18-07-2010, 10:39 PM
Hi! Multumesc foarte mult FallenAngel pentru comentariu, o sa tin cont de sfaturi si ma bucur ca cineva mai citeste asta. Chiar daca nu prea am experienta la scris, la citit am destula, si imi dau seama ca ficul meu nu e chiar atat de bun, dar am promis ca nu o sa ma las de el, asa ca o sa il continui si sper ca ma descurc mai bine in viitor. Am adus cap V. I hope you like it!
Cap V
Helen
Era ziua mea...a noastra. O incepusem cu stangul de dimineata. M-am trezit repede deoarece am vrut sa fiu prima care ii spune „la multi aniâ€, stiam ca asta o va bucura, dar...ea nu era nicaieri. Am coborat alergand spre bucatarie ca sa o intreb pe mama unde este. Mi-a spus zambind ca nu trebuia sa ma ingrijorez. Am uitat ca azi Cass trebuia sa se intoarca acasa, insa dupa micul-dejun trebuia sa merg eu la ea. Nu m-am mai intors in camera mea pentru „toaleta de dimineata†, m-am spalat pe maini in chiuveta in care mama spala salata si am inceput sa mananc. Am terminat intr-un timp record, am alergat inapoi spre camera mea si am inceput sa imi fac bagajul. Trecuse o jumatate de ora de cand am coborat in bucatarie si eu eram pe holul ce dadea catre usa de la intrare cu doua bagaje mari langa mine in care imi indesasem zeci de jucarii si asteptam ca restul familiei sa vina. Chiar si eu ma miram cum am reusit sa ma pregatesc atat de repede. Pana acum nu mai fusesem niciodata atat de entuziasmata ca o sa plec undeva, mai ales ca de obicei eu ieseam din casa numai ca sa merg la psihologi sau la alti medici. Dupa cinsprezece minute de asteptat am pornit spre Cass. Aveam un presentiment rau, simteam ca ceva foarte rau se va intampla, insa am ignorat acel sentiment, nu pentru ca ma facea pe mine sa ma simt prost, ci ca sa nu ii fac pe cei din jur sa se simta prost. Stateam si priveam pe geamul de la masina pe care o aveam atunci, ignorand zgomotul deranjant pe care il facea motorul si gandindu-ma la ce vom face impreuna de data asta. Mama pregatise un tort urias pentru noi, si voia ca noi patru, eu, sora mea Diane, fratele si sora lui Cass, adica Daniel si Kathrine sa i-l ducem in camera micutului ingeras care implinea cinci ani. Am oprit in fata unei casute frumoase, cu un etaj, de culoare galben-pal si inconjurata de un gardulet frumos vopsit in alb. Curtea era plina de tot felul de flori de diferite culori, iar aleea pietruita era acoperita incet-incet de petalele de trandafir alb si portocaliu care se scuturau si cadeau purtate de vant. Nu am mai stat sa analizez si alte detalii, voiam doar sa stiu unde sta ca sa pot sa ma intorc mai tarziu cu parintii mei. Am coborat din masina si am inceput din nou sa alerg spre acea casa in dreptul careia am oprit. Cand am ajuns cam pe la mijlocul acelei alei am simtit o intepatura puternica in piept urmata de o durere insuportabila. Am cazut brusc in genunchi tinandu-ma de piept, incercand sa opresc acea durere care imi sfasia corpul. Am inchis ochii strans si m-am concentrat asupra „problemeiâ€. Simt cum incet-incet durerea trece si cum un lichid imi pata hainele, insa am ignorat total acea senzatie si am deschis ochii. Imi privesc familia care statea speriata in jurul meu intrebandu-se ce s-a intamplat. I-am privit pe fiecare in parte si apoi mi-am indreptat privirea catre usa. Trebuia sa ajung la Cass, aveam nevoie de ea. Am zburat pe deasupra mamei care statea intre mine si usa si am aterizat usor in genunchi in spatele ei. Am vrut sa ma ridic si sa incep din nou sa alerg insa o intepatura mult mai puternica decat prima imi strapunse inima, oprindu-ma sa ma ridic si facandu-ma sa scot un mic tipat de durere. Era prea mult, dar gandul ca in acea casa din fata mea se afla