03-08-2010, 07:50 PM
Am revenit şi eu după o lungă absenţa şi acest capitol nu se numară printre cele mai bune ale mele . Mulţumesc , Teh , pentru susţinere!
Capitolul 14
,, ÃŽn drumul nostru va apărea o răscruce , calea o vei alege cu ochii închiÅŸi . Doar aÅŸa vei putea da vina pe destin ...â€
-Ai ghicit ! Răspunsul meu nu s-a lăsat aşteptat . Voiam să îi urmăresc reacţia , în mod normal oamenii ar tremura la gândul că cineva va veni să îi omoare . Ar încerca să se salveze , să fugă , iar ea ori aştepta moartea , ori avea mare încredere în capacităţile ei . Am sperat să fie prima varianta , mi-ar face munca mai uşoară .
Roşcata s-a ridicat în picioare , privindu-mă şi arătând că îmi era superioară . Rămăsesem surprinsă de faptul că îl cunoştea pe Matt , deşi curiozitatea îmi domina caracterul , am decis să o las să facă primul pas .
- Matt şi-a găsit un nou ucigaş ? Sper că ştii că nu mă vei putea omorî…
- Ştiu doar că am un ordin de îndeplinit şi asta implică moartea ta .
Privirea ei arogantă mă irita , îndemnându-mă să o provoc , aş fi o mare mincioasă dacă aş nega că nu îmi place să mă joc . Aceasta s-a îndepărtat de birou , ajungând în apropierea mea , am remarcat diferenţa de înălţime . Am reuşit să o privesc în ochii , alungând orice urmă de teama . Un schimb de priviri care încercau să se impresioneze una pe cealaltă . M-am lăsat condusă de impuls , văzând-o prea aproape de mine şi furându-mi aerul . Am scos briceagul din buzunar , împingându-l încet în abdomen , voiam să văd cum reacţionează şi să simt sângele cald curgându-se uşor . A prins tăişul în mâna dreaptă , ţinându-l cu puternic şi încercând să îl ia . Ne-am luptat câteva minute , parcă acel cuţit era simbolul puterii şi cine l-ar fi avut ar fi câştigat. Nu a mai rezistat mult , s-a încruntat uşor , luptându-se cu durerea . Picăturile de sânge se scurgeau de pe lama care strălucea în lumina becului , am reuşit să îi fac o rană adâncă . Chipul ei nu schiţa durerea pe care o simţea , nu scosese niciun scâncet , nimic . Nu a renunţat decât în ultima clipă , briceagul s-a ridicat în aer , ajungând la câţiva metri de noi . Zgomotul produs în momentul contactului cu solul , ne-a trezit din visare . Ne priveam , ştiind că va fi ultima dată când amândoua trăiam , când bătăile inimiilor noastre se auzeau împreună .
Nu ne cunoşteam , era prima oară când ne văzuserăm . Puteam fi doua străine ce s-ar fi întâlnit întâmplator pe o stradă şi şi-au continuat drumul . Acum ne urăm , ea pentru că voiam să o ucid , iar eu pentru că nu mă lasă să îi iau viaţa .
Atenţia mea se îndrepta spre briceag , trebuia să îl recuperez , doar aşa aş fi putut câştiga lupta . Ea nu a cedat , deşi suferea , încercând să mascheze orice urmă de durere. Se părea că Matt o învăţase acea lecţie , să stai ca o stâncă în faţa sfârşitul , să pleci capul , recunoscând că ai pierdut .
Mi-a dat o palma cu mâna rănită , sângele colorându-mi obrajii , simţându-le cum se încheagă . M-a durut şi mi-am atins faţa , dorind să îndepărtez acel lichid roşu , dătător de viaţa. Am fost surprinsă de gestul ei , am observat că durerea i se accentuase , dar asta nu a împiedicat-o . Ar fi vrut să mă mai lovească încă o dată , am oprit-o şi i-am returnat palma .
Începuse să mă doară mai tare obrazul , sângele se scurgea, ajungând pe haine . Trebuia să găsesc cuţitul şi să termin cât mai repede . Bătăile inimii mi se acceleraseră când am început să fug . Am fost fericită să văd briceagul din nou în mână , controlam situaţia . Ea s-a năpustit asupra mea . căzând amândouă pe podea . Nu am realizat în ce moment , dar am pierdut cuţitul şi asta echivala cu înfrângerea .
