17-07-2010, 10:38 PM
Succes Anita *hugs her*
Arhanghel sub lumina roÅŸie a durerii
Paşii mă călăuzeau către o lumină sângerie că parcă mă înghitea cu fiecare pas. Nu vreau să spun la revedere paşilor din spate deja făcuţi dar pot auzi cu corbii mă plângeau adormiţi în liniştea mormântală lipsită de oxigen. Simţeam că mă sufoc şi parcă mă aflam într-un vis ciudat, dar care îmi săgeta creierul. Lacrimile îmi brăzdau faţa şi ochii mei se întunecau. Parcă toată aura de bunătate se risipea în urmă şi mă simţeam captivă într-o lume nebună. Stigmatele mă ucideau şi vedeam cum soarele curgea pe pământ.
Luna răsărea şi stigmatele deveneau tot mai proeminente pe pielea brăzdată de transpiraţie. Privirea se înceţoşează şi sper că acest calvar să aibă un sfârşit, dar mă simt captivă în propria închisoare. Lanţurile mă ţin şi mă zbat în chinuri. Cad pe pământul rece şi trupul îmi tremură.
Plâng.
Mă zbat.
Îmi e teamă.
Ucide’mă şi lasă-mă liberă ! Dar nu vrei. Vrei să mă ucizi cu săruturi, să mă chinui ca pe o stigmată în lanţurile de fier şi ce mă menţin. Tremur. Îmi e teamă de necunoscut şi îmi e teamă de tine. Vreau să mă dezleg din lanţurile obsesiei tale dar mă acoperi cu o mantie de săruturi, Mă omori. Mă învii la loc.
Mă simt captivă în propria mea viaţă şi tu mă ţii acolo captivă.
Încerc să mă dezleg dar tu mă pui la pământ şi mă capturezi sub o mie de săruturi. Lacrimile unui înger nu te-au impresionat niciodată, tu demonule din întuneric. Niciodată nu ai vrut să asculţi de El, dar ai vrut să mă ai, să mă torturezi că nu am fost niciodată a ta. Am fost a propriei mele Eu şi nu te-ai acceptat niciodată.
Spintecă-mi capul ! Lasă-mă să îţi sorb sângele şi să îmi mânjesc existenţa cu sângele tău bolanv şi machiavelic ce mă extermină.
Sufletul îmi arde, iar luna aşternută pe cer mă priveşte. Îmi priveşte goliciunea şi îmi violează teritoriul. Tu stai acolo şi mă priveşti. Focul din împrejurimi mă arde. Jocurile satanice ce mă sperie, lumea mea angelică a dispărut, iar acum în faţa ochilor mei se derulează un dans oribil şi bestial al dorinţei tale de a mă domina. Îmi e frică, dar credinţa a dispărut. Acum mă simt deja pe o altă planetă. Rece, imensă şi grea. Sudoarea fuzionează cu lacrimile şi asprimea sării îmi irită obrajii. Îmi acopăr mâinile pline de sângele tău necurat. În zare văd sânge şi parcă pământul în Iad. Mă ustură chipul şi stau căzută în genunchi asemenea unui înger fără aripi, decăzut ce a căzut la pământ implorând o a a doua şansă. Genunchii mei sunt zgâriaţi iar pielea este scrijelită. Rănile mă ustură şi mă doare, dar în tăcerea profundă îmi vărs suferinţa în timp ce tu zgomotos îţi verşi veninul pe pământul ars şi despicat în două. Îmi acopăr privirea şi sper că salvarea va veni, dar e în zadar. Simt cum existenţa mea se schimbă şi o simt cum mă părăseşte. Coasta se zbate în dureri şu pulsează carnea în mine. E prea străpunsă şi sabia e scoasă brutal de acolo. Mă doare şi urlu de durere. Mă doare…mă doare atât de profund, atât de dur. Sângele curge şi roşeaţa lui mă înspăimântă.
Mă doare . Mă săruţi brutal şi îţi continui jocul. Seceta a ucis orice adiere de vânt şi buzele-mi uscate cerşesc după apă. Arunci în mine cu venin. Îl scuip. Mi-a pătruns printre dinţi. Gustul amar mă nenoroceşte şi mai tare. Prefer să tac. Demonii pornesc o horă în jurul meu. Sunt atraşi de aripile mele pătate. Râzi isteric ca un animal nenorocit ce îmi captivezi existenţa. Eşti un calvar nenorocit. Te urăsc ! Te urăsc profund. Îmi e silă de tine. Îmi e silă de gustul buzelor tale ce mă doresc. Îmi e scârbă de îmi vine să vomit.
Mă pângăreşti cu gustul tău scârbos şi mă penetrezi dur şi sângeros.
Îmi e milă de tine.
Te urăsc !
Mori…sau omoară-mă !
Ochii mi se închid. Tremur. Simt cum altă sabie îmi spintecă coastele. Ţip !
Printre suspine, cad pe pământ. Îmi muşc buza vânătă.
Pe jos îmi închid pleoapele albăstrii şi văd în mintea mea lumina. Lumina de care îmi e cel mai tare dor.
A rămas în urma mea doar o boare de vânt trist. În jurul meu dansează încă satanicele dansuri. Setea mă năruie, viaţa mi se scurge. Pălesc lumina lunii ce mă orbeşte. Ce este cu această panoramă ? Dar visul meu…spun Lui că îmi e sete, dar nu aud nimic. Nici un semn.