persoana care imi poate alina toate durerile imi dadea puterea de a ma ridica si de a-mi continua alergarea. Am patruns in casa luminoasa si am alergat spre etaj, ignorandu-i pe domnul si doamna Lyen, adica parintii lui Cass, si pe Daniel si Katy care stateau in camera de zi si ne asteptau. Era prima data cand intram in acea casa, insa stiam unde o pot gasi pe blondina. Ma opresc in fata ultimei camere de pe coridor, trag aer in piept si intru. Am regretat clipa in care am intrat, am regretat-o, o regret si o voi regreta pana la sfarsitul zilelor mele. Imaginea care mi-a aparut in fata inca constituie cel mai ingrozitor cosmar al meu, cosmar pe care mintea mea ma condamna sa il retraiesc din nou si din nou pana cand ma va distruge. Nu-mi pot scoate din minte acele momente, momentele care m-au transformat in ceea ce sunt azi, care au scos la iveala monstrul din mine si care au fortat acel monstru sa-si ascuta coltii pana cand vor putea sa zdrobeasca pana si piatra ca sa-l distruga pe el. In fata mea statea Cass, si el. El, un barbat de vreo treizeci de ani cu parul scurt si negru si cu ochii de culoarea lutului, statea cu bratele incrucisate la piept si ma privea...zambind. Sclipirea din ochii lui imi dadea fiori...arata ca si cum mi-ar fi furat o bomboana si acum astepta sa ma duc la el si sa incep sa plang ca sa mi-o dea inapoi...ma povoca, si astepta sa raspund. Ea, ingerul care imi umplea viata de lumina si ma facea sa ma simt ca si cum as trai in cer, statea cu privirea atintia asupra usii, asteptandu-ma. Imi imaginam ca ma va astepta, insa nici in cel mai mare cosmar al meu nu mi-as fi imaginat ca o va face astfel, plina de sange, intinsa pe covorul pufos si cu mici pete albe care au scapat nemanjite de acel lichid fierbinte care se scurgea incet din pieptul ingerului meu. Parul precum razele soarelui, ochii precum cerul, pielea alba precum norii pufosii care se plimba pe cer scaldandu-se in razele soarelui...dar atunci pe acel cer un demon isi imprastiase veninul si il inundase in lacrimi amare si stropi grei de sange care au inecat amintirea dulce a ingerului pur care umplea inimile tuturor de fericire. Pentru mine acel cer luminos cu norisori pufosi si soare vesel a apus atunci, lasandu-i locul lui unui cer intunecat de sangele varsat de Cass si de durerea din acel zambet plin de suferinta care se chinuise sa si-l pastreze pana in ultima clipa, ca eu sa nu-i simt durerea. Gresise. Acel zambet mi-a sfasiat sufletul ca sa isi faca loc in subconstientul meu ca sa poata sa ma bantuie ani la rand pana cand voi reusi sa ma razbun si sa inlatur acel venin de pe cerul meu. Putin mai tarziu am realizat ca acea durere pe care o simtisem eu pe alee era doar o parte din chinul suferit de Cass, ca acel lichid care simteam ca imi pata hainele era doar o mica parte din acea mare rosiatica si fierbinte care o inconjura. Mi-am dat seam de o omorase, de ce in acest mod... voia inima ei...inima mea. I-o luase deja, nu mai aveam ce sa fac...doar sa ma razbun. Stiam ca acum el avea inima mea geamana, insa nu va reusi niciodata sa insemne la fel de mult cat a insemnat si cat va continua sa insemne Cass pentru mine. Stiam ca imi va fi greu sa lupt impotriva lui, insa nu imposibil. Stiam ca imi va lua ani intregi sa ma antrenez, insa voiam sa atac acum, sa las sangele lui sa curga peste al lui Cass ca sa pecetluiesc juramantul de razbunare. Eram un copilas care abia implinea cinci ani, impotriva unui barbat de vreo treizeci de ani care avea inima mea geamana... nu stiam daca voi reusi, insa daca moartea era pretul unei picaturi de sange de al lui, eram gata sa imi dau sufletul si sa ma alatur lui Cass. Nu mai stiu ce am