22-07-2010, 01:00 PM
am venit cu next chapter
Soarele cobora incet, incet, de pe cer facand loc Lunii.
Intr-un salon de spital, usa se deschise fara nici un sunet si pragul fu trecut de un baiat blond, cu parul facut tepi, si care purta bandana satului frunza. Ochii lui albastrii ca cerul senin erau incruntati spre fata ce dormea in patul de spital. Era de asteptat.
Dupa ce o privi lung si urat pe rozalie, se intoarse spre brunet si ii zise:
-Macar lupta bine?
-Foarte bine. Aproape m-a doborat. Veni si raspunsul serios al baiatului.
-De cat timp... dar blondul nu termina de vorbit ca rozalia casca si se ridica in fund.
Cand ii vazu pe cei doi in salon, a spus soptit:
-Nu se poate... Am pierdut, nu-i asa? Avea vocea gatuita si cateva lacrimi au inceput sa-i curga pe obraji, pentru ca mai apoi sa dea drumul unor rauri.
Cei doi baieti se uitau la ea ca le felul 14, cu ochii cat cepele. Inmuiat la vederea fetei, Naruto ii spuse:
-Nu mai plange. Totul va fi bine.
-Tu nu intelegi! Nimic nu va fi bine! Pentru mine asta este ca o condamnare la moarte! Am dezamagit singura persoana la care tineam. L-am dezamagit pe cel pe care il consider fratele meu mai mare, protectorul si profesorul meu, singura persoana care a tinut la mine... Fata tipa de se trezeau si mortii. Naruto nu fu deranjat de atitudinea ei, ci o lasa sa se descarce. Rozalia incepu sa planga mai tare.
Imediat ce lacrimile ii secara, se calma si privi lung pe fereastra.
-Maine te lasa sa pleci din spital. O anunta Sasuke in speranta ca o va inveseli putin insa ochii ei nu exprimau nimic.
-Si unde voi pleca, mai exact? Vocea ei era trista si secatuita de orice putere dar le blocase accesul la orice replica celor doi baieti.
Continua sa priveasca pe fereastra, apoi se ridica hotarata din pat. Isi scoase perfuzia de la mana si din rucsacel isi scoase o fasa pe care o infasura in jurul maini.
-Ce faci? Intreba blondul disperat.
Sakura nu rapunse. Continua sa isi stranga lucrurile din salon. Era clar ca se simtea mai bine. Vazand ca fata nu scoate nici un cuvant brunetul insista:
-Naruto te-a intrebat ceva. Raspunde-i!
-Ma duc acasa sa imi iau lucrurile. Banii pe care i-am strans pana acum ar trebui sa fie suficienti pentru a-mi inchiria un apartament cu o camera, bucatarie si baie. Ii raspunse fata in sila.
-Aha... Spuse blondul.
-Venim cu tine! Spuse Sasuke clar si raspicat. Nu avem de unde sa stim ca nu minti si ca vei fugi.
-Nu-mi pasa. Sper doar ca va multumiti cu ignoranta din partea mea. Le spuse tanara cu o voce glaciara.
Fara sa mai astepte ceva, Sakura sari pe geam si incepu sa alerge spre padure. Sarea cu usurinta din creanga in creanga pana ajunse in fostul ei loc de antrenamente. Un cutit kunai sari de nicaieri spre brunetul Uchiha. Fata il zari la timp si il impinse pe baiat care acum injura printre dinti. Drept rasplata kunaiul ricosa si se infipse in piciorul rozaliei. Aceasta cazu din copac, si isi suci piciorul. Nu le spuse nimic celor doi si dupa ce isi bandaja rana ca sa nu mai sangereze, incepu sa alerge din nou. Intre timp brunetul o intreba ceva.
-De ce m-ai impins din fata armei?
