întors și am adunat-o, fiind nevoit să o și pun pe mine.
- E frig afară, prostule. Ai face bine să te îmbraci. Dacă răcești o să trebuiască să am eu grijă de tine, și nu îmi convine asta.
Caracteristic lui Kristin. Aveam un deja-vu. Am zâmbit și aceasta mi-a întors rapid gestul, venind puțin mai aproape de mine și ridicându-se pe vârfuri, m-a îmbrățișat strâns. M-am pierdut în brațele ei calde și a trebuit să îi răspund prin același gest. Nu știu când am realizat dar o iubeam foarte mult pe această fată, uram să nu o pot proteja, să nu mă asculte. Cred că aș fi început iar cu morala dacă nu ar fi vorbit ea prima, în timp ce își prindea părul într-o coadă strânsă, la spate.
- Auzi, pe bune acum, mă simt datoare să ți-o spun.. Tipa aia nu e de tine. Adică, nu te merită. Ești prea bun pentru ea. Nu știu ce pana mea se ține după curul tău și tu o accepți. Dacă eram în locul tău o trimiteam la dracu de mult.
Am oftat. Nu avea dreptate. Blonda era într-adevăr foarte dificilă, dar ținea la mine ( în felul ei ) și eu eram cel care mă comportam asemenea unui ticălos când venea vorba de aceasta. Bineînțeles, eram gata să o contrazic, dar nu mi-a dat ocazia.
- Mda, știu deja ce vrei să zici. N-are rost. E proastă și pace, n-ai ce-i face! Mă stresează, nu ne mai lasă singuri deloc. Și tu nu o placi cine știe ce, crezi că nu văd cum te calcă pe coadă în fiecare clipă? Nu știu cum te poți abține! E ca un ghimpe în coastă!
Ridicase tonul și începuse să gesticuleze cu mâinile. S-a oprit brusc, poate din cauza surâsului meu, fiind amuzat de reacția ei - nu puteam să fac altceva. A oftat și s-a întors, vrând să plece în camera ei. Chiar înainte să închidă ușa, a mai spus ceva.
- Știi? Chiar îmi pare rău de ce ți-a făcut Roselyn, dar nu rezolvi nimic dacă te combini cu „prietena ei cea mai bună”... Treci mai departe, nici una din ele nu te merită... Sunt doar două proaste.
Am plecat și eu, cu mintea în ceață și toate gândurile luptându-se în mine, îmi luase și creierul razna. Nu înțelegeam ce avea Kristin împotriva celor două. Desigur, Bridget era enervantă, nu puteam să o neg... Dar, Roselyn era... Ei bine... Poate doar pentru mine se prezenta în această ipostază; oricum nu aveam ce să fac, nici nu eram în stare să neg ceea ce simțeam pentru ea. Se întâmplase, o adoram și nu aveam ce să îi fac. Urma să mor cu acest sentiment și să o port merue în sufletul meu. Eram blestemat, sau binecuvântat să o țin mereu în gând.
Toate aceste chestiuni îmi invadau mintea în timp ce mă îndreptam spre locul meu de serviciu. M-am îmbrăcat în costumașul meu de chelner, pardon - barman și m-am așezat la postul meu. Nu a fost nimic interesant.
Asta până când s-a deschis ușa aia nenorocită și trei fete și-au făcut apariția. Le cunoșteam pe toate, însă doar una mi-a ieșit în evidență. Am rămas mască, chiar atunci făceam un cocktail și cineva îmi tot striga să mă grăbesc. Rapid, am ieșit din transă și am făcut ceea ce trebuia să fac, cu privirea încă ațintită asupra roșcatei.
Ce căuta aici?