facut...imi amintesc doar ca amandoi eram obositi, insa eu eram plina de zgarieturi, pe cand el nu avea nici una. Trupul lui Cass inca era acolo, inundat in sange si cu ochii de smarald atintiti asupra usii, iar asta imi provoca rani interioare mult mai greu de suportat decat zgarieturile provocate de monstrul din fata mea. Credeam ca asta e un dezavantaj, insa mai apoi acel trup fara viata a fost motivul care m-a facut sa continui. L-am privit si am observat pentru prima data lantisorul pe care il purta la gat. Era ingerasul pe care il sculptase cu mine in prima zi in care ne-am intalnit, pictat cu sangele celei care il modelase. Deabia atunci am observat ca de obicei nu faceam sculpturi atat de mici cat sa poata fi puse la gat,doar pe acesta, iar ea il facuse la fel de mic ca si al meu. M-am indreptat incet spre ea, pasind prin balta de sange care o inconjura. Am dezlegat incet panglica albastra care ii inconjura gatul si am luat in mana acea micuta bijuterie. O ultima privire asupra trupului in care sufletul ingerului meu pazitor fusese inchis imi dadu puterea de care aveam nevoie sa trec din nou la atac. Nu stiu daca altii ar numi atac ceea ce faceam eu. Ma indreptam incet spre el, ascunzand in mana medalionul, iar cand am ajuns la cativa centimetri de el, m-am ridicat la nivelul lui cu ajutorul scutului meu pe care nu il folosisem pana atunci si ii dau o palma peste obraz, zgariindu-l cu medalionul. Sangele lui a manjit micutul ingeras de lut, amestecandu-se cu cel al lui Cass. Am reusit sa fac ca voiam, sa unesc sangele demonului cu cel al ingerului, sa il fac sa realizeze faptul ca mai devreme sau mai tarziu si el va urma, mai devreme sau mai tarziu voi reusi sa ma razbun si sa il fac sa plateasca sangele lui Cass cu propriul lui sange. Am mai reusit sa ii las si o cicatrice destul de marisoara pe obrazul stang, sa isi aduca aminte de mine de fiecare data cand isi va privi chipul in oglida, sa isi aduca aminte de ingerasul caruia i-a rupt aripile, sa isi aduca aminte ca are undeva o inima geamana care il va distruge, la fel cum amintirea aceasta ma distruge pe mine.
A plecat imediat dupa aceea. Mi-am inchis strans ochii si m-am intors spre trpul lui Cass, cazand in genunchi langa el, lasandu-mi lacrimile sarate sa se uneasca cu sangele ei. De la parter se auzeau rasete ale familiilor noastre. Ei nici macar nu stiau ce se intamplase. Au trecut zeci de minute de agonie petrecute langa ingerasul meu cazut pana ca cineva sa intre in camera. Era Katy...a cazut in genunchi lasand lacrimi mari sa i se scurga pe chip. Nu mai avea puterea nici macar sa strige. Din spatele ei aparu Daniel, care ramase ingrozit, si mai apoi Diane. Sora mea a inceput sa tipe ingrozita, cazand la randul ei in genunchi alaturi de Katy, plangand, pe cand Daniel ramase impietrit. Mai tarziu au venit si parintii nostri care au chemat politia si au incercat sa ne mai calmeze pe mine, pe Diane, Daniel si Katy, desi chiar si ei erau coplesiti de durere. Inmormantarea a fost zdrobitoare. I-am pus ingerasului facut de mine o panglica albastra si i l-am pus lui Cass la gat inainte sa coboare sicriul in mormant, pastrand ingerasul facut de ea si manjit cu sangele celor doi la mine, atat imi amintesc din timpul inmormantarii, restul amintirilor au fost inecate in lacrimi. Am stat doua luni de zile inchisa in camera mea, fara mancare sau apa, fara ca macar sa dorm. Priveam in continui acel ingeras facut de micuta Cassidy. Dupa doua luni am iesit, doar fiindca mama imi spusese ca un anumit consiliu format din inimile gemene voiau sa ma vada fiindca au aflat despre mine si stiau cine era atacatorul. Am mers doar fiindca voiam sa aflu cine este atacatorul