-In primul rand pentru ca nu vreau o armata ninja dupa mine si in al doilea rand pentru ca acela era fostul meu loc de antrenamente; deci kunaiul ala era destinat sa ma loveasca pe mine si si-a indeplinit misiunea. Dupa ce ii raspunse, Sakura incepu sa alerge mai repede, lasandu-i pe cei doi putin in urma.
Se prefacea ca nu o doare piciorul scrantit dar de fapt, o durea ingrozitor. Nu voia ca cei doi sa creada ca e o fata slaba asa ca mari viteza si in cateva minute ajunse la fosta ei casa. Intra in curte si inchise poarta in urma ei.
Cand cei doi baieti au vrut sa deschida poarta fura cuprinsi de un soc elecric mic dar bun de avertisment.
-Sakura! Nu putem intra. Striga Naruto.
-E bine de stiut ca inca mai functioneaza "balonul" electric din jurul casei. Ii raspunse fata aruncandu-i priviri de gheata.
Inainte sa intre in casa, rozalia mai arunca o privire spre curte apoi trase adanc aer in piept. Se pregatea sa dea ochii cu Itachi dar spre bucuria ei, constata ca acel Uchiha nu era acasa. Se bucura putin dar in suflet si-ar fi dorit ca el sa fie aici sa o certe si sa o pedepseasca cu antrenamente suplimentare. Pacat ca asta nu se va mai inampla niciodata.
Inainta incet prin casa pana ce ajunse in camera ei. Cateva lacrimi reci se prelinsera usor pe fata ei. In timp ce isi scotea hainele din dulap si le indesa intr-o valiza, usa se deschise, ca de obicei, cu un scartait prelung. Pragul fu trecut de nimeni altul decat Itachi Uchiha.
Rozalia simtea cum pamantul ii fuge de sub picioare. Fara sa se mai gandeasca la altceva, aceasta alerga spre brunet si il stranse cu putere in brate. Alte suvoaie de lacrimi au rasarit din ochii ei tristi. Pelerina baiatului era uda acum. Printre lacrimi si sughituri fata reuzi sa ingaime:
-Imi pare rau! Am fost o proasta ca m-am lasat distrasa de un vis. Eu... eu...imi... Dar nu mai reusi sa lege cuvintele intre ele daramite sa spuna o propozitie coerenta. Itachi o stranse mai tare in brate. Si lui ii parea rau dar stia ca e mai bine pentru fata. Asa rozalia putea avea un viitor stralucit in cariera de ninja.
Dupa ce o linisti pe Sakura, Itachi se departa de ea si rosti o incantatie dupa care o lovi pe fata cu degetul aratator si mijlociu in frunte.
-Ti-am implantat Sharinganul meu. Tot ce pot sa fac eu cu el, poti sa faci si tu. Dar ai grija! Sharinganul meu e mai slabit deoarece eu l-am folosit foarte mult timp, deci si al tau e slabit. Daca incepi sa vezi in ceata, atunci nu il folosi decat in cazuri extreme sau risti sa orbesti. Cu timpul vei invata sa folosesti toate cele trei tipuri de Sharingan: cel simplu, Mangekiou Sharingan si Amaterasu. Stii ce poate face fiecare. Ai grija si sa stii ca sunt foarte mandru de tine. Promite-mi ca vei uita de mine si iti vei reface viata. Dupa ce termina de vorbit disparu intr-un nor de fum.
Sakura era socata si ii venea sa planga pentru ca stia ca va fi ultima data cand il vede.
-Refuz sa zic "Adio"! Prefer sa zic "Pe data viitoare", oricand ar fi ea. Vorbea soptit. Isi reveni dupa ce isi scutura putin capul. Nu va spune nimanui nimic despre Sharinganul primit.
