03-08-2010, 12:28 AM
Îmi amintesc ce nervoasă am fost în clasa a 8a când am primit un 7 la engleză, pt. că nu am învăţat ce-i drept dar eu nu învăţam niciodată şi mereu ştiam, luam 10. Apoi, mă scoate la tablă , ştiu de nota 7 şi atât îmi trece. După ce a ieşit profa din clasă, am început să arunc cu scaune and stuff prin clasă. Ziceai că am înnebunit. N-am plâns.
Totuşi, am luat odată un 5 în teză la matematică, într-a 7a pe al doilea semestru, teză unică.
Prof: Ai luat 5. 5,5 .
Eu: hahahahahhahahahahahaha, criză de râs. Eram chiar fericită şi mă lăudam prin toată şcoala cu nota mea; de ce să nu recunosc: eram mândră!
Ajung acasă:
Mama: ce-ai făcut?
Eu: Eh... ce să fac ( mutră tristă ) am luat 5...
Mama: "UOPI¤%U"=)KLYNFWKLY%Y"#%&)?Q" , urlete, ţipete, bla bla bla-uri. Şi apoi ajung eu în camera mea, trântesc uşa, mă bag sub pilotă că nu aveam patul făcut şi am început să plâââng într-un hal, ziceai că e sfârşitul lumii.
A doua oară, eram clasa a noua. A venit profa de chimie în clasă, ne-a adus lucrările, tare nemulţumită. Eram aproape sigură că am luat 5. Ne-a pus să împărţim lucrările, eu şi o colegă. Mă duc, le împart. La un moment dat numele meu şi 4 . Dau din umeri, arunc foaia pe bancă, termin şi cu celelalte teste şi mă întorc.
După ce m-am pus în bancă şi m-am uitat la lucrare, am început să plâng. Dar nu cu suspine, mai încet că altfel ar fi crezut profa că cerşesc milă or smth. M-a văzut oricum că plâng, mi-a luat lucrarea, s-a uitat peste ea şi mi-a zis: n-am ce să îţi fac
. Şi în fine, m-am oprit din plâns după pt. că m-a amuzat, dar am reluat acasă după ce i-am dat mamei vestea şi a început să tune, pe moment ca de obicei. Şi bine că am plâns, parcă ştiam eu că o să fac meditaţii şi o să am nevoie de bocitu' ăla.
Totuşi, am luat odată un 5 în teză la matematică, într-a 7a pe al doilea semestru, teză unică.
Prof: Ai luat 5. 5,5 .
Eu: hahahahahhahahahahahaha, criză de râs. Eram chiar fericită şi mă lăudam prin toată şcoala cu nota mea; de ce să nu recunosc: eram mândră!
Ajung acasă:
Mama: ce-ai făcut?
Eu: Eh... ce să fac ( mutră tristă ) am luat 5...
Mama: "UOPI¤%U"=)KLYNFWKLY%Y"#%&)?Q" , urlete, ţipete, bla bla bla-uri. Şi apoi ajung eu în camera mea, trântesc uşa, mă bag sub pilotă că nu aveam patul făcut şi am început să plâââng într-un hal, ziceai că e sfârşitul lumii.
A doua oară, eram clasa a noua. A venit profa de chimie în clasă, ne-a adus lucrările, tare nemulţumită. Eram aproape sigură că am luat 5. Ne-a pus să împărţim lucrările, eu şi o colegă. Mă duc, le împart. La un moment dat numele meu şi 4 . Dau din umeri, arunc foaia pe bancă, termin şi cu celelalte teste şi mă întorc.
După ce m-am pus în bancă şi m-am uitat la lucrare, am început să plâng. Dar nu cu suspine, mai încet că altfel ar fi crezut profa că cerşesc milă or smth. M-a văzut oricum că plâng, mi-a luat lucrarea, s-a uitat peste ea şi mi-a zis: n-am ce să îţi fac
. Şi în fine, m-am oprit din plâns după pt. că m-a amuzat, dar am reluat acasă după ce i-am dat mamei vestea şi a început să tune, pe moment ca de obicei. Şi bine că am plâns, parcă ştiam eu că o să fac meditaţii şi o să am nevoie de bocitu' ăla.