si ca sa ii rog sa ma ajute sa ma antrenez sa pot sa ma razbun. Mi-am pus ingerasul la gat si tot drumul spre acel consiliu il tineam strans in mana. Nu mai eram constienta de ce se intampla in jurul meu, stiu doar ca atunci cand mi-am revenit eram intr-o sala mare care avea in centru o masa rotunda cu sapte scaune, dintre care doua erau goale. In jurul mesei se aflau doua fete de vreo saptisprezece ani, doi copii de vreo zece ani si un barbat de vreo douazeci de ani. Acesta din urma imi facu semn sa ma asez, iar eu i-am urmat sfatul. Am aftal ca cei doi baieti erau si ei inimi gemene iar cele doua fete la fel. Am aflat ca Lucas, barbatul langa care stateam, patise acelasi lucru ca si mine. Inima lui geamana fusese furata, insa nu de mult reusise sa si-o recupereze. Am aflat ce erau inimile gemene. Se pare ca se intamplase cu mult timp inainte. Cei patru gardieni, cei mai puternici dintre toti oamenii riscau sa distruga planeta, deoarece inimile lor erau prea puternice, asa ca au hotarat sa si le imparta in doua parti astfel creand inimile gemene. Am aflat ca inimile nu isi fac efectul asupra posesorilor cu numar par, de aceea ucigasul nu se simtea atras de inima mea, era al doilea posesor, insa eu tebuia sa fac fata acestor efecte ca sa pot sa-mi implinesc dorinta. Am mai aflat si ca pot sa imi recuperez inima numai daca il omoram si eu la fel cum a facut si el cu Cass. Am aflat ce eram eu, insa mai ramanea o intrebare...ma va ajuta cineva sa ma razbun? Da, Lucas m-a antrenat pana la varsta de cincisprezece ani in timp ce eram eleva la o scoala normala, iar dupa aceea am venit la scoala Rennard Sky, unde sunt eleva si acum. Tot atunci am aflat si numele atacatorului, Anthony Rund. La varsta de zece ani l-am intalnit din nou, iar de atunci si pana acum continui sa ma lupt incercand sa imi indeplinesc dorinta, sa incerc sa alung acel demon de pe cerul meu, sa incerc fac amintirea lui Cass sa ramana pura si inocenta la fel ca si sufletul ei.
Cap V
Helen
Era ziua mea...a noastra. O incepusem cu stangul de dimineata. M-am trezit repede deoarece am vrut sa fiu prima care ii spune „la multi aniâ€, stiam ca asta o va bucura, dar...ea nu era nicaieri. Am coborat alergand spre bucatarie ca sa o intreb pe mama unde este. Mi-a spus zambind ca nu trebuia sa ma ingrijorez. Am uitat ca azi Cass trebuia sa se intoarca acasa, insa dupa micul-dejun trebuia sa merg eu la ea. Nu m-am mai intors in camera mea pentru „toaleta de dimineata†, m-am spalat pe maini in chiuveta in care mama spala salata si am inceput sa mananc. Am terminat intr-un timp record, am alergat inapoi spre camera mea si am inceput sa imi fac bagajul. Trecuse o jumatate de ora de cand am coborat in bucatarie si eu eram pe holul ce dadea catre usa de la intrare cu doua bagaje mari langa mine in care imi indesasem zeci de jucarii si asteptam ca restul familiei sa vina. Chiar si eu ma miram cum am reusit sa ma pregatesc atat de repede. Pana acum nu mai fusesem niciodata atat de entuziasmata ca o sa plec undeva, mai ales ca de obicei eu ieseam din casa numai ca sa merg la psihologi sau la alti medici. Dupa cinsprezece minute de asteptat am pornit spre Cass. Aveam un presentiment rau, simteam ca ceva foarte rau se va intampla, insa am ignorat acel sentiment, nu pentru ca ma facea pe mine sa ma simt prost, ci ca sa nu ii fac pe cei din jur sa se simta prost. Stateam si priveam pe geamul de la masina pe care o aveam atunci, ignorand zgomotul deranjant pe care il facea motorul si gandindu-ma la ce vom face impreuna de data asta. Mama pregatise un tort urias pentru noi, si voia ca noi patru, eu, sora mea Diane, fratele si sora lui Cass, adica Daniel si Kathrine sa i-l