Blood Rain

[Akie]

Ma bucur ca ti-a placut zozy^_^am venit cu urmatorul capitol, sper sa iti placa. Multumesc pentru comentariu, eh, inceputurile astea sunt cu iluzii:)) lucrurile se fac mai clare cu timpul.
Si multumesc si tuturor celor care imi citesc ficul, cateodata deja am capitolele dar astept un comentariu ca sa il pun si pe celalalt. Sper ca va v-a placea si asta^_^

Cap.13

Un ultim cuvant apuca sa spuna printre buze: Rau.
Pupila lui Hiro se micsora cand vazu ca aceasta inchise ochii. O zguduii usor si ii tot repeta numele. O mangaie delicat pe obrazul ei fin si cald. Simte cum inima incepe sa-i bata puternic de teama, devenea agitat. Se ridica in fund speriat. Yuuki se aproprie de Aime si ii lua pulsul, desi aparatul de langa ea il arata destul de calm.
- Nu va faceti griji! Este bine! Spuse calm doctorul.
Hiro si Yuuki isi intoarse capul inspre el. Doctorul tinea intre degetele lui fine si usor imbatranite de timp, o seringa transparenta, goala; Are nevoie de liniste si i-am oferit-o! I-am dat un calmant care o va ajuta sa doarma pentru cateva ore. Facu cativa pasi inspre pat, se oprii cand ajunse langa cosul gri de gunoi. Intinse un pic piciorul si apasa pe clapa acestuia, imediat capacul se deschise. Doctorul dadu drumul seringii care ajunse la fund intr-o secunda.
Isi retrase piciorul si se intoarse catre cei doi care ramasesera masca la vorbele doctorului. Hiro isi privii fata intristat, o lasa pe perna si o invelii, acoperindu-i corpul cu cearceaful alb, pana la gat. Lasand ca acesta sa o incalzeasca si sa o linisteasca, purtand-o pe aripile somnului.
- Cum ati reusit sa-i faceti injectia aia daca nici macar nu ati atins-o? Intreba curioasa Yuuki, privindu-l atenta.
- Nu era nevoie sa o ating, are o perfuzie care vine legata la punga asta cu lichid de aici de sus. Spuse aratand langa pat un suport din fier, subtire, ce sus are o punga din plastic cu gura in jos, pe jumatate umplut cu un lichid transparent. In capat are un furtun subtire de vreo 3 cm de diametru. Prin el coboara lichidul din punga pana la perfuzia lui Aime, si de acolo intra in sangele ei combinandu-se cu acesta.
Yuuki aproba din cap semn ca intelesese. Hiro il privii incercand sa nu fie agitat. Doctorul le facu semn sa il urmeze. Facu cativa pasi spre usa care inca statea lipita de perete de cand Hiro intrase in camera.
Bruneta si barbatul il urma in liniste pe doctor. Inchise usa lasand-o pe Aime intr-o liniste profunda alaturi de somnul ce bantuia incaperea.
Cei trei merse pe hol spargand somnul ce il bantuia cu pasii lor nici rapizi dar nici inceti. Facu la stanga si doctorul deschise o usa. Intra inauntru si ii lasa pe ceilalti doi sa intre.
Camera era la fel de mohorata ca si celelalte saloane, toata in alb, mai in capat era un birou cu diferite hartii pe el. Un dulap dintr-un colt si o ghiuveta mica.
Doctorul se aseza pe scaunul negru cu tapiset pe care il trase mai aproape de birou. Ii privii pe cei doi si le facu semn sa ia loc.
- Aime a suferit o lovitura destul de buna din cate am vazut. Desi nu pare, ati vazut ce agitata este. Probabil zilele astea va confunda unele lucruri pe care nu s-au intamplat si ea va zice ca s-au intamplat. Sau nu isi va aduce aminte unele lucruri. Maine o sa-i facem o tumografie ca sa ne asiguram ca nu are nicio parte a creierului afectata. Acum nu va pot asigura de nimic, probabil va ganditi cum s-a intamplat asta de la o inaltime asa de mica, dar lucrurile cele mai grave se intample din intamplari minuscule, ce pot parea insignificante.
-Cum adica cele mai grave? Intreba agitat si speriat Hiro.
-Nu aveti de ce sa va agitati, poate este o nimica toata. Vom stii mai bine maine cand se va trezii. Dar va rog, atunci cand se va trezii luati usurel! Nu o stresati cu scoala sau altceva!
