02-07-2010, 10:21 PM
In sfarsit am reusit sa scriu continuarea. Ma scuzati de intarziere. >:D<
ThorthKa multumesc! Sper sa nu sari pe mine sa ma bati ca nu-l las pe Felix cu Etienne. :)) Capitolul asta cu siguranta o sa-ti placa. Hugs! >:D<
Hy,Ashya. Mi-a placut observatia ta, asa e, nu-i tocmai fortata invitatia, ai sa vezi. Uneori oamenii au nevoie de scuze ca sa se iubeasca...Felix a izbucnit putin cand a dat acel pumn. Nu e genul de om care sa stea pe margine sau sa accepte sa fie umilit. Of, sper sa vina mai des muza aia. Multumesc! :-*>:D< Hugs!
Kagome arigatou pt cuvintele frumoase. :x Mi-a placut evadarea ta catre taramul maritim, sufletul taul e ca al unui pescarus. Ei adora albastrul infinit al marii, ca si tine. Sper sa ai o scoica la indemana sa asculti vocea infinitului cand ti se face dor, daca nu, ti-o imprumut pe a mea.
Ma bucur ca ai trait cu aceeasi intensitate ca si personajele mele, imi place sa patrund adanc in miezul creatiei mele, sa las focul deschis catre ceilalti. Poate altii il simt diferit, sau putin din ceea ce descriu eu.
Intoarcerea lui Felix inapoi nu inseamna sfarsitul ficului. E doar o perioada in care vor sta departe unul de celalalt. Stii ca asta intareste, sau din contra, poate slabi o inima indragostita. Scuze ca pun continuarea asa tarziu. Sper sa-ti placa. Hugs! >:D<
Ich, nu iti face griji, ca nu cert pe nimeni. Multumesc pt ca ti-ai luat din timp sa treci pe aici. Ma bucur ca iti place, ce ai citit pana acum. Nu stiu daca ai sa plangi ca la "Adela" a lui Ibraileanu, dar pot sa iti spun ca nu va fi o poveste simpla, ci una despre taria de a rezista incercarilor vietii. Mersi. Succes si tie la examene!
Manga, Salut! Ma bucur sa reintalesc pe cineva din trecut. Ti-ai amintit de "Pictand Pasiunea", povestea lui Adin si Tavi, am link-ul la semnatura, unde poti sa recitesti cand ai chef. Am cam intarziat cu postarea :)) lenea vs egosim = 1-0. Dar, Vive la France! N-am ales degeaba Franta,pentru mine, pe langa Japonia e a doua tara cu o istorie superba. Ii invidiez.
Chrissta, sa nu ma certi ca am intarziat "actiunea". :P Amandoi sunt genul de persoane care traiesc dragostea intaia oara, acea dragoste care iti da puterea sa si astepti. Vei vedea raspunsul lui Etienne, dar ai intuit destul de bine. Multumesc mult! Inseamna mult pt mine ca va place ce cititi. Hugs! >:D<
_____________
Descopeream că timpul nu fusese niciodată de partea mea, plăcerea sărutului era insuficientă, deşi totul se derulase cu cea mai desăvârşită lentoare. Coborârea pentru a atinge măcar aura ce îi contura buzele, fiorul apăsării marginilor cărnoase care se deschideau pentru a mă primi ca musafir. Gustasem o lume întreagă cu buzele, cerşind pe nedrept un loc în inima lui Etienne. Îmi era aşa frică de ce va urma, impudic, puteam să pierd prietenia noastră.
El deschisese ochii de îndată ce buzele ni se depărtaseră, nu aveam curaj să-l privesc. Înghiţisem golul din gât, ca pe un ghemotoc de ghimpi, căci trebuia să-i vorbesc până la urmă. Acesta era pactul, acesta era păcatul meu şi trebuia să plătesc.
- Sunt un nesăbuit, nu ştiu ce am vrut să dovedesc silindu-te....