Nu puteam observa cu ceea ce era îmbrăcată, eram prea orbit pentru așa ceva. Era cu tipele acelea cu care umbla înainte. Cele cu drogurile. Mi-era imposibil să le disting foarte bine din cauza aglomerației, dar le cunoșteam ( chiar dacă numele lor nu mi le aminteam). Aș fi vrut să plec de acolo și să le întreb ce se întâmplă. De fiecare dată când Roselyn își întorcea privirea spre locul în care mă aflam eu, trebuia să mă ascund cumva ca să nu mă zărească. Nu voiam să știe că lucrez aici, nu voiam nimic... Decât să plece, să se despartă de acelea două. Ce făcea cu ele? Nu înțeleg.
Inima mea bătea cu accelerație și eram numai nervi. Îmi venea să urlu, nu - probabil doar să mă duc acolo și să o iau cu forța pe Rose din local. Ce dracu? Îi promisese fratelui ei! Înțelegeam că eu nu mai contez pentru ea, dar măcar pentru Nate și... Chiar dacă uram să o recunosc... Măcar pentru cretinul, nemernicul și înfumuratul de Victor. Își distrugea iar viața? Merita o bătaie fata asta!
Unul din chelneri, prieten de-al meu de altfel, a fost sărutat de una din ele. Uite, uite în ce grup vrei să te bagi, Rose! Tu ești prea bună pentru așa ceva! Degeaba țipam în mine, mă auzeam doar eu și atât. Și doar eu eram cel care suferea. Am stat ca la vânătoare, la pândă, să văd ce se întâmplă. Păcat că nu puteam auzi ceea ce vorbeau. Roșcata s-a ridicat și s-a îndreptat spre baie.
Ah!
Un gând mi-a trăznit mintea!
Asta era șansa mea!
- Mike!
L-am strigat pe chelnerul care fusese sărutat de una dintre amicele roșcatei, curvele acelea ordinare. A venit imediat la mine și i-am dat câteva instrucțiuni. Îmi era dator așa că , normal, nu m-a refuzat.
- Ai priceput? Când apare cealaltă domnișoară, îi spui că celelalte două au plecat după ce au plătit și că ți-au spus să îi transmiți: s-a terminat, tu nu mai ești de-a noastră. Adio, Rossie.
A dat din cap oareum nedumerit și mi-a spus că s-a făcut. Aveam încredere în el pentru atâta lucru. I-am cerut unui alt coleg să îmi țină locul la bar și am plecat de acolo. Cu mersul meu de fotomodel ( îmi plăcea să glumesc pe tema aceasta cu Kristin, dar acum era pe bune ) și cu cel mai bun și fals zâmbet pe care îl aveam. Probabil că fetele nu mă cunoșteau, nu aveau de unde. Eu le știam prea bine pe acestea. La dracu! Ajungeam la timp, și asta era prea de tot! Tocmai când mă apropiam puneau ceva în paharul frumoasei mele Rose. La dracu! Dacă până acum avusesem vreo reținere, acum nu mai era cazul. Aveam sufletul plin de ură; față de aceste două idioate ce s-au trezit să se bage în viața ei. Nu aveau niciun drept. Mi-aș fi dorit să îi zic vreo două și prietenei mele, fostei mele cele mai bune prietene.
- Bună, dragele mele domnișoare. Fata roșcată care era cu voi mai devreme, vă așteaptă afară acum. Mă urmați?
Am întins o mână spre masă folosind atâta stil cât puteam și le-am făcut cu ochiul. Acestea au chicotit și au început să mă întrebe dacă nu le confund și alte porcării. Iar eu m-am arătat profund jignit, deși mă luptam să nu le trag câte una. M-au urmat, în cele din urmă în timp ce tipa cu părul castaniu mi-a pus mâna pe fund iar bruneta începuse să mă pipăie. Fabulos! Mi-era scârbă de ele, de atingerile lor.
Ne-am aflat în sfârșit afară, în spatele localului. Am închis ușa după mine și am renunțat la zâmbetul fals, abordând unul diabolic și sarcastic, plin de răutate. Știam că ochii mei le săgetau și probabil că ele observau acest lucru - pentru că era o lumină acolo, slabă și părea bolnavă, din cauza pâlpâielilor repetate - însă, oricum ar fi fost, ne puteam citi fețele.