Am văzut doar sângele aruncat pe podea , apoi am admirat lama ce îmi străpungea pielea . Îmi era frică . Pierdusem ? Mă durea întregul corp , tremuram . Mă pierdusem , tăişul dispăruse în interiorul meu … Am vrut să închid ochii , să se termine totul în acel moment . Îmi acceptam înfrângere , ea fusese mai bună ca mine , una dintre noi trebuia să moară. Aveam doar un singur regret şi o crimă ce îmi apasă pe umerii mei . Atât şi un suflet şi nişte amintiri şi multe zâmbete drogate . Nu credeam că era sfârşitul , ar fi fost prea patetic ,chiar prea devreme . Spusesem că nu voi muri , că voi supravieţui şi asta înseamna că domnişoara ce se afla deasupra mea trebuia să moară . Cât ar râde Christian dacă ar ştii că am fost aproape de eşec , de moarte . Chiar şi eu am vrut să râd , să fie ultimul zâmbet pe buzele mele . Un râs isteric care ar fi fost acompaniat de lacrimi , râdeam de apropierea decesului meu , de gândurile mele , de lumea asta …Roşcata m-a înţeles , a surâs trist , iar mâna începuse să îi tremure . Era ocazia perfectă pentru a riposta , pentru a îmi mai oferi o şansă .
Am găsit puterea de a mă ridica , ţinându-mi mâinile lângă rană , sperând că voi opri sângerarea . Am scos încet briceagul şi am simţit un val de sânge ce îmi părăsea corpul , eram slăbită şi reuşeau cu mare greutate să mă menţin în picioare . Am ignorat durerea , mâinile pătate , am şters tot ce se întâmplase cu câteva minute . O să ucid ! Trebuie să o fac! Acestea erau singurele mele gânduri şi ştiam că o să regret moartea ei …
- Eşti aproape în lumea cealaltă şi tot tu vrei să mă omori . Am auzit glasul surprins al roşcatei , mă privea , încercând să înţeleagă încăpăţânarea mea .
Nici eu nu ştiam de ce o făceam , dar refuzam eşecul şi dorea cu disperarea să câştig . Nimeni nu mă va înţelege , dar totul va avea un scop : să rămân în viaţă , să supravieţuiesc doar pentru a-l vedea mort pe Matt . Existenţa mea trebuia să fie mai lungă decât a lui , chiar şi un minut în plus era suficient . Victoria mea înseamna moarte cuiva , înfrângerea mormântul meu . ,, Vei muri “ Am soptit încet pentru mine , eram sigură că voi reuşi . Luptam pentru viaţa mea , un singur pas greşit şi ajungeam pe marginea prăpastiei dintre viaţa şi moarte , iar roşcata era dispusă să mă împingă . Câteva secunde am rămas nemişcată , aştepţând că ceva să se întâmple .
Nu am avut curajul să o mai privesc în ochii , trebuia doar să acţionez . Am ţinut strâns cuţitul , repezindu-mă asupra victimei , iar de teama am făcut o greşeală . Am închis ochii şi m-am lăsat purtată , nu voiam să văd ce urma să fac, poate că să mă mint mai târziu , să îmi creez iluzia că nu a fost vina mea . Mă aflam deasupra ei , lama cuţitului dispăruse şi în zadar încercam să îi găsesc acea strălucire .
-Cine eşti ? Am întrebat-o curioasă , trebuia să aflu mai multe înainte să moară .
- Am fost ... în curând vei vorbi despre mine la trecut . Să zicem doar că am existat şi asta li se întâmpla celor care îl trădează pe Matt , toţi sfârşesc omorâţi .
- De ce ?
- Prea des am auzit această întrebare , prea des am pus-o ! Te prefaci sau încă nu îl cunoşti pe Matt ?
S-a oprit , scoţând un geamăt şi respirând din ce în ce mai greu . Nu îmi doream să moară, trebuia să trăiască pentru a îmi povesti totul .
- El e un parazit , se hrăneşte şi ne distruge pentru a supravieţui ... Ironia sorţii este că am ucis atât de mulţi oameni încât ar fi trebuit să am demnitate şi să mă sinucid . Acum am un sfârşit trist şi nu am puterea să râd , îi voi lasă onoarea lui Matt . Te voi aştepta ! Căci ştiu că Matt se va ocupa şi de tine, el are grijă de tot , mai puţin de viaţa ...
- Mă tem că va trebui să aştepţi prea mult timp. Adio!
Nu mai voiam să aud nimic , îmi spusese deja prea multe şi nimic nu mă ajuta . Am privit-o cum a murit , cum a respirat pentru ultima oara şi cum inima a încetat să mai bată .
Atunci Roy a apărut , oarecum trist a trecut pe lângă mine şi s-a oprit lângă cadravul fetei .