Incepu din nou sa isi stranga lucrurile si termina repede. Iesi din casa ca o furtuna. Cei doi baieti nu au zis nimic desi au vazut ca are ochii rosii de la plans. Fata isi lua valiza in spate si incepu sa sara din nou de pe o creanga pe alta. Glezna o durea ingrozitor dar trebuia sa se grabeasca. Ii avea pe cei doi pe urmele ei si nu voia sa dea ceva de banuit. Au ajuns repede in fostul loc de antrenamente al fetei si atunci ea le zise:
-Vreau sa ma antrenez putin. Nu sunteti obligati sa ramaneti. Se intoarse cu spatele si vazind ca cei doi au ramas, inainte sa inceapa, mai adauga: Nu imi asum raspunderea daca va ranesc i timp ce ma antrenez. Baietii nu schitara nici un gest.
Ignorandu-i, fata isi fixa cateva cutite kunai si stelute shuriken apoi urca pe un bolovan si sari. Se intoarse cu capul in jos in aer si atunci toate stelutele shuriken au sarit spre ea. Rozalia ateriza pe pamant intr-o mana si cu miscari rapide si simple se feri de toate stelutele. Sari din nou si multe cutite kunai au venit de peste tot inspre ea. Fata duse mana la buzunarelul de la spate si scoase cutite kunai pe care mai apoi le arunca in cele care veneau spre ea. Toate cutitele s-au indreptat si infipt in milocul unor tinte ascunse intre copaci.
Baietii erau uimiti de agilitatea, forta si inteligenta fetei, cat si de eleganta si viteza cu care facuse totul.
Sakura se indrepta spre un arbore batran si isi concetra chakra in mana dreapta. Cu degetul aratator atinse scoarta copacului si acesta ( copacul ) se facu aschiute.
-Acum putem pleca. Spuse ea uitandu-se la baietii ce se holbau la bucatelele de lemn de pe jos.
Restul drumului fu tacut si ei au ajuns repede in sat. Sakura isi gasi un apartament cu o camera, bucatarie si baie pe care il inchirie la un pret rezonabil. Din cauza ca era obosita, nu mai despacheta. Se tranti pe patul moale si adormi fiind purtata in lumea viselor.
P.S.: Incepand cu capitolul 6(adica urmatorul) voi povesti la persoana I din perspectiva Sakurei
CAPITOLUL 5
Soarele cobora incet, incet, de pe cer facand loc Lunii.
Intr-un salon de spital, usa se deschise fara nici un sunet si pragul fu trecut de un baiat blond, cu parul facut tepi, si care purta bandana satului frunza. Ochii lui albastrii ca cerul senin erau incruntati spre fata ce dormea in patul de spital. Era de asteptat.
Dupa ce o privi lung si urat pe rozalie, se intoarse spre brunet si ii zise:
-Macar lupta bine?
-Foarte bine. Aproape m-a doborat. Veni si raspunsul serios al baiatului.
-De cat timp... dar blondul nu termina de vorbit ca rozalia casca si se ridica in fund.
Cand ii vazu pe cei doi in salon, a spus soptit:
-Nu se poate... Am pierdut, nu-i asa? Avea vocea gatuita si cateva lacrimi au inceput sa-i curga pe obraji, pentru ca mai apoi sa dea drumul unor rauri.
Cei doi baieti se uitau la ea ca le felul 14, cu ochii cat cepele. Inmuiat la vederea fetei, Naruto ii spuse:
-Nu mai plange. Totul va fi bine.
-Tu nu intelegi! Nimic nu va fi bine! Pentru mine asta este ca o condamnare la moarte! Am dezamagit singura persoana la care tineam. L-am dezamagit pe cel pe care il consider fratele meu mai mare, protectorul si profesorul meu, singura persoana care a tinut la mine... Fata tipa de se trezeau si mortii. Naruto nu fu deranjat de atitudinea ei, ci o lasa sa se descarce. Rozalia incepu sa planga mai tare.
Imediat ce lacrimile ii secara, se calma si privi lung pe fereastra.
-Maine te lasa sa pleci din spital. O anunta Sasuke in speranta ca o va inveseli putin insa ochii ei nu exprimau nimic.
-Si unde voi pleca, mai exact? Vocea ei era trista si secatuita de orice putere dar le blocase accesul la orice replica celor doi baieti.
