My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Yumeka: Ma bucur enorm sa aud ca iti place si chiar e interesant faptul ca te-ai gandit la asta=)). Ma gandeam sa va iau prin surprindere. Oricum, am avut aceasta idee inca de la inceput, deci poate vam dat nsite indicii pe parcurs, cine stie:)). Sper sa citesti incotninuare:P.
Arianalyn: Sasuke este foarte ciudat si sincera sa fiu, inca nu m-am agdnit ce decizie va lua=)). Trebuie sa meditez la acest lucru. Imi place sa fiu spontana. Oricum, sper ca vei citi in continuare si vei fi satisfacuta de ideile mele:)).

Scuzati ptr marimea mica a capitolului. Am trei ficuri la care terbuie sa scriu si imi este destul de greu. O sa incerc sa pe viitor sa le fac mai mari >:D<.

Capitolul 16:

Yuuki este gazda Nekomatei. Totul are logica acum: cantitatea imensa de chackra pe care a avut-o ca sa ne vindece pe toti, modul in care a reusit sa-i omoare pe toti acei ninja, tactica care o foloseste -mereu el trebuie sa fie fara partener in lupta-. Cine s-ar fi gandit? Juugo avea dreptate. Trebuie sa renunt la tot pentru a ajunge la Yuuki. Daca il predau lui Akatsuki e rau, daca nu-l predau… iar e rau. Pentru acest vis care il am abandonat Konoha, am omorat toti oamenii care mi-au fost aproape, am fost indiferent fata de cei care ma iubesc si in final… mi-am omorat propriu frate. Yuuki… este… nici eu nu stiu exact. Cand a venit prima data la noi era foarte impacient, energetic, mereu dornic sa-i ajute pe ceilalti. Ce era el pentru mine? Nu puteam gasi un raspuns… sau poate nu voiam sa o fac. Mi-am inchis ochii. Indiferent ce alegeam, Yuuki tot mort ajungea.
-Sasuke, nu e nevoie sa te gandesti atat de mult la ceea ce trebuie sa faci. Eu voi fi deacord cu orice decizie vei lua.
Si-a facut insfarsit aparitia. Ma privea de ceva vreme.
-Idiotule, de ce nu mi-ai zis?
-Cu ce ar fi schimbat situatia? Tot aici am fi ajuns. Aceeasi dezicie: eu sau visul tau?
Nu l-am privit. Mi-am ridicat capul, privind cerul. Era o noapte senina, nici un nor pe cer… Destul de rar pentru zona in care ne aflam. S-a asezat langa mine. Acum stateam amandoi, unul langa celalalt, fara a ne pasa ca la mai putin de un metro de noi se afla o prapastia. Varful muntilor este un loc linistit, unde poti medita oricand.
-Sasuke, eu sunt fericit atata timp cat si tu esti. Nu am deranjeaza daca iti alegi visul. Este ceva normal, pentru asta ai trudit in dealungul acesto ani, eu sunt doar un intrus nepoftit in viata ta.
Un intrus nepoftit in viata ta. Nu cred.
-Oricum, continua acesta, e doar o chestiune de timp pana cei din Akatsuki vor afla. Ar fi bine sa iei o decizie cat mai repede, sa nu regret dupa aceea.
-Inceteaza sa te tot gandesti la ceilalti! Nu trata totul de parca viata ta ar fi o chestiune de timp!
Era pentru prima data cand tipam cu adevarat la el. Nu m-as fi gandit niciodata ca astfel de lucruri s-ar putea intampla. Trebuie sa fac o alegerea, insa nici una dintre conditii nu-mi convine. Mereu aratam de parca respectam regulile, insa in realitate doar pretindeam asta cu scopul de a le incalca. Oamenii sunt niste fiinte atat de ciudate, insa in acelasi timp… foarte interesante.
-Atunci voi lasa totul in seama ta. Sper sa iei alegerea potrivita.
A aparut in fata mea, fortandu-ma sa ma uit la el. M-a sarutat, lungindu-mi corpul pe acea piatra dura de munte din care era alcatuita stanca pe care ne aflam. Se lungise si el peste mine. Intensifica sarutul…
-Sa vedem daca acesta va fi ultimul sarut pe care il vom avea.
A zambit, apoi… a disparut.
Tot ce se intampla ma deruta si mai tare. Daca la inceput avem o oarecare idee asupra deciziei pe care ar fi trebuit sa o iau, acum totul era neclar. Visul meu… sau Yuuki? Privind din alta perspectiva, daca il aleg pe Yuuki, Akatsuki oricum va veni dupa el ca sa-l captureze, iar eu, Juugo, Suigetsu si Karin nu cred ca vom fi indejauns de puternici incat sa facem fata la toti membri. In plus, la majoritatea dintre ei nici nu se stiu puterile exacte sau tipurile de jutsu pe care le folosesc. Daca imi aleg visul atunci ar trebui sa pretind ca Yuuki nu a existat vreodata. Dupa ce voi distruge Konoha, voi fi oare… satisfacut? Am stiut inca de la inceput ca Yuuki imi va face probleme, iata si consecintele. Acum trebuie sa iau una dintre acele decizii care nu va schimba doar soarta noastra, ci a celor 5 natiuni. Nekomata si Kyuubi sunt ultimii doi Bijuu ramasi. Cu acestia doi, Pain poate sa-si duca planul la capat, sa creeze un razboi. Dupa cum am mai zis, orice as alege… Yuuki tot mort va fi. Daca as fugi… nici nu se discuta problema. Ar fi o dovada de lasitate din partea unui Uchiha! Sa fugi de propia soarta… prefer sa-l vad pe Yuuki murind in fata ochilor mei decat asta.
Am oftat.
Acum nu ma puteam intoarce inapoi la ascunzatoare. Nu aveam chef de intrebarile si predicile celorlalti. Ma intreb unde s-o fi dus Yuuki. Ar fi atat de ironic sa moara chiar acum. Poate asa… n-ar mai trebui sa iau decizia asta.
-Hei, Sasuke! Te-ai gandit ce o sa faci?
Numai de Suigetsu nu aveam chef acum. Ce moment de discutie isi mai alege si el.
Nu i-am raspuns.
-Sa inteleg ca nu, raspunse el. Orice va fi, eu voi fiu alaturi de tine si sunt sigur ca si ceilalti vor proceda la fel.
N-am raspuns nici de data aceasta. Toti… aveau prea multa incredere in mine. Exista mereu sansa de ai trada.
-Oricum piticania ne-a fost de ajutor in ultimele misiuni, plus ca nu te-am mai vazut niciodata asa. Cat ai stat la Orochimaru, o singura data nu am observant lucrurile ce le observ acum.
-Suigetsu, ii zic…
-Ce e?
-De cand ai inceput sa gandesti?
Mi-a aruncat o privire furioasa. A inceput sa ma injure si sa imi explice cat de rau ii pare deoarece a vrut sa ma faca sa ma simt mai bine. Nu pot zice cat de mult a functionat.
-Sasuke, pana si un cub de gheata ca tine si-ar da seama ca nu ar mai fi la fel daca Yuuki nu ar mai fi langa noi.
Avea dreptate… sau poate nu. Ce puteam face? O sa ma gandesc la asta.
-Te las atunci. Sper sa iei decizia potrivita, zise, apoi… disparu.
Toti vor sa iau o decizie potrivita, insa iei c ear face daca s-ar afla in locul meu? Sa iei o alegere, niciodata nu stii daca e buna sau nu. Trebuie doar sa ai incredere… Ce cretinism!
Chiar si asa, Yuuki sau… visul meu?