- Dar vreau sa stiu ce vreti sa ziceti! La ce va referiti cu ¨grave¨? In ce pericol este fiica mea?
-Fiica d-voastra este bine de moment. Ne temem ca din cauza loviturii pe care a avut-o sa confunde realitatea cu fantezia. Dar asta nu stiim sigur, vom vedea maine cum se va simtii.
Hiro ofta si privii pierdut in gol. Nu intelege de ce viata e asa de nedreapta, de ce pretioasa lui sotie a trebuit sa moara iar acum fiica lui este intr-un pat de spital, dormind, fara sa-si dea seama ce se intampla defapt in realitate. Nu intelege de ce nu s-a putut lovii el, ar fi durut mai putin decat sa-si vada si fiica ranita.
Yuuki privii in jos speriata, un sentiment de furie o cuprinse facand-o sa tremure. Ochii ei priveau in gol, mintea ei incerca sa desluseasca ce se intamplase. Nu intelegea ce i-a facut Alex, cum se face ca Aime e asa de agitata si de ce tot vorbea despre faptul ca ea ar fi fost in coma. O mana calda o trezeste din simtiri facandu-i pielea de gaina. Ridica privirea si o intalni pe cea a lui Hiro, o privire pierduta, trista si singura. Acesta ii spuse sa fie calma, ca nu se va intampla nimic si ca ei vor fii langa Aime, inca sa nu-si piarda speranta. Bruneta ar fi vrut atat de mult sa creada cuvintele acelea, sa se agate de ele si sa spere ca asa este. Insa nu ii place sa spere aiurea, stia ca ceea ce se intamplase avea legatura cu Alex si nicidecum cu lovitura pe care a primit-o Aime. Insa pastra secretul, nu spuse nimic, doar il aproba din cap.
Doctorul ii privii atent, isi lua la revedere de la ei si le spuse ca pot astepta pe hol sau in camera ei.
Yuuki si Hiro aprobara din cap, iesira din camera impreuna. Nu intrara inapoi in camera lui Aime, se aseza pe scaunele albe de pe holul pustiu.
Nelinistea il cuprindea pe Hiro la fel ca si pe Yuuki. Bataile repetate din picior ale barbatului o facea pe Yuuki sa vrea sa se ridice si sa inceapa sa mearga in stanga si in drepata. Brusc brunetul se ridica fara sa zica nimic, se indeparta de ea cu pasi rapizi. Yuuki il urma cu privirea, vru sa-l intrebe unde se duce dar acesta ii raspunse inainte sa apuce sa zica ceva. Ii spuse ca se duce sa ia o cafea de la automatul de jos.
Yuuki il aproba din cap, privii in stanga si in dreapta. Nu era nimeni, decat ea, scaunele albe si mirosul clorului. Hiro deja coborase scarile, pasii lui nu se mai auzeau in ecou.
Pe hol nu mai trecea nimeni, lumina neoanelor ii dadea spitalului modern un aer mohorat. Facandu-te sa tresari si sa vrei sa pleci de acolo ori sa ramai si sa te lasi purtat pe aripile somnului si a tristetii.
Yuuki lasa un oftat usor sa iasa, ce se auzi in ecou, spargand pentru putin timp linistea apasatoare. Bruneta se ridica de pe scaun si inainta pe hol, ajunsa in fata camerei lui Aime puse mana pe clanta si vru sa deschida usa insa se oprii cand auzi din partea cealalta a usii un cantec cunoscut:
- Hana wa itsu moshimo.... Se aud versurile in toata incaperea, pe o voce joasa si usor trista.
Bruneta deschise un pic usa si incremenii cand vazu cine era in incapere. Langa patul alb al satenei, cineva o privea necontenit, parca ar fi vrut sa o ia cu el si sa o tina aproape. Nu ii lua mult timp sa recunoasca persoana respectiva, este aceiasi persoana vicleana, blonda si inalta, este Alex. Se joaca cu o suvita din parul suav al lui Aime. Se oprii din cantat, o simtii pe Yuuki insa nu se intoarse:
- Nu stiai ca nu-i frumos sa spionezi lumea? Putina intimitate, te rog! Spuse blondul sarcastic.
Bruneta il privii urat, deschise usa si intra inauntru, o inchise in urma ei. O privii pe Aime neincrezatoare.
- Te temi sa vorbesti? Nu-ti face griji! Doarme!