Paşii mă călăuzeau către o lumină sângerie că parcă mă înghitea cu fiecare pas. Nu vreau să spun la revedere paşilor din spate deja făcuţi dar pot auzi cu corbii mă plângeau adormiţi în liniştea mormântală lipsită de oxigen. Simţeam că mă sufoc şi parcă mă aflam într-un vis ciudat, dar care îmi săgeta creierul. Lacrimile îmi brăzdau faţa şi ochii mei se întunecau. Parcă toată aura de bunătate se risipea în urmă şi mă simţeam captivă într-o lume nebună. Stigmatele mă ucideau şi vedeam cum soarele curgea pe pământ.
Luna răsărea şi stigmatele deveneau tot mai proeminente pe pielea brăzdată de transpiraţie. Privirea se înceţoşează şi sper că acest calvar să aibă un sfârşit, dar mă simt captivă în propria închisoare. Lanţurile mă ţin şi mă zbat în chinuri. Cad pe pământul rece şi trupul îmi tremură.
Plâng.
Mă zbat.
Îmi e teamă.
Ucide’mă şi lasă-mă liberă ! Dar nu vrei. Vrei să mă ucizi cu săruturi, să mă chinui ca pe o stigmată în lanţurile de fier şi ce mă menţin. Tremur. Îmi e teamă de necunoscut şi îmi e teamă de tine. Vreau să mă dezleg din lanţurile obsesiei tale dar mă acoperi cu o mantie de săruturi, Mă omori. Mă învii la loc.
Mă simt captivă în propria mea viaţă şi tu mă ţii acolo captivă.
Încerc să mă dezleg dar tu mă pui la pământ şi mă capturezi sub o mie de săruturi. Lacrimile unui înger nu te-au impresionat niciodată, tu demonule din întuneric. Niciodată nu ai vrut să asculţi de El, dar ai vrut să mă ai, să mă torturezi că nu am fost niciodată a ta. Am fost a propriei mele Eu şi nu te-ai acceptat niciodată.
Spintecă-mi capul ! Lasă-mă să îţi sorb sângele şi să îmi mânjesc existenţa cu sângele tău bolanv şi machiavelic ce mă extermină.
Sufletul îmi arde, iar luna aşternută pe cer mă priveşte. Îmi priveşte goliciunea şi îmi violează teritoriul. Tu stai acolo şi mă priveşti. Focul din împrejurimi mă arde. Jocurile satanice ce mă sperie, lumea mea angelică a dispărut, iar acum în faţa ochilor mei se derulează un dans oribil şi bestial al dorinţei tale de a mă domina. Îmi e frică, dar credinţa a dispărut. Acum mă simt deja pe o altă planetă. Rece, imensă şi grea. Sudoarea fuzionează cu lacrimile şi asprimea sării îmi irită obrajii. Îmi acopăr mâinile pline de sângele tău necurat. În zare văd sânge şi parcă pământul în Iad. Mă ustură chipul şi stau căzută în genunchi asemenea unui înger fără aripi, decăzut ce a căzut la pământ implorând o a a doua şansă. Genunchii mei sunt zgâriaţi iar pielea este scrijelită. Rănile mă ustură şi mă doare, dar în tăcerea profundă îmi vărs suferinţa în timp ce tu zgomotos îţi verşi veninul pe pământul ars şi despicat în două. Îmi acopăr privirea şi sper că salvarea va veni, dar e în zadar. Simt cum existenţa mea se schimbă şi o simt cum mă părăseşte. Coasta se zbate în dureri şu pulsează carnea în mine. E prea străpunsă şi sabia e scoasă brutal de acolo. Mă doare şi urlu de durere. Mă doare…mă doare atât de profund, atât de dur. Sângele curge şi roşeaţa lui mă înspăimântă.
Mă doare . Mă săruţi brutal şi îţi continui jocul. Seceta a ucis orice adiere de vânt şi buzele-mi uscate cerşesc după apă. Arunci în mine cu venin. Îl scuip. Mi-a pătruns printre dinţi. Gustul amar mă nenoroceşte şi mai tare. Prefer să tac. Demonii pornesc o horă în jurul meu. Sunt atraşi de aripile mele pătate. Râzi isteric ca un animal nenorocit ce îmi captivezi existenţa. Eşti un calvar nenorocit. Te urăsc ! Te urăsc profund. Îmi e silă de tine. Îmi e silă de gustul buzelor tale ce mă doresc. Îmi e scârbă de îmi vine să vomit.
Mă pângăreşti cu gustul tău scârbos şi mă penetrezi dur şi sângeros.
Îmi e milă de tine.
Te urăsc !
Mori…sau omoară-mă !
Ochii mi se închid. Tremur. Simt cum altă sabie îmi spintecă coastele. Ţip !
Printre suspine, cad pe pământ. Îmi muşc buza vânătă.
Pe jos îmi închid pleoapele albăstrii şi văd în mintea mea lumina. Lumina de care îmi e cel mai tare dor.
A rămas în urma mea doar o boare de vânt trist. În jurul meu dansează încă satanicele dansuri. Setea mă năruie, viaţa mi se scurge. Pălesc lumina lunii ce mă orbeşte. Ce este cu această panoramă ? Dar visul meu…spun Lui că îmi e sete, dar nu aud nimic. Nici un semn.
-