- Melania ...A rostit încet cu glas care conţinea o urmă de melancolie , apoi a mângaiat-o pe frunte şi i-a închis ochii.
Capitolul 14
,, ÃŽn drumul nostru va apărea o răscruce , calea o vei alege cu ochii închiÅŸi . Doar aÅŸa vei putea da vina pe destin ...â€
-Ai ghicit ! Răspunsul meu nu s-a lăsat aşteptat . Voiam să îi urmăresc reacţia , în mod normal oamenii ar tremura la gândul că cineva va veni să îi omoare . Ar încerca să se salveze , să fugă , iar ea ori aştepta moartea , ori avea mare încredere în capacităţile ei . Am sperat să fie prima varianta , mi-ar face munca mai uşoară .
Roşcata s-a ridicat în picioare , privindu-mă şi arătând că îmi era superioară . Rămăsesem surprinsă de faptul că îl cunoştea pe Matt , deşi curiozitatea îmi domina caracterul , am decis să o las să facă primul pas .
- Matt şi-a găsit un nou ucigaş ? Sper că ştii că nu mă vei putea omorî…
- Ştiu doar că am un ordin de îndeplinit şi asta implică moartea ta .
Privirea ei arogantă mă irita , îndemnându-mă să o provoc , aş fi o mare mincioasă dacă aş nega că nu îmi place să mă joc . Aceasta s-a îndepărtat de birou , ajungând în apropierea mea , am remarcat diferenţa de înălţime . Am reuşit să o privesc în ochii , alungând orice urmă de teama . Un schimb de priviri care încercau să se impresioneze una pe cealaltă . M-am lăsat condusă de impuls , văzând-o prea aproape de mine şi furându-mi aerul . Am scos briceagul din buzunar , împingându-l încet în abdomen , voiam să văd cum reacţionează şi să simt sângele cald curgându-se uşor . A prins tăişul în mâna dreaptă , ţinându-l cu puternic şi încercând să îl ia . Ne-am luptat câteva minute , parcă acel cuţit era simbolul puterii şi cine l-ar fi avut ar fi câştigat. Nu a mai rezistat mult , s-a încruntat uşor , luptându-se cu durerea . Picăturile de sânge se scurgeau de pe lama care strălucea în lumina becului , am reuşit să îi fac o rană adâncă . Chipul ei nu schiţa durerea pe care o simţea , nu scosese niciun scâncet , nimic . Nu a renunţat decât în ultima clipă , briceagul s-a ridicat în aer , ajungând la câţiva metri de noi . Zgomotul produs în momentul contactului cu solul , ne-a trezit din visare . Ne priveam , ştiind că va fi ultima dată când amândoua trăiam , când bătăile inimiilor noastre se auzeau împreună .
Nu ne cunoşteam , era prima oară când ne văzuserăm . Puteam fi doua străine ce s-ar fi întâlnit întâmplator pe o stradă şi şi-au continuat drumul . Acum ne urăm , ea pentru că voiam să o ucid , iar eu pentru că nu mă lasă să îi iau viaţa .
Atenţia mea se îndrepta spre briceag , trebuia să îl recuperez , doar aşa aş fi putut câştiga lupta . Ea nu a cedat , deşi suferea , încercând să mascheze orice urmă de durere. Se părea că Matt o învăţase acea lecţie , să stai ca o stâncă în faţa sfârşitul , să pleci capul , recunoscând că ai pierdut .
Mi-a dat o palma cu mâna rănită , sângele colorându-mi obrajii , simţându-le cum se încheagă . M-a durut şi mi-am atins faţa , dorind să îndepărtez acel lichid roşu , dătător de viaţa. Am fost surprinsă de gestul ei , am observat că durerea i se accentuase , dar asta nu a împiedicat-o . Ar fi vrut să mă mai lovească încă o dată , am oprit-o şi i-am returnat palma .
Începuse să mă doară mai tare obrazul , sângele se scurgea, ajungând pe haine . Trebuia să găsesc cuţitul şi să termin cât mai repede . Bătăile inimii mi se acceleraseră când am început să fug . Am fost fericită să văd briceagul din nou în mână , controlam situaţia . Ea s-a năpustit asupra mea . căzând amândouă pe podea . Nu am realizat în ce moment , dar am pierdut cuţitul şi asta echivala cu înfrângerea .
