11-07-2010, 05:23 PM
Merci pentru comentarii, fetelor >:d< . Sper să vă placă şi prima parte din capitolul 3 la fel de mult, partea a doua cred că o postez marţi :-? .
- Doamne, cum arăt ? Îmi stă bine rochia ? Am părul bine prins la spate ?
- Diana, arăţi superb . . . şi ştii foarte bine asta, domnişoara Andrews îşi privea exasperată buna prietenă încercând să o calmeze. O să fii atracţia balului azi, aşa că te rog frumos să ai încredere în tine, spuse Angèle pe un ton calm, duios, având un zâmbet dulce pe chipul ei firav.
Fără îndoială, domnişoara Weston arăta superb. Avea părul prins într-un coc de balerină la spate, lăsând nişte şuviţe de păr să-i cadă uşor pe faţa albă. Semăna cu o păpuşă de porţelan în rochia ei crem din dantelă şi împodobită cu nişte trandafiri galbeni, cu obrajii roşii şi cu un zâmbet vioi pe chip. Încerca să aibă încredere în sine . . . trebuia să aibă încredere în ea! Până la urmă, era seara ei şi nimeni, sau nimic, nu i-o va distruge.
Cu puţin mai multă încredere în ea decât mai devreme, îşi îmbrăţişă buna amica, Angèle. Erau cele mai bune prietene de când s-au cunoscut şi, în toţi aceşti ani, nimeni nu le-a văzut vreodată certate sau supărate. Se înţelegeau mai bine ca nişte surori şi aveau încredere una în alta. Atât de diferite în exterior, dar atât de asemătătoare în interior, ele două au fost, sunt şi vor fi prietene pe viaţă.
Pe când trăsura lor se îndrepta spre bal, domnişoara Andrews se juca absentă cu o şuviţă din părul care-i era lăsat pe spate şi se unduia frumos către talie. Se gândea la Nicolas. Era amuzant, prietenos, frumos şi o făcea întotdeauna să râdă. Era încântător cu ochii lui de un albastru superb şi avea cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut vreodată.
Doamne, ce bun prieten i-ar fi fost dacă înţelegea, în sfârşit, că ea nu îl iubea. La dracu! Pe cine încerca ea să păcălească ? Nicolas nu ar vrea niciodată să îi fie doar prieten, iar următoarea dată când Angèle îl va refuza, el sigur va avea să dispară din viaţa ei pentru totdeauna. Iar ea nu dorea asta! Avea să facă orice ca el să rămână lângă ea . . .
Când trăsura ajunse la destinaţie, domnişoara Andrews a fost cea care a coborât prima. Cu o graţie desăvârşită, ea urca scările mari din marmură neagră. Un vânt răcoros îi flutură părul, iar sub luna plină, în rochia ei de culoarea unui smarald care îi punea ochii în evidenţă, Angèle arăta ca un înger venit pe pământ sub chip de om.
- Angèle . . . ştii, eu am uitat să îţi spun ceva şi cred că nu îţi va plăcea. Promiţi că nu te vei supăra pe mine dacă îţi spun ? vocea Dianei suna ca clinchetul unor clopoţei.
- Promit că nu mă voi supăra, chicoti domnişoara Andrews exagerând puţin tonul solemn.
- La bal va veni şi Daniel. S-a întors acum câteva zile din Paris şi . . . Doamne, te simţi bine, nu e aşa ?
Chiar dacă Angèle dădu din cap afirmativ, ea nu se simţea deloc bine.
Îşi amintea de Daniel şi de zâmbetul lui atrăgător. Îşi amintea de felul lui provocator de a fi şi în acest moment, ea ar fi dorit să fie oriunde altundeva numai nu unde avea să fie şi el. Îşi amintea că atunci când ea avea zece ani, el a părăsit-o şi a plecat în Franţa. Atunci, ea îl iubea mult. Dar acum, nu l-a văzut de opt ani şi a auzit multe lucruri rele despre el. Ca un Casanova în toată puterea cuvântului, se juca cu fetele, iar apoi le părăsea.
În tot acest timp, ea a avut o viaţă minunată. Cu ce drept s-a întors el, după atâta timp, ca să îi dea ei lumea peste cap ? Încă ţinea la Daniel, dar nu voia să devină doar o jucărie pentru el. Peste ceva timp, el avea să plece iar şi să o părăsească din nou. Iar din această cauză, ea îşi promise că până se va întâmpla acest lucru, îl va ignora.
Toată seara, domnişoara Weston a băut mai multă şampanie decât a băut în toată viaţa ei, a dansat mai mult decât a dansat vreodată şi se simţea perfect alături de persoanele care o înconjurau.
Dar Angèle nu . . .
________
Edit : Mda -_- '' , de când am postat primul capitol am vrut să pun poza aceasta, dar tot am uitat : | . Ptr moment pun doar poza cu Angèle şi apoi când găsesc poze bune ptr celelalte personaje, le pun : D .