In momentul urmator bruneta il apuca de guler pe Alex si il lipii de peretele rece, la fel ca si el. Bruneta are pe fata o expresie plina de ura, de dorinta de a-l face sa sufere asa cum i-a facut el lui Aime, de dorinta de a-i pune intrebari la care el sa raspunda. In schimb, blondul sta calm, zambind viclean si privind-o profund in ochii negri. Nu spuse nimic, lasa ca furia sa cumprinda toata linistea, adora privirea aceia a lui Yuuki, privirea aceea plina de ura, de disperare in cautarea raspunsului. Se linse pe buze. Simti o mana calda pe obraz care se retrase la fel de repede cum veni. Bruneta vru sa ii traga o palma insa se opri cand ajunse la obrazul lui, il privii dispretuitor in timp ce el nu mai putea de fericire.
- Se pare ca te poti stapani destul de bine. Draga mea sora, te-ai cam molesit de cand ai stat cu partea asta din Aime. Nu-ti face griji, o readuc eu la normal si vei redevenii acelasi vampir insetat de sange ce bantuie pe strazi distrugand orice in jurul lui.
- De ce naiba zambesti? Spune-mi! De ce zambesti atat? Ce i-ai facut lui Aime de ai agitat-o atat? Se rasti ea.
-Nu i-am facut nimic, doar i-am aratat o parte din viata ei anterioara. I-am aratat partea in care aflase ca tu esti vampir. Mai tii minte? Te-ai luptat cu mine desi stiai ca nu aveai nicio sansa. Spuse Alex cu acelasi zambet pe buze.
Pupila lui Yuuki se micsora, incepu sa tremure, acum intelege de ce se comportase asa Aime. Era agitata fiindca ceea ce se intamplase a fost real, dar nu era o realitate apropriata de timpul acesta, ci o amintire indepartata; Ador privirea asta! Esti speriata! Stii ca Aime iti stie secretul iar tu ai mintit-o! Te temi ca te va respinge. Nu-ti face griji, oricum crede ca a fost doar un vis. Dar ma voi asigura ca va afla ca e realitatea. Scumpa ei prietena este defapt o tradatoare! Of, of, Yuuki, cum ai putut sa faci asta?
In acel moment bruneta ii trase o palma incat ii intoarse fata intr-o parte. Obrazul palid incepu sa prinda o nuanta roza, avand forma unei palme. Alex o privii cu coada ochiului, ii aude respiratia grea, simte cum tremura, ii simte furia. O apuca de mana facand-o sa tresare, o stranse puternic si o privii dispretuitor. Bruneta inghitii in sec si incerca sa-si traga mana insa nu poate. Alex o privii incontinu, fata facu cativa pasi in spate in timp ce blondul merge pe urmele ei. Simtii ceva ce o opri si nu o lasa sa-si continue mersul in spate, intoarse capul si facu ochii mari. Ajunse lipita de peretele paralel, intoarse capul si inima incepu sa ii bata puternic. Alex era la doar cativa cm de ea, ii simte respiratia, corpul lui era lipit de al ei. Ii simte racoarea ce degaja acesta, ii da fiori pe sira spinari. Scrasni din dintii si il privii fix in ochii, ura acea privire pe care i-o arunca blondul, din totdeauna a detestat-o. O privire superioara, dispretuitoare de parca ar fi fost un nimeni in lumea asta, doar cineva ce iti sta in cale.
Blondul isi trecu cealalta mana prin parul ei, in timp ce cu cealalta o strangea si mai tare de incheietura:
- Alex!Ma doare! Da-mi drumul!
Acesta insa nu slabi stransoarea, ii duse mana la spate si in momentul urmator o saruta.
Bruneta incremeni, nu reactiona deloc. Ii simte buzele reci lipite de ale ei, simte cum limba lui se joacaa cu a ei. Ceea ce o face sa-si revina in simtiri, il impinse dezgustata insa el nu-i da drumul. Continua sa savureze buzele calde ale brunetei, imbinand saliva ei cu a lui, jucandu-se intr-un mod gentil dar si brutal cu limba ei. Isi tine mana in parul acesteia, brusc o apuca de el si ii trase capul pe spate rupand sarutul. Ii privii gatul, ochii I se inrosi usor.
-Alex! Opreste-te! Ce vrei sa faci? Alex!
- Taci! Se rasti el. Esti a mea si nu poti schimba asta!
Incheie el si isi infipse coltii adanc in gatul ei.