Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place ideea de shounen-ai a ficului?
Da
92.86%
39 92.86%
Nu
7.14%
3 7.14%
Total 42 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

My overcast abyss is gone [shounen-ai]

#37
Za next is here ^:)^. Sper sa va placa incontinuare, mi-am cam schimbat planurile :-".

Capitolul 17:


-Esti pregatit?
-Oh, Sasuke. Insfarsit! Astept de ceva vreme. Ai luat decizia, nu?
-Da, ii zic in timp ce-l aprob printr-o miscare usoara a capului.
-Si…?
In secunda urmatoare ma aflam in spatele lui. Ma hotarasem, asa era cel mai bine. Nu trebuie sa dau inapoi. Stiam ca indiferent ce s-ar intampla nu mai am acel drept de a renunta; o facusem de prea multe ori. Niciodata nu voi mai avea de ales… nu trebuie sa mai am. Decizia care am luat-o acum este cea mai corecta, atat pentru mine cat si pentru tine, draga Yuuki.
-Imi pare rau, ii zic, in timp ce-l lovesc la cel mai apropiat punct principal de chackra, lasandu-l inconstient.
Aveam un sentiment ciudat de déjà vu. De ce am impresia ca am mai facut asta odata? Hm… probabil era pe vremea cand inca eram in Konoha, o misiune sau ceva de genu. Am clatinat usor din cap. Lasand la o parte asta, l-am luat pe Yuuki si am iesit din camera. Era pentru a doua oara cand intrasem acolo -si cred ca ultima.
Iesisem din ascunzatoare fara a lua contact cu Juugo, Suigetsu sau Karin. Trebuia sa-l duc singur pe Yuuki pana la Akatsuki. Cred ca Tobi deja stie toata povestea, macar nu trebuie sa-i mai explic. Am ales ce trebuia. In aceste cateva luni petrecute cu Yuuki am uitat de deciziile facute in trecut si de motivul pentru care am ajuns unde sunt acum. Multumita lui mi-am uitat principiile si am incalcat promisiuni facute. Nu se va mai repeta. Il voi duce la Akatsuki si pentru restul vietii voi sustine inexistenta lui. Dupa trei zile ajunsesem insfarsit la concluzia corecta. Desi inca de la inceput nu eliminasem si varianta in care il voi alege pe Yuuki, a fost dificil. O viata fara piticanie… chiar cand ma obisnuisem si eu cu el. Am oftat, privindu-l. Daca as fi stiut de la bun inceput cine esti nu am fi ajuns aici. Nu puteai pur si simplu sa-mi zici? Ai fost prea egoist, ma voiai numai pentru tine. Ma gandesc… daca as fi fost in locul lui, nu as fi procedat la fel? Cine stie…
Trebuia sa merg pana in Tara Ploii; imi va lua doua zile daca nu fac pauze. Lovitura pe care i-am dat-o lui Yuuki nu cred ca-l va mai tine inconstient decat pana maine dimineata. Era seara… M-am oprit din alergat si am ridicat capul, privind cerul. Era instelat. Am oftat. Daca voiam sa scurtez drumul singura cale era aceea de a trece prin Konoha. Aveam o noua tehnica pe care inca nu o testasem, dar cred ca m-ar fi ajutat sa ma infiltrez mai usor. In plus, nu strica o mica intalnire cu fostii mei “coechipieri”.
Cand am plecat de la ascunzatoare nu era trecut de miezul noptii, iar daca nu as face nici o pauza cred ca undeva in apropierea orei trei voi ajunge in Konoha.
Am pornit asadar intracolo. Stateam si ma gandeam. Desi Yuuki era mic de intaltime si parea a fi usor ca o pana, era atat de greu. Dupa ce am parcurs o parte din drum aveam senzatia ca l-as fi carat pe Juugo, nici pe departe acea piticania.