ducem in camera micutului ingeras care implinea cinci ani. Am oprit in fata unei casute frumoase, cu un etaj, de culoare galben-pal si inconjurata de un gardulet frumos vopsit in alb. Curtea era plina de tot felul de flori de diferite culori, iar aleea pietruita era acoperita incet-incet de petalele de trandafir alb si portocaliu care se scuturau si cadeau purtate de vant. Nu am mai stat sa analizez si alte detalii, voiam doar sa stiu unde sta ca sa pot sa ma intorc mai tarziu cu parintii mei. Am coborat din masina si am inceput din nou sa alerg spre acea casa in dreptul careia am oprit. Cand am ajuns cam pe la mijlocul acelei alei am simtit o intepatura puternica in piept urmata de o durere insuportabila. Am cazut brusc in genunchi tinandu-ma de piept, incercand sa opresc acea durere care imi sfasia corpul. Am inchis ochii strans si m-am concentrat asupra „problemeiâ€. Simt cum incet-incet durerea trece si cum un lichid imi pata hainele, insa am ignorat total acea senzatie si am deschis ochii. Imi privesc familia care statea speriata in jurul meu intrebandu-se ce s-a intamplat. I-am privit pe fiecare in parte si apoi mi-am indreptat privirea catre usa. Trebuia sa ajung la Cass, aveam nevoie de ea. Am zburat pe deasupra mamei care statea intre mine si usa si am aterizat usor in genunchi in spatele ei. Am vrut sa ma ridic si sa incep din nou sa alerg insa o intepatura mult mai puternica decat prima imi strapunse inima, oprindu-ma sa ma ridic si facandu-ma sa scot un mic tipat de durere. Era prea mult, dar gandul ca in acea casa din fata mea se afla persoana care imi poate alina toate durerile imi dadea puterea de a ma ridica si de a-mi continua alergarea. Am patruns in casa luminoasa si am alergat spre etaj, ignorandu-i pe domnul si doamna Lyen, adica parintii lui Cass, si pe Daniel si Katy care stateau in camera de zi si ne asteptau. Era prima data cand intram in acea casa, insa stiam unde o pot gasi pe blondina. Ma opresc in fata ultimei camere de pe coridor, trag aer in piept si intru. Am regretat clipa in care am intrat, am regretat-o, o regret si o voi regreta pana la sfarsitul zilelor mele. Imaginea care mi-a aparut in fata inca constituie cel mai ingrozitor cosmar al meu, cosmar pe care mintea mea ma condamna sa il retraiesc din nou si din nou pana cand ma va distruge. Nu-mi pot scoate din minte acele momente, momentele care m-au transformat in ceea ce sunt azi, care au scos la iveala monstrul din mine si care au fortat acel monstru sa-si ascuta coltii pana cand vor putea sa zdrobeasca pana si piatra ca sa-l distruga pe el. In fata mea statea Cass, si el. El, un barbat de vreo treizeci de ani cu parul scurt si negru si cu ochii de culoarea lutului, statea cu bratele incrucisate la piept si ma privea...zambind. Sclipirea din ochii lui imi dadea fiori...arata ca si cum mi-ar fi furat o bomboana si acum astepta sa ma duc la el si sa incep sa plang ca sa mi-o dea inapoi...ma povoca, si astepta sa raspund. Ea, ingerul care imi umplea viata de lumina si ma facea sa ma simt ca si cum as trai in cer, statea cu privirea atintia asupra usii, asteptandu-ma. Imi imaginam ca ma va astepta, insa nici in cel mai mare cosmar al meu nu mi-as fi imaginat ca o va face astfel, plina de sange, intinsa pe covorul pufos si cu mici pete albe care au scapat nemanjite de acel lichid fierbinte care se scurgea incet din pieptul ingerului meu. Parul precum razele soarelui, ochii precum cerul, pielea alba precum norii pufosii care se plimba pe cer scaldandu-se in razele soarelui...dar atunci pe acel cer un demon isi imprastiase veninul si il inundase in lacrimi amare si stropi grei de sange care au inecat amintirea dulce a ingerului