- Nu m-ai silit.
A şoptit depărtându-se de balcon. Îl simţeam cum insistă să mă caute cu privirea, de parcă ochii i s-ar fi materializat în fiecare colţ al camerei. Bunătatea lui n-avea margini, dar în zadar încerca să ridice piatra de pe inima mea, se transformase într-o stâncă cu vârfuri colţuroase. Mă întrebam dacă nu o spune de dragul prieteniei noastre, ori...din confuzie.
- Vreau să mă ţin de cuvânt.
I-am spus apropriindu-mă de el, încercam să par ferm, dar tremuram. Strânsesem un pumn de curaj, pe care aveam să-l lansez tot asupra-mi.
- Spune-mi, te rog.
Nu mai era nevoie de rugăminţi, copil naiv. Îi eram dator cu inima, dacă mi-ar fi cerut-o în acel moment. În mijlocul camerei, fără a-mi desprinde ochii din a-i lui, vorbele mele parcă au făcut zidurile să se fugă, lăsând goluri în realitatea mea. Vroiam să-l văd numai pe el, privind în ochii lui însă îmi scriam jurnalul vieţii, mai adânc şi mai adânc, fiecare frază inscripţionată ca o lacrimă ce nu ştiam dacă curge din ochii mei sau din ai lui.
- Vin dintr-un colţ de Europă încremenită în propria-i greşeală. După anii de comunism, România de unde am plecat se află într-un stadiu al hazardului, cei care conduc nu ştiu să se debaraseze de trecut, de ambiţii şi dorinţe mârşave, iar cei ce sunt conduşi au rămas în confuzia traiului de pe o zi pe alta. Nimeni nu mai are viziunea viitorului. Unii nu şi-ar vorbi niciodată ţara de rău. Eu o fac pentru că ţara mi-a luat ce aveam mai de preţ, mulţi ignoranţi ar spune că e totul trecut, dar când trecutul te împiedică să-ţi trăieşti prezentul vorbele lor sunt reduse la grohăieli insipide. Când ştii că ţi-a fost luat tot rostul pentru care ai muncit o viaţă, că ţi s-au luat şi drepturile, şi eşti forţat să trăieşti fiecare minut după cheful altora e normal să te revolţi. Tata a fost printre cei care şi-au preţuit libertatea, şi a plătit cu viaţa. Viaţă pe care ţara mea n-a meritat ca el să o jertfească, pentru că nu valorează nimic în faţa celor ce au venit după Revoluţie. Ei ar trebui să lingă pământul de sub picioarele celor care au ieşit în stradă, dar se încăpăţânează să ascundă totul. Nimeni nu ştie de fapt ce s-a întâmplat atunci datorită lor, sunt mulţi care nu vor să se ştie adevărata lor valoare. Dar nu-i nevoie să acopere precum pisica. Oricum nimeni nu mai dă doi bani pe cuvintele lor. Iar casele din care am fost daţi afară? Nu le vom mai vedea înapoi în viaţa asta. N-am speranţa că mama va vedea acei bani în viaţa ei, deşi toate actele sunt aprobate peste tot. Guvernul nu-ţi dă nimic. Ori guvernul se preface că nu există pentru tine, ori tu nu exişti pentru el.
Şi-a deschis braţele, apucându-mă strâns potolindu-mi lacrimile ce le simţeam în colţul pleoapelor. Îmi zvâcneau tâmplele, afundând capul între gâtul şi umerii lui, am oftat greoi.
- Nu te îmbrăţişez cu speranţa chioară de a te consola. Vreau doar să ştii că sunt recunoscător că ai avut curajul să-mi spui cine eşti.
- Îţi datoram asta, m-ai acceptat chiar şi fără a şti prea multe despre mine. Nu-i chiar o bagatelă. Adineori...
