L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Za next is here ^:)^

Capitolul 16: Idioti si noi vizitatori!

Imi aduc foarte bine aminte ce s-a intamplat in acea zi cand eu si Ryuuzaki am cazut de comun acord sa jucam sah. La inceput mi s-a parut un simplu joc unde dupa terminarea lui aveam sa plec acasa- ceea ce am si facut, dar intr-o alta maniera.

–O sa ma bati.
-Nu se stie, totul depinde de miscare care o s-o faci acum.
M-am uitat atent la piesele de pe table, insa nu puteam sa ma gandesc la o posibila “miscare minune” care mi-ar fi salvat piesele. Nu vedeam o sansa de castig. Priveam ganditor si incercam sa ma regasesc in acea atitudine sofisticata pe care o adoptasem.
-Haide Ran, arata-mi cat…
Insa vocea brunetului a fost intrerupta de zgomotul provocat de usa trantita a biroului. M-am uitat sa vad cine ne disturba jocul de sah. Am fost uimit, insa Ryuuzaki il privea degajat. Tipic lui.
<< Yagami Light. >>
Dupa lupta pe care o vazusem in acea zi am inceput sa nu mai am nici un strop de incredere in omul acesta. Mi-am dat seama ca in spatele unei masti calme un om poate ascunde o furie animalica!
Ii urmaream fiecare miscare. Fara sa zica nimic, se apropie de fotoliul din piele in care se afla brunetul. Se misca parca hipnotizat: cu niste pasi marunti care nu intrerupeau linistea din incapere, cu mainile lasate lejer pe langa corp si cu un zambet pervers pe fata. Nu arata prea bine situatia, insa nu am zis nimic, asteptand reactia intarziata a brunetului. Abia dupa ce Light a ajuns in fata lui, l-a observat.
Nici unul dintre noi nu a intraznit sa zica ceva. Ryuuzaki observand ca Light nu avea sa vorbeasca prea curand, isi indrepta privirea spre tabla de joc.
-Nu ma ignora asa.
-Ran, ce ai mutat?
Nu am reusit sa zic ceva; chiar daca as fi vrut, tot n-as fi putut. Observandu-i ignoranta brunetului, Light s-a apropiat din ce in ce mai mult de el, luandu-l usor de barbie, obligandu-l sa-l priveasca.
-Ryuuzaki-san.
Urmatoarea miscare a fost… cum sa ma exprim mai bine? Dezgustatoare. S-au sarutat, fara a mai tine cont ca mai exista si o a treia persoana in incapere.
-Ce ar fi sa mergem altundeva?
Au plecat amandoi, lasandu-ma ca un idiot pe canapea. Inca eram socat de ceea ce vazusem. Ma gandeam la ei doi ca la cel mult niste prieteni… of Doamne. Cum am ajuns in halu asta? Sa am un sef… Nici nu vreau sa ma mai gandesc.

Au trecut doua zile de atunci si nu am mai auzit nici o veste de la Ryuuzaki. Cum dracu sa pleci cu unu care aproape te-a omorat in urma cu o saptamana?!? Doamne si Ryuuzaki asta ce-i mai place sa creeze probleme; este cel mai mare talent al lui. Pana nu isi pune el de cel putin 5 ori pe zi viata-n pericol nu se lasa. E masochist. Intalnirea cu Misa nu i-a priit nici lui prea bine.
-Esti un idiot, ma auzi? Un IDIOT!!
Nu m-am mai enervat asa de mult timp; de fapt, nu cred ca am mai trecut vreodata printr-o situatie de genul. Dupa cate s-au intamplat, dupa ce a recunoscut si el ca nu mai are incredere in el… tot ca un idiot procedeaza! Oricum, e limpede ca el vrea acum sa testeze una dintre acele “noi teorii” ale sale. Pana nu il distruge pe Light cu totul din punct de vedere moral si psihic, nu se lasa!
Prin minte imi trecuse o idee: jurnalul. In el ar trebui sa fie scris tot ceea ce se intampla cu L. As putea sa ma uit acolo sa vad daca este insiguranta. Am sarit din pat, oarecum bucuros deoarece avem asemenea “surse” in casa. M-am indreptat spre sertarul in care am pus jurnalul. Era acolo. L-am luat si m-am asezat pe canapea.
Ezitam.
Daca stateam bines a ma gandesc, nu vedea un motiv pentru care sa intervin intre cei doi? Prietenia dintre mine si Ryuuzaki parea asa, mai mult din interesul brunetului. In final, tot baiatul care face curatenie am ramas.
-Este treaba lui pana la urma, nu sunt nici gardianul si nici tatal lui ca sa stau sa-l urmaresc. Daca intra din nou in ceva necurat, o sa fie vina lui. Eu i-am zis sa fie mai atent, dar tot cum vrea el face. Trebuie sa invete din propriile greseli!
Am oftat, punand jurnalul la locul lui.
Perfect, acum am inceput sa vorbesc si singur. Toata tampenia asta m-a adus in pragul nebuniei; chiar trebuie sa merg la un psiholog.
Avand in vedere ca afara ploua, nu puteam sa ma intalnesc cu Mogami dupa cum stabilisem. Trebuia sa mergem la plaja… Mai bine fara. Cred ca o sa mananc ceva si apoi o sa ma uit peste problemele acelea de informatica. Am auzit ca sensei mi-a pregatit niste provocari. Acesta ar fi fost planul meu, daca nu as fi auzit soneria.
M-am dus sa raspund, nu cred sa fie Mogami. I-am zis sa nu treaca pe la mine daca ploua.
Am deschis usa curios. Ok, chiar ma speriasem de asa zisul vizitator. Ryuuzaki statea sprijinit de usa, ud leoarca, un siroi de sange prelingandu-se pe fata lui. Insa, nu pot zice ca asta era o ciudatenie, ma asteptam. Celalat vizitator era… un caine! DETEST cainii!