- Unde e?
A început tipa cu părul castaniu. Am rânjit și m-am apropiat de ele, fără pic de menajamente.
- Nu e. Lăsați-mă să vă explic câteva chestii de bază. Nu aveți voie cu droguri în acest club. Nu trebuie să o târâți pe Roselyn înapoi în treaba aceea. Și mai clar, eu nu vă voi lăsa să faceți niciuna din acestea două. Nu vreau să mă port ca un bou, am maniere. O să vă rog frumos să plecați de aici și să o lăsați în pace.
Am vorbit calm și cu o tonă de aroganță în voce, pe care nu mi-o puteam abține. Eram încă dezgustat de imaginea celor două. Drogate. Ce puteai să le ceri? Voiau să o ia înapoi pe ea... Iar eu, eu nu puteam permite așa ceva. Niciodată.
Normal, nici nu m-am așteptat să reacționeze frumos.
- Ce faci tu, mă?
Au început amândouă să râdă cu o poftă extraordinară.
- Pleacă, bă, d-aici! Nu știi în ce te bagi, dispari cât mai ai timp. Cine morții tăi te crezi, să apari și să ne faci nouă scandal? Facem ce vrem. Și află că o să ne întoarcem acolo și o să o facem pe Rossie una de-a noastră, a plecat de unde nu trebuia. Locul ei e alături de noi!
Momentan vorbea doar tipa cu aspect de rockeriță, cea care mă luase de fund. Drăguț. Bruneta a adăugat și ea, ca să nu se simtă mai prejos.
- Noi o iubim mult pe Rosse! Și o vrem înapoi, iar tu nu ne vei opri... Te crezi interesant pentru că ești băiat, eu aș zice să nu o mai faci... Nu știi în ce te bagi!
Am început să râd.
Nu mi-era frică nici de ele și nici de gașca lor. Puteau să facă ce ar fi vrut ei, dar nu urmau să o facă. Îi cunoșteam prea bine pe cei ce făceau parte din tot grupul, discutasem de mai multe ori cu ei, de când roșcata nu mai făcea parte din întreg. Le știam majoritatea secretelor și dacă unii mai puteau încă fii în ultimul an de liceu, era datorită mie. Și erau destui în același institut școlar ca și mine. Să zicem că îi lăsasem în pace pentru ceea ce îi făcuseră naivei domnișoare Hope, în schimbul unui singur lucru.. Să o uite.
Începuseră să trăncănească și mai multe înjurături și amenințări, unde o introduceau fără rușine și pe draga de ea. Nu puteam permite așa ceva. Mă enerveaseră la culme. M-am apropiat de ele și știu că nu e frumos, nu face un gentleman așa ceva, dar nu mai puteam suporta. Le-am apucat de păr pe amândouă odată și le-am dat cap în cap. Ambele au țipat și au început să mă lovească. Una din ele a scos un cuțit și a încercat să mă taie. Nu prea mă simt confortabil să dau în femei, dar nu o să le consider așa ceva , pentru moment.
Am apucat-o iar de păr pe îndrăzneață și am aruncat-o pe jos, în timp ce i-am luat cuțitul și l-am strecurat la mine în buzunar. În același timp, bruneta mi-a sărit în spate și cu un alt cuțit mi-a zgâriat gâtul. Erau profesioniste, va să zică. M-am scuturat și am reușit să o trântesc. Am făcut un gest îngrozitor de urât, dar nu puteam să nu o fac după remarca pe care a scos-o.
- Rose e a noastră! E ca noi! N-o să ne-o iei!
I-am articulat un picior în stomac și după ce s-a ridicat și proasta căreia îi luasem cuțitul, am lovit-o și pe ea cu o simplă palmă. Așa au început iar să dea în mine, dar nu le-am mai lăsat, lovindu-le pe amândouă serios, folosindu-mi doar mâinile de data aceasta. Erau trântite pe jos, una lângă alta.