„ne-am sărutat†era continuarea pe care eram incapabil să o pronunţ. Nu mi-a dat drumul când am vrut să-i scap din braţe, se înfăşurase de gâtul meu cu braţele ca o iederă ce se caţără stăruitor.
- Felix, promiţi că ai să-mi răspunzi sincer ca adineaori?
Când am dat din cap afirmativ şi-a eliberat lent strânsoarea, braţele lui alintându-mi umerii în treacăt ca o asigurare că nimic nu avea să se piardă. Că ceva din noi doi încă zăcea în braţele mele.
- Sărutul acela a însemnat pentru tine ceva mai mult decât un simplu moft?
Iubirea, un sărut furat, un zâmbet inocent, îmbrăţişări pătimaşe...şi un suflet smuls din piept. Fusese o împlinire de care aveam să-i fiu recunoscător o viaţă, chiar dacă mi-ar fi întors spatele de aici încolo. Venise timpul să nu mă mai ascund.
- A însemnat împlinirea unei dorinţe, ţinută strâns în inima mea. Un gest disperat, sunt un şantajist dar nu mai ştiu cum să-ţi spun cât ţin la tine.
I-am simţit palmele cuprinzându-mi obrajii, străjuindu-mă ca pe un nimic în mâinile lui. Parc-aş fi fost nisipul ce putea să-i curgă prin degete, să-i dea drumul oricând şi să-l lase să se risipească în vânt. Avea o figură atât de tandră, radioasă, încât tot acel timp mă purtase cu ochii departe de mine. Translucid, căldura mâinilor lui micuţe aducându-mi siguranţa înstrăinată.
- Nu te-aş fi refuzat în nici o circumstanţă. Eşti singurul căruia i-aş putea dărui nu doar un sărut, oricâte ar fi nevoie ca să ştii că inima mea îţi aparţine.
Surprins, nemişcarea mea n-a făcut decât să-l amuze. Licărul ce-i zăcea în privire, evidenţiindu-se ca o încurajare ce m-a convins să-i dăruiesc un nou sărut. Era pregătit de data asta, gurile noastre întâlnindu-se la mijloc de drum cu mai multă iscusinţă ca prima oară. Nu mai existau dubii pentru mine, iubirea mea era reală. Ne căutam unul pe celălat gustându-ne cu buzele, înroşiţi de plăcere.
Constatam cât de greu îmi era să mă rup de el acum că îşi găsise calea spre mine.
Vroiam să învăţ lucrurile mici din partea lui, culorile care-i luminează privirea, să-i ascult iar glasul melodios şi gândurile ce-i descopereau surâsul cald. Să învăţ să-i satisfac buzele doar cu săruturile mele, până ce avea să înveţe la rândul lui să le ceară doar cu o privire. Mergând împreună către o lume doar a noastră, aici şi acum făcând primii paşi.
Acel vis de miazăzi din care nu mă mai trezeam, Etienne cu mâinile prinse de gâtul meu, îmbrăţişarea rezistând oricărei distracţii ce provenea din afară, braţele mele strângându-i talia aproape.
Paşii lui îi urmau pe ai mei, departe de balcon, departe de acordurile lumeşti, fără a profana universul format între noi. Palma mea trasându-i umerii obrajilor, simţind fineţea precum prima zăpadă ce-mi amintea de copilărie când aveam impresia că fulgii de nea care cad pe pământ sunt dorinţe împlinite şi de aceea oamenii se bucurau de sărbători. Etienne era fulgul meu de zăpadă, neatins, strălucitor precum stelele de gheaţă, însă dogoritor pe dinăuntru, atât de blând.
Temător să-mi manifest lăcomia, să-i spun că odată aflat în braţele mele eram ca un lup ce-şi uita locul, însă docilitatea cu care îmi accepta fiecare atingere nu-mi lăsa dubii că doreşte să evoluăm împreună.
