Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place ideea de shounen-ai a ficului?
Da
92.86%
39 92.86%
Nu
7.14%
3 7.14%
Total 42 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

My overcast abyss is gone [shounen-ai]

#32
Capitolul 15:


“Trebuie sa renunti, ca apoi sa dobandesti…”
Asta a spus. Sa renunt la ceva… ca sa dobandesc altceva. La ce as putea renunta ca sa ajung la Yuuki? Nu este o piedica pentru ceea ce vreau sa fac. Ba chiar, ceva necesar. Daca vreau sa disturg Konoha am nevoie de niste Bijuu, iar Yuuki este destul de bun in tactica, deci ne va fi de ajutor. Verdictul: stupid. Chiar nu stiu de ce imi bat capul cu asa ceva. Am oftat.
-La ce te gandesti?
-Nimic important.
M-am uitat la el. Se presupunea ca trebuie sa doarma. Desi este treaz, cred ca e printre putinile dati cand il vad atat de cufundat in ganduri.
-Dar tu? il intreb.
-Nimic, sunt doar trist. In curand va trebui sa ne despartim.
Despartim? Oh… observ ca ti-ai facut deja alte planuri. Tocmai cand incepeam sa ma obisnuiesc cu prezenta ta. Cat de ironic. Oricum, pana imi sunt gata planurile trebuie sa-l mai tin ceva timp aici. Ca sa imblanzesti un urs, trebuie sa te comporti ca unul. Pentru inceput, sa vedem motivul.
-Ai de gand sa pleci? si odata ce am vorbit l-am strans mai tare in brate.
-Nu chiar. Va fi alegerea ta.
S-a intors cu fata spre mine, apropiidu-se usor si sarutandu-ma. Mereu era la fel. De cate ori aveam o discutie serioasa, cand insfarsit se comporta si Yuuki ca un om cu creier, trebuie sa se intample asta. Cu fiecare secunda sarutul se intensifica si puteam spune ca nu este la fel. Niciodata nu a fost asa. Cred ca ma incruntasem. Yuuki, cate secrete mai ai de ascuns?
-O sa-mi fie dor de tot ce a fost intre noi.
-Esti idiot sau ce? Nu mai vorbi de parca mai ai putin si te duci dracului.
-Se pare ca nu te-ai schimabt deloc, Sasuke-chi.
Mi-a zambit. Pana la urma, chiar era un idiot.
-Iati mainile de pe el!
Tavanul se crapase, bucati din el fiind gata sa ne zdrobeasca. L-am luat pe Yuuki de acolo si m-am indreptat spre celalalt colt al camerei. Ce naiba?
-Am spus sa-ti iei mainile de pe el!
Un par lung si roz se putea distinge in acel fum creat. Arunca niste kunaiuri in directia noastra, insa le-am oprit cu ajutorul unor fulgere. Era periculos sa ma lupt aici. L-am luat pe Yuuki in brate si am iesit din camera. Pe coridorul lung si ingust nu se auzeau decat ecoul pasilor mei.
M-am uitat inspre el. Era uimit si nu se misca deloc. Cine s-ar fi gandit sa apara intr-un moment ca asta.
-Aceea era…era… Sakurai.
Nu i-am spus nimic. Cum a putut sa intre aici fara sa fie detectata de Karin? Nici macar eu nu i-am putut simti prezenta sau chackra. Ceva nu e bine. Nici Suigetsu… sau Juugo.
Am iesit din ascunzatoare, insa acolo eram deja asteptati de Sakurai. Ne-a luat-o inainte, se pare. Si cand te gandesti ca dimineata a inceput atat de bine. Oftasem. L-am lasat pe Yuuki jos si mi-am scos sabia din teaca.
-Ai venit dupa Yuuki.
-Sakurai ce e cu tine? Mai aveai putin si ne omorai!
-Yuuki, idiotule. Mai tii minte, eu eram logodnica ta… nu Uchiha. Eu sunt cea care a fost langa tine inca de cand eram copii… nu Uchiha. Eu sunt cea care a trecut prin tot acel chin doar pentru a fi indeajuns de buna in fata familiei tale… nu Uchiha. Eu sunt cea care stie secretul tau… nu Uchia. Eu sunt cea care te iubeste ca o proasta!
Lucrurile devin interesante. Logodnici, copilarii, dragoste, alte secrete. Ce-ar fi sa le spulberam pe toate?
-Frumos discurs, dar din pacate pentru tine, Yuuki imi apartine.