Continua sa priveasca pe fereastra, apoi se ridica hotarata din pat. Isi scoase perfuzia de la mana si din rucsacel isi scoase o fasa pe care o infasura in jurul maini.
-Ce faci? Intreba blondul disperat.
Sakura nu rapunse. Continua sa isi stranga lucrurile din salon. Era clar ca se simtea mai bine. Vazand ca fata nu scoate nici un cuvant brunetul insista:
-Naruto te-a intrebat ceva. Raspunde-i!
-Ma duc acasa sa imi iau lucrurile. Banii pe care i-am strans pana acum ar trebui sa fie suficienti pentru a-mi inchiria un apartament cu o camera, bucatarie si baie. Ii raspunse fata in sila.
-Aha... Spuse blondul.
-Venim cu tine! Spuse Sasuke clar si raspicat. Nu avem de unde sa stim ca nu minti si ca vei fugi.
-Nu-mi pasa. Sper doar ca va multumiti cu ignoranta din partea mea. Le spuse tanara cu o voce glaciara.
Fara sa mai astepte ceva, Sakura sari pe geam si incepu sa alerge spre padure. Sarea cu usurinta din creanga in creanga pana ajunse in fostul ei loc de antrenamente. Un cutit kunai sari de nicaieri spre brunetul Uchiha. Fata il zari la timp si il impinse pe baiat care acum injura printre dinti. Drept rasplata kunaiul ricosa si se infipse in piciorul rozaliei. Aceasta cazu din copac, si isi suci piciorul. Nu le spuse nimic celor doi si dupa ce isi bandaja rana ca sa nu mai sangereze, incepu sa alerge din nou. Intre timp brunetul o intreba ceva.
-De ce m-ai impins din fata armei?
-In primul rand pentru ca nu vreau o armata ninja dupa mine si in al doilea rand pentru ca acela era fostul meu loc de antrenamente; deci kunaiul ala era destinat sa ma loveasca pe mine si si-a indeplinit misiunea. Dupa ce ii raspunse, Sakura incepu sa alerge mai repede, lasandu-i pe cei doi putin in urma.
Se prefacea ca nu o doare piciorul scrantit dar de fapt, o durea ingrozitor. Nu voia ca cei doi sa creada ca e o fata slaba asa ca mari viteza si in cateva minute ajunse la fosta ei casa. Intra in curte si inchise poarta in urma ei.
Cand cei doi baieti au vrut sa deschida poarta fura cuprinsi de un soc elecric mic dar bun de avertisment.
-Sakura! Nu putem intra. Striga Naruto.
-E bine de stiut ca inca mai functioneaza "balonul" electric din jurul casei. Ii raspunse fata aruncandu-i priviri de gheata.
Inainte sa intre in casa, rozalia mai arunca o privire spre curte apoi trase adanc aer in piept. Se pregatea sa dea ochii cu Itachi dar spre bucuria ei, constata ca acel Uchiha nu era acasa. Se bucura putin dar in suflet si-ar fi dorit ca el sa fie aici sa o certe si sa o pedepseasca cu antrenamente suplimentare. Pacat ca asta nu se va mai inampla niciodata.
Inainta incet prin casa pana ce ajunse in camera ei. Cateva lacrimi reci se prelinsera usor pe fata ei. In timp ce isi scotea hainele din dulap si le indesa intr-o valiza, usa se deschise, ca de obicei, cu un scartait prelung. Pragul fu trecut de nimeni altul decat Itachi Uchiha.
Rozalia simtea cum pamantul ii fuge de sub picioare. Fara sa se mai gandeasca la altceva, aceasta alerga spre brunet si il stranse cu putere in brate. Alte suvoaie de lacrimi au rasarit din ochii ei tristi. Pelerina baiatului era uda acum. Printre lacrimi si sughituri fata reuzi sa ingaime:
-Imi pare rau! Am fost o proasta ca m-am lasat distrasa de un vis. Eu... eu...imi... Dar nu mai reusi sa lege cuvintele intre ele daramite sa spuna o propozitie coerenta. Itachi o stranse mai tare in brate. Si lui ii parea rau dar stia ca e mai bine pentru fata. Asa rozalia putea avea un viitor stralucit in cariera de ninja.