Patul era locul unde l-am ghidat, căzând amândoi cu nepăsare pe cearceafurile deja răvăşite, preocupaţi să ne citim şoaptele de pe buze. Eu, spunându-i că-l iubesc, îl doresc acolo sub mine, prins de corpul meu ca o agrafă de cravată. El, zâmbind cu acea privire pâcloasă prin care distigeam licărul jubilant pe care îl înţelesesem destul de târziu. Însă la timp cât să ştiu că-mi sunt împărtăşite sentimentele.
Mişcările noastre deveniseră concomitente şi lente, degetele tremurânde eliberându-mi trunchiul de cămaşa ce o purtam, îngrijorat apoi de locul unde să o pună. I-am luat-o din mână, aruncând-o pe jos.
- Nu au şansa să intervină între noi de data asta...
Mă refeream la haine, tricoul lui larg devenind un strai adăugat la celelalte ce urmau să orneze parchetul. În filmele de dragoste acestea erau scenele mele preferate, subtilitatea hainelor aruncate pe jos, adesea vorbind mai mult decât secvenţele erotice. Înlăturasem şi pantalonii scurţi pe care îi purta, trasându-i coapsele în jos spre pulpe, căci nu-i dădeam jos pur şi simplu. Se atinseseră de pielea lui, aceeaşi pe care o alintam sub palmele mele. Să-i simt porii ridicaţi răspunzând la atingere, firele pufoase intensificând senzaţiile. Puteam observa clar dorinţa din ochii lui, aceeaşi fiori mă încercau.
Lenjeria pe care o purta era simplă, albă, aproape transparentă de atâtea spălări, fără a putea ascunde dovada excitaţiei. Roşul ce-i năpădise în obraji era diferit ca alte dăţi, atât de trandafiriu. I-am sărutat pe ambii, grăbindu-mă să-i arăt că astfel de emoţii scurte apar repede şi dispar la fel. Nu vroiam să se simtă ruşinat sub privirea mea, m-am debarasat de articolele mele de îmbrăcăminte, dorind să vadă că eram în aceeaşi situaţie ca şi el. Despuiat, excitat şi temător. Vroiam să-l fac să se simtă bine, să mă placă şi fără haine...înţelegeam ce-i trece prin cap.
- Mi-am imaginat momentul ăsta iar şi iar. Este atât de diferit în realitate...
A şoptit în franceză, uitând acordul nostru de a vorbi în engleză când nu e vorba de lecţii. Mi-am sprijinit fruntea de a lui, coborându-mi gura pentru a-i sorbi dulceaţa de pe buze.
- Diferit ?
- Uneori aveam impresia că împlinirea de a te avea se va reduce doar la cea emoţională, imaginile cu care mă jucau erau doar nişte fragmente care să-mi satisfacă o nevoie pe care acum numai alături de tine o cunosc de-adevăratelea. Nu-i nici pe jumătate cum credeam, totul e atât de special.
- E la fel de special pentru mine.
Ştiam că sunt primul, vroiam să fiu şi ultimul, ca Etienne să-mi aparţină pentru totdeauna. Cunoscusem plăcerea fizică, dar nu şi împlinirea. Nu modul în care pielea lui catifelată se lipea fierbinte de a mea, mişcările parcă chemându-mă de dinăuntru, din locuri în care nu ştiam că exist în propria mea piele. Tremuram în braţele lui, consolându-mă cu săruturi ce deveniseră cutezante. A zâmbit când l-am sărutat franţuzeşte, i-am simţit gura deschisă larg, găzduind limba mea fără alte proteste. Saliva lui era dulce ca scorţisoara, limba caldă şi jucăuşă, împingându-se în a mea, transformând jocul senzual într-o ceartă ce se propagase asupra trupurilor noastre care se învârteau în pat cu voiciune.
Îi simţeam erecţia alături de a mea, pulsând datorită lipsei unei atingeri ferme. Limba mea a continuat să se joace pe gâtul lui în jos, Etienne părând de acord să-mi lase libertate de acţiune. Am lins de-a lungul arterei unde-i simţeam ritmul atât de vioi, putând să-i descriu bătăile inimii cât înghiţisem saliva ce le înregistrase cu lăcomie.
