Balada eroului Odo.

[!Grindelwald]

Vreau să specific prima dată că sunt mi-am uitat contul vechi pe site-ul ăsta. Scuzele de rigoare, desigur.

↓↓↓

“Foarte neînţelese sunt aceste creaturi - vizibile doar pentru cei care au văzut moartea.”

Privindu-mă din ochii unui Threstal, am învăţat mai multe despre mine. Am văzut că nu sunt aşa de înaltă şi nu-s specială; că sunt doar o fată de doisprezece ani ce nu se teme de atingerea acestor magnifice creaturi, neînţelese de către oameni. Am învăţat că şi creaturile Pădurii se tem, că şi ele au suflet, că niciodată nu trebuie să răneşti un hipogrif, sau ăsta va fi ultimul lucru pe care îl vei face vreodată în viaţa ta...
Am învăţat că Lordul Întunecat nu poate omorî cu privirea. Am învăţat că trebuie să fiu eu - aşa că vă voi povesti ceva despre mine.

Primul lucru pe care trebuie să-l ştiţi e că nu am peste cinsprezece ani, nu sunt un Devorator al Morţii şi nici nu distrug tot ce-mi iese în cale, doar dacă acel lucru sau aceea fiinţă (valabil doar în cazul oamenilor) mă induce într-o stare de nervozitate foarte ridicată. Vă puteţi uita în ochii mei albaştrii fără grijă, căci sunt mai rea decât mefisto, dar ştiu să iert... Foarte rar, ce-i drept. Sunt deşteaptă atunci când vreau şi scriu tot soiul de poveşti şi citesc multe cărţi Încuiate, pentru că ale mele cărţi magice sunt invizibile deocamdată şi n-am apucat să le citesc mai deloc. Ştiu că sunt rea uneori, dar pot fi şi curajoasă, şi laşă - nu trădez prietenia nimănui şi sunt o fată mai specială: am pitici pe creier. Un mare fan al Wrock-ului fiind eu, ascult melodii cântate de Ministry of Magic, Gred and Forge, The Remus Lupins, The Moaning Myrtles şi câte şi mai câte felurite trupe de rock vrăjitoresc. Urăsc prostia omenească, mai presus de orice! Însă, spre dezamăgirea mea, aceasta este infinită. Nu pot să-mi explic personalitatea, care ba este stupid de prostească, ba este perfectă pentru o proastă ca mine - nu ştiu, nu ştiu absolut deloc.

Am un mare respect pentru cei căzuţi de-acum, Black, deşi un criminal, Lupin, deşi un om-lup, Grindelwald, deşi un Vrăjitor Întunecat, Harry Potter, băiatul care a supravieţuit şi Ron şi Hermione... Mai ales Dumbledore, cel mai strălucit vrăjitor de la Merlin până acum şi întotdeauna.

Aici pun punct şi semnez cu ajutorul unui Threstal. Poate ne vom mai întâlni, sper că cei care citesc aceste rânduri nu vor mai batjocori creaturile minunate, negre şi slabe, ce stau în jurul nostru.

Adio,
Luisa, cea supranumită Grindelwald.

“Trăiesc în micul meu Cosmos, Cosmos al magiei...”