Angèle
* * *
Capitolul trei
Prima parte
___
Capitolul trei
Prima parte
___
- Doamne, cum arăt ? Îmi stă bine rochia ? Am părul bine prins la spate ?
- Diana, arăţi superb . . . şi ştii foarte bine asta, domnişoara Andrews îşi privea exasperată buna prietenă încercând să o calmeze. O să fii atracţia balului azi, aşa că te rog frumos să ai încredere în tine, spuse Angèle pe un ton calm, duios, având un zâmbet dulce pe chipul ei firav.
Fără îndoială, domnişoara Weston arăta superb. Avea părul prins într-un coc de balerină la spate, lăsând nişte şuviţe de păr să-i cadă uşor pe faţa albă. Semăna cu o păpuşă de porţelan în rochia ei crem din dantelă şi împodobită cu nişte trandafiri galbeni, cu obrajii roşii şi cu un zâmbet vioi pe chip. Încerca să aibă încredere în sine . . . trebuia să aibă încredere în ea! Până la urmă, era seara ei şi nimeni, sau nimic, nu i-o va distruge.
Cu puţin mai multă încredere în ea decât mai devreme, îşi îmbrăţişă buna amica, Angèle. Erau cele mai bune prietene de când s-au cunoscut şi, în toţi aceşti ani, nimeni nu le-a văzut vreodată certate sau supărate. Se înţelegeau mai bine ca nişte surori şi aveau încredere una în alta. Atât de diferite în exterior, dar atât de asemătătoare în interior, ele două au fost, sunt şi vor fi prietene pe viaţă.
Pe când trăsura lor se îndrepta spre bal, domnişoara Andrews se juca absentă cu o şuviţă din părul care-i era lăsat pe spate şi se unduia frumos către talie. Se gândea la Nicolas. Era amuzant, prietenos, frumos şi o făcea întotdeauna să râdă. Era încântător cu ochii lui de un albastru superb şi avea cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut vreodată.
Doamne, ce bun prieten i-ar fi fost dacă înţelegea, în sfârşit, că ea nu îl iubea. La dracu! Pe cine încerca ea să păcălească ? Nicolas nu ar vrea niciodată să îi fie doar prieten, iar următoarea dată când Angèle îl va refuza, el sigur va avea să dispară din viaţa ei pentru totdeauna. Iar ea nu dorea asta! Avea să facă orice ca el să rămână lângă ea . . .
Când trăsura ajunse la destinaţie, domnişoara Andrews a fost cea care a coborât prima. Cu o graţie desăvârşită, ea urca scările mari din marmură neagră. Un vânt răcoros îi flutură părul, iar sub luna plină, în rochia ei de culoarea unui smarald care îi punea ochii în evidenţă, Angèle arăta ca un înger venit pe pământ sub chip de om.
- Angèle . . . ştii, eu am uitat să îţi spun ceva şi cred că nu îţi va plăcea. Promiţi că nu te vei supăra pe mine dacă îţi spun ? vocea Dianei suna ca clinchetul unor clopoţei.
- Promit că nu mă voi supăra, chicoti domnişoara Andrews exagerând puţin tonul solemn.
- La bal va veni şi Daniel. S-a întors acum câteva zile din Paris şi . . . Doamne, te simţi bine, nu e aşa ?
Chiar dacă Angèle dădu din cap afirmativ, ea nu se simţea deloc bine.
Îşi amintea de Daniel şi de zâmbetul lui atrăgător. Îşi amintea de felul lui provocator de a fi şi în acest moment, ea ar fi dorit să fie oriunde altundeva numai nu unde avea să fie şi el. Îşi amintea că atunci când ea avea zece ani, el a părăsit-o şi a plecat în Franţa. Atunci, ea îl iubea mult. Dar acum, nu l-a văzut de opt ani şi a auzit multe lucruri rele despre el. Ca un Casanova în toată puterea cuvântului, se juca cu fetele, iar apoi le părăsea.
În tot acest timp, ea a avut o viaţă minunată. Cu ce drept s-a întors el, după atâta timp, ca să îi dea ei lumea peste cap ? Încă ţinea la Daniel, dar nu voia să devină doar o jucărie pentru el. Peste ceva timp, el avea să plece iar şi să o părăsească din nou. Iar din această cauză, ea îşi promise că până se va întâmpla acest lucru, îl va ignora.
Toată seara, domnişoara Weston a băut mai multă şampanie decât a băut în toată viaţa ei, a dansat mai mult decât a dansat vreodată şi se simţea perfect alături de persoanele care o înconjurau.
Dar Angèle nu . . .
________
Edit : Mda -_- '' , de când am postat primul capitol am vrut să pun poza aceasta, dar tot am uitat : | . Ptr moment pun doar poza cu Angèle şi apoi când găsesc poze bune ptr celelalte personaje, le pun : D .
Angèle
You’ve Fallen For Me.