Am văzut doar sângele aruncat pe podea , apoi am admirat lama ce îmi străpungea pielea . Îmi era frică . Pierdusem ? Mă durea întregul corp , tremuram . Mă pierdusem , tăişul dispăruse în interiorul meu … Am vrut să închid ochii , să se termine totul în acel moment . Îmi acceptam înfrângere , ea fusese mai bună ca mine , una dintre noi trebuia să moară. Aveam doar un singur regret şi o crimă ce îmi apasă pe umerii mei . Atât şi un suflet şi nişte amintiri şi multe zâmbete drogate . Nu credeam că era sfârşitul , ar fi fost prea patetic ,chiar prea devreme . Spusesem că nu voi muri , că voi supravieţui şi asta înseamna că domnişoara ce se afla deasupra mea trebuia să moară . Cât ar râde Christian dacă ar ştii că am fost aproape de eşec , de moarte . Chiar şi eu am vrut să râd , să fie ultimul zâmbet pe buzele mele . Un râs isteric care ar fi fost acompaniat de lacrimi , râdeam de apropierea decesului meu , de gândurile mele , de lumea asta …Roşcata m-a înţeles , a surâs trist , iar mâna începuse să îi tremure . Era ocazia perfectă pentru a riposta , pentru a îmi mai oferi o şansă .
Am găsit puterea de a mă ridica , ţinându-mi mâinile lângă rană , sperând că voi opri sângerarea . Am scos încet briceagul şi am simţit un val de sânge ce îmi părăsea corpul , eram slăbită şi reuşeau cu mare greutate să mă menţin în picioare . Am ignorat durerea , mâinile pătate , am şters tot ce se întâmplase cu câteva minute . O să ucid ! Trebuie să o fac! Acestea erau singurele mele gânduri şi ştiam că o să regret moartea ei …
- Eşti aproape în lumea cealaltă şi tot tu vrei să mă omori . Am auzit glasul surprins al roşcatei , mă privea , încercând să înţeleagă încăpăţânarea mea .
Nici eu nu ştiam de ce o făceam , dar refuzam eşecul şi dorea cu disperarea să câştig . Nimeni nu mă va înţelege , dar totul va avea un scop : să rămân în viaţă , să supravieţuiesc doar pentru a-l vedea mort pe Matt . Existenţa mea trebuia să fie mai lungă decât a lui , chiar şi un minut în plus era suficient . Victoria mea înseamna moarte cuiva , înfrângerea mormântul meu . ,, Vei muri “ Am soptit încet pentru mine , eram sigură că voi reuşi . Luptam pentru viaţa mea , un singur pas greşit şi ajungeam pe marginea prăpastiei dintre viaţa şi moarte , iar roşcata era dispusă să mă împingă . Câteva secunde am rămas nemişcată , aştepţând că ceva să se întâmple .
Nu am avut curajul să o mai privesc în ochii , trebuia doar să acţionez . Am ţinut strâns cuţitul , repezindu-mă asupra victimei , iar de teama am făcut o greşeală . Am închis ochii şi m-am lăsat purtată , nu voiam să văd ce urma să fac, poate că să mă mint mai târziu , să îmi creez iluzia că nu a fost vina mea . Mă aflam deasupra ei , lama cuţitului dispăruse şi în zadar încercam să îi găsesc acea strălucire .
-Cine eşti ? Am întrebat-o curioasă , trebuia să aflu mai multe înainte să moară .
- Am fost ... în curând vei vorbi despre mine la trecut . Să zicem doar că am existat şi asta li se întâmpla celor care îl trădează pe Matt , toţi sfârşesc omorâţi .
- De ce ?
- Prea des am auzit această întrebare , prea des am pus-o ! Te prefaci sau încă nu îl cunoşti pe Matt ?
S-a oprit , scoţând un geamăt şi respirând din ce în ce mai greu . Nu îmi doream să moară, trebuia să trăiască pentru a îmi povesti totul .
- El e un parazit , se hrăneşte şi ne distruge pentru a supravieţui ... Ironia sorţii este că am ucis atât de mulţi oameni încât ar fi trebuit să am demnitate şi să mă sinucid . Acum am un sfârşit trist şi nu am puterea să râd , îi voi lasă onoarea lui Matt . Te voi aştepta ! Căci ştiu că Matt se va ocupa şi de tine, el are grijă de tot , mai puţin de viaţa ...
- Mă tem că va trebui să aştepţi prea mult timp. Adio!
Nu mai voiam să aud nimic , îmi spusese deja prea multe şi nimic nu mă ajuta . Am privit-o cum a murit , cum a respirat pentru ultima oara şi cum inima a încetat să mai bată .
Atunci Roy a apărut , oarecum trist a trecut pe lângă mine şi s-a oprit lângă cadravul fetei .
- Melania ...A rostit încet cu glas care conţinea o urmă de melancolie , apoi a mângaiat-o pe frunte şi i-a închis ochii.