Nu a intervenit nimic pe drum, totul decurgand conform planului. Asadar, acum iata-ma in fata portii ce despartea lumea din exterior de localnicii din Konoha. Partea frumoasa este ca Yuuki nu dadea semne ca se va trezi decat undeva in jurul pranzului. E bine… Cred ca ar fi fost mai bine daca imi foloseam sharinganul sa-l adorm. Nu-l mai loveam…
Inlaturand alte ganduri, l-am lasat jos pe Yuuki, timp in care mi-am si pregatit chakra necesara. Nu mi-a luat mult jutsul. In secunda urmatoare atat eu, cat si Yuuki, ne aflam undeva in centrul satului. Avand in vedere ca clanul Uchiha era in trecut cel care se ocupa cu “mentinerea scutului” care proteja satul, trebuia sa fac si o tehnica pentru asta. Ca urmare, nimeni din sat nu stie ca in acest moment niste intrusi se afla in mult iubitul lor Konoha.
Mergem pe una dintre aleile ce ducea spre celalata iesire a satului. Era un fel de “punct slab” al Konohai. Nu stiau multi de ea, de fapt doar cativa din jounini; era folosita penrtru a evacua satenii in caz de atac.
-Chiar asa Sasuke, treci pe aici fara ca macar sa ne saluti?
Vocea aceea aroganta si plictisita; fara chef de viata… cum as putea sa o uit? Shikamaru Nara.
-Nu ne-am vazut de mult.
Nu i-am raspuns. Uitasem de el, un geniu in ale tacticii. Ma intriga o competitie intre el si Yuuki, cine ar fi castigat? Nu i-am dat atentia, continuand sa merg.
A oftat.
-La fel ca intotdeauna. M-am trezit degeaba, concluziona.
-Tipic tie, era pentru prima oara cand vorbeam in acea zi.
-Prieten de al tau -intreba in timp ce isi muta privirea inspre Yuuki- sau doar unul dintre Bijuu?
Oh, stii destul de multe. Nici Konoha nu a stat degeaba in timp ce noi ne-am miscat. Asta explica multe, spre exemplu, motivul pentru care Sakura se afla atunci in apropiere insulei Jiro. Fostii mei coechipieri au facut cma multe stricaciuni in ultimul timp.
-Ambele, raspund intarziat.
A cascat, plictisit. Se pare ca discutia noastra se sfarsea aici. Mergea agale, indreptandu-se spre mine.
-Si ai de cand sa-l abandonezi ca pe ceilalti, nu? Era de asteptat de la un Uchiha.
Nu i-am zis nimic, lasandu-l sa treaca pe langa mine. I-am zambit, continandu-mi drumul. A venit pana aici doar ca sa-mi zica asta. Pierdere de timp. Ce usor ii este sa vorbeasca, nestiind care este situatia reala. Asa sunt toti oamenii, fiinte jalnice si dintre toti… cei din Konoha ma dezgusta cel mai mult. Tot ce-i mai trebuia lui Yuuki era sa fie de aici; asa ar fi devenit o enigma totala pentru mine.
Ajunsesem la acea iesire. Se pare ca in decursul celor trei ani in care am lipsit au mai schimbat cate ceva. Mi-am activat Sharinganul. Dupa cum ma gandeam. Era pazita de un scut. Bine de stiut pentru data viitoare. Mi-am scos sabia si am incarcat-o cu electricitate. Scutul nu a avut nici o sansa.
Am iesit cu success din sat. Comform ultimei dati cand s-a vorbit despre asta si erma si eu de fata, pe langa acel jutsu acolo trebuiau sa fie si niste gardieni. Din cate se parea, in acea zi “lipseau”. Cum a devenit satul asta, plin de ingrati. Prin urmare, infiltrarea a fost un succes, ma rog, cu exceptia acelei “intalniri” surpriza. Daca nu fac nici o pauza cred ca in seara asta, undeva in apropierea miezului noptii voi ajunge in Tara Ploii.
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*




Răspunsuri în acest subiect
RE: My overcast abyss is gone [shounen-ai] - de Verrine - 17-07-2010, 03:05 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
5 Vizitator(i)