Nu puteam să-i ignor sfârcurile mici şi rozalii, semănau a doi smirdari cu petalele desfăcute. Am muşcat şi am lins vârfurile mici ca două rondele, simţindu-le cum se întăresc sub alintările mele. I-am prins talia între palme, ridicând coapsele noastre simultan, pentru a gusta plăcerea parţială a îmbinării trupurilor. Brunetul îşi ondula trupul după mişcările mele, arcuindu-se reptilian, alunecând pe sub buzele mele încinse.
Parcurgeam mental harta trupului său, orientându-mi limba după micile forme ale muşchilor abdomenului ce se încordau automat ca reacţie a tachinărilor umede. Era un drum şerpuit cu dâre de salivă eclatante sau muşcături fervente ce lăsau urme roşiatice pe pielea albă şi fragedă. Etienne trăgea aer în piept, timbrul vocal devenindu-i şoptit şi întrerupt. Răsuna plăcut în camera mea, distingându-se de zarva de afară, aproape mistificată. Avea să-mi trezească nostalgia...deşi trăiam prezentul mai mult ca niciodată.
Strângând cu trandreţe mi-am aşezat palmele sub fesele lui, ridicându-i coapsele aproape. Sărutându-l în zona bazinului am tachinat firele negre şi scurte de la baza penisului, ca apoi să-i gust aroma intoxicantă a organului sexual. I-am trasat forma cu limba, de jos spre vârful slab pronunţat, lăsându-mi simţurile pătrunse de mirosul şi gustul lui. Devenit suculent foarte repede, am lins şi primele picături semn al plăcerii intense. A răvăşit cearceaful cu pumnii strânşi, tremurând incitat cât l-am luat adânc în gură. Nu ştiam să-l satisfac decât instinctual, procedam ghidat de imaginaţie şi dorinţă.
Şi cu siguranţă orice ghid pe care l-aş fi întrebuinţat până atunci nu mi-ar fi folosit cu nimic, realitatea prezentată în faţa mea era atât de diferită. La fel de emoţionat ca şi el, ascunzându-mă în actul carnal pentru a trage de timp. Îmi era teamă de ce urma.
Gemetele le-am luat drept semnul unui bun procedeu, aşa că am continuat să-i strâng erecţia în gură, sugând pe tot cuprinsul ei cu buzele. Îşi mutase mâinile de pe cearceaf în pletele mele, strângând cu spasm. Mi-am auzit numele şoptit cu ardoare, făcându-mă să ard pe dinăuntru, sentimentele mele combinându-se cu imboldul erotic, căci erecţia mea pulsa neatinsă cu fiecare suspin senzual ce-i abandona gura pentru a mă aţâţa fără să vrea.
M-am oprit, sprijinindu-mi fruntea de abdomenul lui, trăgând aer în piept pentru a-mi calma elanul.
- Ţi-e teamă de ce va urma?
L-am întrebat, asigurându-mă să-l privesc în ochi. A dat din cap, negând orice temere ca pe ceva neconceput, a cărei existenţă ar fi fost negată încă de la început. Sprijinindu-mi palmele de saltea m-am ridicat la nivelul lui, piciorul meu drept rămânând însă subtil aşezat între picioarele lui, prinzându-i penisul într-o mângâiere atentă. Genuin şi-a deschis buzele pentru sărutarea mea, la fel cum şi-a desfăcut picioarele cu genunchii ridicaţi, cuprinzându-mă deasupra. Mişcându-mă, fricţinea trupurilor noastre s-a transformat într-un flirt al organelor sexuale, împingându-ne, atingându-ne, fără scopul ejaculării ci din dorinţa de a ne afla.