pur care umplea inimile tuturor de fericire. Pentru mine acel cer luminos cu norisori pufosi si soare vesel a apus atunci, lasandu-i locul lui unui cer intunecat de sangele varsat de Cass si de durerea din acel zambet plin de suferinta care se chinuise sa si-l pastreze pana in ultima clipa, ca eu sa nu-i simt durerea. Gresise. Acel zambet mi-a sfasiat sufletul ca sa isi faca loc in subconstientul meu ca sa poata sa ma bantuie ani la rand pana cand voi reusi sa ma razbun si sa inlatur acel venin de pe cerul meu. Putin mai tarziu am realizat ca acea durere pe care o simtisem eu pe alee era doar o parte din chinul suferit de Cass, ca acel lichid care simteam ca imi pata hainele era doar o mica parte din acea mare rosiatica si fierbinte care o inconjura. Mi-am dat seam de o omorase, de ce in acest mod... voia inima ei...inima mea. I-o luase deja, nu mai aveam ce sa fac...doar sa ma razbun. Stiam ca acum el avea inima mea geamana, insa nu va reusi niciodata sa insemne la fel de mult cat a insemnat si cat va continua sa insemne Cass pentru mine. Stiam ca imi va fi greu sa lupt impotriva lui, insa nu imposibil. Stiam ca imi va lua ani intregi sa ma antrenez, insa voiam sa atac acum, sa las sangele lui sa curga peste al lui Cass ca sa pecetluiesc juramantul de razbunare. Eram un copilas care abia implinea cinci ani, impotriva unui barbat de vreo treizeci de ani care avea inima mea geamana... nu stiam daca voi reusi, insa daca moartea era pretul unei picaturi de sange de al lui, eram gata sa imi dau sufletul si sa ma alatur lui Cass. Nu mai stiu ce am facut...imi amintesc doar ca amandoi eram obositi, insa eu eram plina de zgarieturi, pe cand el nu avea nici una. Trupul lui Cass inca era acolo, inundat in sange si cu ochii de smarald atintiti asupra usii, iar asta imi provoca rani interioare mult mai greu de suportat decat zgarieturile provocate de monstrul din fata mea. Credeam ca asta e un dezavantaj, insa mai apoi acel trup fara viata a fost motivul care m-a facut sa continui. L-am privit si am observat pentru prima data lantisorul pe care il purta la gat. Era ingerasul pe care il sculptase cu mine in prima zi in care ne-am intalnit, pictat cu sangele celei care il modelase. Deabia atunci am observat ca de obicei nu faceam sculpturi atat de mici cat sa poata fi puse la gat,doar pe acesta, iar ea il facuse la fel de mic ca si al meu. M-am indreptat incet spre ea, pasind prin balta de sange care o inconjura. Am dezlegat incet panglica albastra care ii inconjura gatul si am luat in mana acea micuta bijuterie. O ultima privire asupra trupului in care sufletul ingerului meu pazitor fusese inchis imi dadu puterea de care aveam nevoie sa trec din nou la atac. Nu stiu daca altii ar numi atac ceea ce faceam eu. Ma indreptam incet spre el, ascunzand in mana medalionul, iar cand am ajuns la cativa centimetri de el, m-am ridicat la nivelul lui cu ajutorul scutului meu pe care nu il folosisem pana atunci si ii dau o palma peste obraz, zgariindu-l cu medalionul. Sangele lui a manjit micutul ingeras de lut, amestecandu-se cu cel al lui Cass. Am reusit sa fac ca voiam, sa unesc sangele demonului cu cel al ingerului, sa il fac sa realizeze faptul ca mai devreme sau mai tarziu si el va urma, mai devreme sau mai tarziu voi reusi sa ma razbun si sa il fac sa plateasca sangele lui Cass cu propriul lui sange. Am mai reusit sa ii las si o cicatrice destul de marisoara pe obrazul stang, sa isi aduca aminte de mine de fiecare data cand isi va privi chipul in oglida, sa isi aduca aminte de ingerasul caruia i-a rupt aripile, sa isi aduca aminte ca are undeva o inima geamana care il va distruge, la fel cum amintirea aceasta ma distruge pe mine.