- Uite ce e, nu vreau să mă cert cu voi. Uitați că ați cunoscut-o și lăsați-o dracului în pace. Asta dacă nu vreți să o pățiți bine, atât voi și cât grupul vostru.
Se ridicaseră pentru a se năpusti iar asupra mea. Din tonul arogant și indignat pe care îl folosisem , nu se putea altfel. Era un coș de gunoi în apropiere așa că le-am luat pe amândouă , nici nu îmi imaginez cum ( nu erau prea grele, oricum ) și le-am aruncat în pubelă. Au început să mă înjure.
- Apropo.. Numele meu. Numele meu este Eric Eyed.
Au tăcut brusc și au făcut ochiii mari, parcă de uimire. Am zâmbit satisfăcut și am plecat de acolo. Probabil auziseră de la liderul lor că nu e bine să te pui cu un anumit tip pe acest nume, că nu ar trebui să se mai lege de roșcată, că s-ar putea să o pățească la fel de rău ca tipul acela care încă mai are o cicatrice pe obraz... Pentru că a încercat odată să îi dea iar droguri roșcatei... Nu voiam să fiu un ticălos și chiar mă simțeam ( un pic ) prost pentru că am dat în ele. Dar ar fi trebuit să știe că de ea nu se leagă nimeni.
M-am pus la postul meu și Mike m-a anunțat că a îndeplinit misiunea.
- Omule, ce-ai la gât?
Sângeram dar nici nu îmi dădusem seama de asta. Am pufnit și mi-am pus un leucoplast. Colegul meu a prins un oftat de-al meu și mi-a tras o palmă pe spate.
- Èšii mult la tipa aia, ha?
Am zâmbit.
- Nu. E prea puțin spus.
În timp ce se pregătea să onoreze o comandă, mi-a strigat.
- Nu îți face griji, i-am chemat și-un taxi. E bine. Ar trebui să știi că arăți chiar caraghios în momentul ăsta.
Am dat din umeri și am rânjit. Ce am ajuns să fac pentru fata asta. Ceva a depășit limita normalului....
Când am ajuns acasă, spre dimineață, m-am ciocnit nas în nas cu Nate. S-a uitat mirat la mine și eu am încercat să îmi feresc privirea de la el. În spate, m-am trezit cu Kristin. Prietenul meu încă ne privea ciudat.
- Scuze Eric! Nu am vrut, pe bune! E ultima dată când plec, nu o să te mai fac să vii după mine...
Ce mă bucuram că am o astfel de verișoară! Deci, tot ieșise și știa prea bine că nu aveam chef ca ceilalți să afle cum și în ce fel lucrez, și mai ales că fac asta. Bun, și era și ingenioasă. Oricum, urma să am eu o discuție serioasă cu ea.
- De ce ești treaz așa de dimineață?
Am încercat eu să dreg întâmplarea și acesta a zis că are ceva de lucru și m-a privit oarecum compătimitor, dispărând și făcându-mă să îi promit că o să îmi fac timp să ies cu el zilele astea. Deși el era cel ocupat.
- Unde-ai fost?
Am țipat la vară-mea imediat ce m-am aflat în apartament. Și-a scos pantofii, și-a aruncat geaca pe jos, și-a desprins părul și a scos limba la mine, în timp ce două lacrimi mari i s-au prelins pe obraji.
- N-ai niciun drept, știi? Ți-am făcut un serviciu azi, vrei să taci?
Am oftat și am îmbrățișat-o. Pentru moment, nu puteam face altceva pentru ea.
M-am simțit puțin vinovat pentru că în tot acest timp mă întrebam ce face Roselyn... Sigur ajunsese cu bine acasă, Nate nu era îngrijorat. Oricum. . . nu știa ce făcusem pentru ea , nici nu conta - la o adică... Eu tot o iubeam.