-Sasuke…
Yuuki ma privea cu o licarire ciudata in ochi. Asta nu arata bine. Mi-am intors privirea rapid.
-Uite ce e, daca tii atat de mult la el, de ce te tot invarti in jurul cozii? O lupta, doi la doi, cine castiga il are pe Yuuki.
In spatele meu au aparut si Karin, Suigetsu si Juugo. Le-a luat ceva. I-am zis lui Yuuki sa le explice situatia; se pare ca eu trebuia sa scap de acest oaspete nepoftit. Va fi o lupta interesanta. Oricum, cine s-ar fi gandit ca o sa ma lupt dintr-un asemenea motiv?
Si-a scos sabia si s-a indreptat spre mine. Oh, un atac direct. Mi-am activat Sharinganul. I-am blocat atacul. Mi-am incarcat sabia cu electricitate. Un mic soc electric nu strica niciodata. Era o clona, dupa cum ma asteptam.
M-am uitat imprejur, nu era de gasit.
-Nu e prima data cand trec prin asta.
Mi-am infipt sabia in pamant, mentinand acea electricitate pentru un timp. Am inchis ochii. Unde esti?
-Chiar aici!
Am auzit o voce venind din spatele meu. Ai cazut in capcana mea, te credeam mai inteligenta. M-am teleportat in spatele ei, punandu-i sabia la gat.
-Nu ai o tactica prea buna, ii spun.
-Serios?
Disparuse. Si cand credeam ca s-a terminat. Recunosc, m-a luat prin surprindere. Acum ca a disparut din nou… Mi-am ridicat capul, simteam o prezenta ciudata… ceva in genul… unui sigiliu. La naiba!
-Esti al meu!
I-am auzit vocea… de peste tot. Parea mai mult un genjutsu, insa nu era finalizat. Toate acele atacuri au fost dor o fatada ca sa ma aduca unde voia ea, inteleg… Am facut niste semne cu mainile, era un nou jutsu. O combinatie mai bine spus… In momentul acesta corpul meu e incarcat cu electricitate. Orice ma atinge… moare.
Nu o vedeam pe Sakurai. Totul era roz. Ce jutsu ingrozitor. Mai bine eram scaldat intr-o balta de sange decat sa vad numai roz in fata ochilor. Un kunai a venit spre mine. Am incercat sa contraatac dar realizasem ca nu ma puteam misca. Kunaiul se apropia cu repeziciune de mine. Din ce in ce mai aproape… Isi atinse obiectivul. Am zambit, invins.
-Chiar credeai ca esti atat de bun?
Vocea ei se auzea normal. Se pare ca renuntase la genjutsu. Mi-am ridicat usor capul, privind in jur. Totul revenise la normal.
-Sasukeee!!
Am auzit vocea lui Yuuki. Ce idiot esti. Toti se uitau uimiti in directia in care ma aflam. E chiar asa greu de crezut ca… mor? Am vazut-o pe Sakurai cum se indrepta spre mine. Ea era. In urmatoarea secunda ma aflam in fata ei. Am impins-o, cazand jos. Mi-am lipit sabia de gatul ei. Totul a fost prea rapid pentru ea.
-Cum… ai?
-Am jucat teatru. Imediat ce ti-ai facut genjutsul mi-am incarcat corpul cu electricitate. Atunci cand ai trimis kunaiul spre mine ai avut doar impresia ca mi l-ai infipt in inima. A fost oprit de acea electricitate creata de mine. Daca ma credeai mort, atunci dezactivai si genjutsul. Am facut-o mai mult pentru a nu irosi chackra inutil. Nu te gandi ca nu puteam sa scap de genjutsu acela… Prin urmare, am castigat.
-De data asta ai castigat. Insa lasa-ma sa-ti spun un lucru despre Yuuki.
Despre ce mai poate fi vorba? Toata povestea asta cu logoditul si marea ei dragoste devine deja stupida. Ce naiba mai are de spus?
-Esti pregatit, continua ea, sa traieste cu cel care este gazda… Nekomatei?
Mi-am intors capul spre Yuuki, disparuse.
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*




Răspunsuri în acest subiect
RE: My overcast abyss is gone [shounen-ai] - de Verrine - 07-07-2010, 08:54 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
9 Vizitator(i)