A plecat imediat dupa aceea. Mi-am inchis strans ochii si m-am intors spre trpul lui Cass, cazand in genunchi langa el, lasandu-mi lacrimile sarate sa se uneasca cu sangele ei. De la parter se auzeau rasete ale familiilor noastre. Ei nici macar nu stiau ce se intamplase. Au trecut zeci de minute de agonie petrecute langa ingerasul meu cazut pana ca cineva sa intre in camera. Era Katy...a cazut in genunchi lasand lacrimi mari sa i se scurga pe chip. Nu mai avea puterea nici macar sa strige. Din spatele ei aparu Daniel, care ramase ingrozit, si mai apoi Diane. Sora mea a inceput sa tipe ingrozita, cazand la randul ei in genunchi alaturi de Katy, plangand, pe cand Daniel ramase impietrit. Mai tarziu au venit si parintii nostri care au chemat politia si au incercat sa ne mai calmeze pe mine, pe Diane, Daniel si Katy, desi chiar si ei erau coplesiti de durere. Inmormantarea a fost zdrobitoare. I-am pus ingerasului facut de mine o panglica albastra si i l-am pus lui Cass la gat inainte sa coboare sicriul in mormant, pastrand ingerasul facut de ea si manjit cu sangele celor doi la mine, atat imi amintesc din timpul inmormantarii, restul amintirilor au fost inecate in lacrimi. Am stat doua luni de zile inchisa in camera mea, fara mancare sau apa, fara ca macar sa dorm. Priveam in continui acel ingeras facut de micuta Cassidy. Dupa doua luni am iesit, doar fiindca mama imi spusese ca un anumit consiliu format din inimile gemene voiau sa ma vada fiindca au aflat despre mine si stiau cine era atacatorul. Am mers doar fiindca voiam sa aflu cine este atacatorul si ca sa ii rog sa ma ajute sa ma antrenez sa pot sa ma razbun. Mi-am pus ingerasul la gat si tot drumul spre acel consiliu il tineam strans in mana. Nu mai eram constienta de ce se intampla in jurul meu, stiu doar ca atunci cand mi-am revenit eram intr-o sala mare care avea in centru o masa rotunda cu sapte scaune, dintre care doua erau goale. In jurul mesei se aflau doua fete de vreo saptisprezece ani, doi copii de vreo zece ani si un barbat de vreo douazeci de ani. Acesta din urma imi facu semn sa ma asez, iar eu i-am urmat sfatul. Am aftal ca cei doi baieti erau si ei inimi gemene iar cele doua fete la fel. Am aflat ca Lucas, barbatul langa care stateam, patise acelasi lucru ca si mine. Inima lui geamana fusese furata, insa nu de mult reusise sa si-o recupereze. Am aflat ce erau inimile gemene. Se pare ca se intamplase cu mult timp inainte. Cei patru gardieni, cei mai puternici dintre toti oamenii riscau sa distruga planeta, deoarece inimile lor erau prea puternice, asa ca au hotarat sa si le imparta in doua parti astfel creand inimile gemene. Am aflat ca inimile nu isi fac efectul asupra posesorilor cu numar par, de aceea ucigasul nu se simtea atras de inima mea, era al doilea posesor, insa eu tebuia sa fac fata acestor efecte ca sa pot sa-mi implinesc dorinta. Am mai aflat si ca pot sa imi recuperez inima numai daca il omoram si eu la fel cum a facut si el cu Cass. Am aflat ce eram eu, insa mai ramanea o intrebare...ma va ajuta cineva sa ma razbun? Da, Lucas m-a antrenat pana la varsta de cincisprezece ani in timp ce eram eleva la o scoala normala, iar dupa aceea am venit la scoala Rennard Sky, unde sunt eleva si acum. Tot atunci am aflat si numele atacatorului, Anthony Rund. La varsta de zece ani l-am intalnit din nou, iar de atunci si pana acum continui sa ma lupt incercand sa imi indeplinesc dorinta, sa incerc sa alung acel demon de pe cerul meu, sa incerc fac amintirea lui Cass sa ramana pura si inocenta la fel ca si sufletul ei.