Dupa ce o linisti pe Sakura, Itachi se departa de ea si rosti o incantatie dupa care o lovi pe fata cu degetul aratator si mijlociu in frunte.
-Ti-am implantat Sharinganul meu. Tot ce pot sa fac eu cu el, poti sa faci si tu. Dar ai grija! Sharinganul meu e mai slabit deoarece eu l-am folosit foarte mult timp, deci si al tau e slabit. Daca incepi sa vezi in ceata, atunci nu il folosi decat in cazuri extreme sau risti sa orbesti. Cu timpul vei invata sa folosesti toate cele trei tipuri de Sharingan: cel simplu, Mangekiou Sharingan si Amaterasu. Stii ce poate face fiecare. Ai grija si sa stii ca sunt foarte mandru de tine. Promite-mi ca vei uita de mine si iti vei reface viata. Dupa ce termina de vorbit disparu intr-un nor de fum.
Sakura era socata si ii venea sa planga pentru ca stia ca va fi ultima data cand il vede.
-Refuz sa zic "Adio"! Prefer sa zic "Pe data viitoare", oricand ar fi ea. Vorbea soptit. Isi reveni dupa ce isi scutura putin capul. Nu va spune nimanui nimic despre Sharinganul primit.
Incepu din nou sa isi stranga lucrurile si termina repede. Iesi din casa ca o furtuna. Cei doi baieti nu au zis nimic desi au vazut ca are ochii rosii de la plans. Fata isi lua valiza in spate si incepu sa sara din nou de pe o creanga pe alta. Glezna o durea ingrozitor dar trebuia sa se grabeasca. Ii avea pe cei doi pe urmele ei si nu voia sa dea ceva de banuit. Au ajuns repede in fostul loc de antrenamente al fetei si atunci ea le zise:
-Vreau sa ma antrenez putin. Nu sunteti obligati sa ramaneti. Se intoarse cu spatele si vazind ca cei doi au ramas, inainte sa inceapa, mai adauga: Nu imi asum raspunderea daca va ranesc i timp ce ma antrenez. Baietii nu schitara nici un gest.
Ignorandu-i, fata isi fixa cateva cutite kunai si stelute shuriken apoi urca pe un bolovan si sari. Se intoarse cu capul in jos in aer si atunci toate stelutele shuriken au sarit spre ea. Rozalia ateriza pe pamant intr-o mana si cu miscari rapide si simple se feri de toate stelutele. Sari din nou si multe cutite kunai au venit de peste tot inspre ea. Fata duse mana la buzunarelul de la spate si scoase cutite kunai pe care mai apoi le arunca in cele care veneau spre ea. Toate cutitele s-au indreptat si infipt in milocul unor tinte ascunse intre copaci.
Baietii erau uimiti de agilitatea, forta si inteligenta fetei, cat si de eleganta si viteza cu care facuse totul.
Sakura se indrepta spre un arbore batran si isi concetra chakra in mana dreapta. Cu degetul aratator atinse scoarta copacului si acesta ( copacul ) se facu aschiute.
-Acum putem pleca. Spuse ea uitandu-se la baietii ce se holbau la bucatelele de lemn de pe jos.
Restul drumului fu tacut si ei au ajuns repede in sat. Sakura isi gasi un apartament cu o camera, bucatarie si baie pe care il inchirie la un pret rezonabil. Din cauza ca era obosita, nu mai despacheta. Se tranti pe patul moale si adormi fiind purtata in lumea viselor.
P.S.: Incepand cu capitolul 6(adica urmatorul) voi povesti la persoana I din perspectiva Sakurei
Hi :3