Nu s-a arătat dezgustat că pe buzele mele era mirosul sexului său, combinat cu saliva noastră devenise ingredientul principal ce ne stimula mai departe. Limbile noastre au continuat joaca, învăţând repede îmbinarea dintre mobilitate şi cerinţă.
Fără întrerupere, i-am ghidat capul spre mine, cât mai în dreapta, pentru a întinde braţul spre una din noptierele de lângă pat. Singurul lucru ce putea fi luat pe post de ulei bun la lubrifiere ar fi fost tubul meu galben de glicerină. Acel tub luat din farmacii, eu îl luasem pentru mama, căci uneori făcea bătături la mâini, lucrând constant la maşina de cusut. Nu-mi imaginasem vreodată că aveam să-l folosesc într-un alt scop.
L-am scos pe pipăite, era singurul recipient de plastic din acel sertar. Ochii mijiţi ai brunetului s-au deschis cu atenţie spre tubul gălbui.
- Măcar miroase bine?
- Presupun...
Am deschis curios, mirosind. Nu era izul cel mai atrăgător din lume, dar nici copleşitor. I-am făcut pe plac şi l-am lăsat să miroase.
- Nu-i chiar atât de pătrunzător, se simte totuşi dulcele.
Era ciudat cum gestul nostru atât de comun, mai devreme sau mai târziu avea să aibă conotaţii delicate. Conştient de postura în care ne aflam, l-am sărutat, abandonându-mă senzaţiilor spre care putea să mă călăuzească, chiar şi inconştient. Apăsându-mi trupul deasupra, am continuat fricţiunea ce ne lăsa pe amândoi fără aer, dar ne provoca imaginaţia. I-am muşcat buzele, sugându-i-le hrăpăreţ pentru a evidenţia roşeaţa aceea atrăgătoare, deschizând tubul între timp.
Unele sunete se camuflau în zarva ce venea de afară, balconul înghiţind o parte din ele ca apoi să dea însutit prin voci necunoscute, alarme de maşini, roţi ce zdruncinau caroserii de asflat sau ciripit de păsări. Puteau fi ruşinoase, însă uneori sunt la fel de naturale precum un oftat după o zi obosită.
Nu m-am zgârcit cu uleiul, cu siguranţă turând mai mult decât trebuia, căci mă alesesem cu toată mâna unsuroasă, nu doar degetele. În cele din urmă amândoi devenisem tensionaţi, iar penetrarea, cel puţin pe mine mă copleşise destul cât să mă zăpăcească. Incitat peste măsură, căci invazia se produsese într-un final, constatam că Etienne tremura încordat.
- Doare, e o senzaţie ciudată...
I-am sărutat gâtul, osul maxilarului l-am trasat cu limba până la îmbinarea bărbiei şi am suit către obraji. Relaxarea a venit pe neaşteptate, pe la jumătatea unui sărut şovăielnic, când amândoi ne pierdusem elanul.
- Pot să-l mişc? Te-ai obişnuit?
- Cred că da. Nu înţeleg de ce tipul din parc părea cufundat în plăcere, iar pe mine mă doare.
- Nu ai mai fost atins aici până acum.
Cast, dar răspunzând tachinărilor trupeşti, suspinând atunci când i-am rotunjit sfârcurile cu limba, plimbând-o în joacă doar peste vârfuri. Am izbutit să mişc degetul fără a simţi încordarea pereţilor orificiului strâmt. Tresărirea coapselor m-au alertat, Etienne ridicându-le cu un geamăt profund ce făcuse un ecou stimulativ.
- Acolo, m-am simţit bine!
Cele repetate plac. După vechiul proverb mi-am ghidat mâna, adăugând încă un deget şi căutând iar acel loc ce-i provoca plăcere. Era butonul ascuns de unde declanşam elanul de spasme, căci Etienne se încorda şi se moleşea în acelaşi timp. L-am luat în braţe, deşi îmi concentram toată forţa să simtă siguranţa trupului meu, căldura care să-l învăluie, părea imponderabil pentru mine. Parcă eu mă agăţam de el, şi nu invers, deşi îşi prinsese braţele de umerii mei, suspinându-mi aer cald peste gât. Provocator, mă înlănţuia chiar şi fără atingeri, reacţiile lui determinând în mine alte reacţii la fel de puternice.
Ştiam că nu-l puteam penetra cu cele două degete la infinit, orificiul se lărgise, Etienne contribuia deja mişcându-şi singur coapsele. Erecţia pe care o pierduse la începutul penetrării revenise la arcuirea plăcută, şi fără a pierde din timp am stors din tub iar pentru a întinde o parte din ulei pe lungimea penisului meu. Fără atingere atâta timp, am tremurat fără să vreau, chiar dacă mă atingeam singur, în mintea mea deja îmi imaginam penetrarea.
Am tachinat o vreme în jurul locului strâmt, simţind moliciunea cărnii din acel loc cu vârful penisului, deschizându-l treptat deşi ardea cu aceeaşi intensitate. Focul enteric se întinsese mai departe de locul contopirii noastre, pentru prima oară simţind împlinirea şi siguranţa sentimentului că te aflii exact unde îţi doreşti mai mult. Fiecare fior al lui îl simţeam ca pe un curent electric ce-mi traversa muşchii până-n vârful falusului, făcându-mă să-mi mişc coapsele, fără să vreau. Ritmul molcom fiind suficient pe moment, cât Etienne începea să se obişnuiască cu diferenţa de mărime.
- Te mai doare?
- Puţin, dar eşti tu. Mă simt împlinit, totuşi.
La fel de împlinit eram eu, pluteam de fericire deşi eram la fel de prezent trupeşte. Contradicţii doar la suprafaţă, căci toată esenţa mea aparţinea de acum lui Etienne. Mă făcea să simt în sfârşit că-i pot dărui măcar cât îmi dăruise el.
Vorbele noastre au încetat de la sine, suprimate de săruturi lente în ritm cu mişcările coapselor. Un du-te-vino copleşitor, căci ne fura gemete, despărţindu-ne buzele deseori. Teama se disipase în plăcere, brunetul despărţind larg picioarele pentru a permite o penetrare mai adâncă. Bucuria de a învăţa să-l iubesc era infinită.
Ejaculând primul, m-a surpins pasiunea cu care şi-a ridicat trupul spre al meu, aproape ca o arcuire, deşi eu eram cel care se lăsase ghidat de braţele care mă cuprinseseră la talie prinzându-mi fesele într-o apăsare care să-mi stopeze mişcările. Trupurile noastre comunicau pe aceeaşi undă, împărtăşind plăcerea ultimă. N-am rezistat mult sub doleanţa lui, strângând din dinţi de plăcere căci îi simţeam penisul lipit de abdomenul meu cuprins de contracţii de fiecare dată când ejacula şi nu puteam nega că m-ar afecta, iar înăuntru fierbinţeala mă înghiţea cât mai adânc. Cedasem, şi începând să mă mişc iar, a fost suficient ca auzindu-l cum îmi şopteşte numele într-un tremur continuu să-l urmez spre culmile plăcerii.
Îşi regăsise primul aerul, respirând ceva mai normal decât mine, care îmi oxigenam plămânii sacadat. Mă sărutase trecător pe gât, fără a se simţi incomod căci încă nu-mi retrăsesem penisul.
- Sunt fericit.
A şoptit cu vocea puţin răguşită, trecându-şi degetele cu mişcări electrizante peste spatele meu, într-o alintare amoroasă. Îmi plăcea gestul lui, făcându-mă să îmi retrag coapsele, să ne despărţim partea de jos a trupurilor, dar să ne apropriem iar pentru câteva săruturi entuziasmate. Toate inhibiţiile dintre noi erau o istorie anostă, ce nu mai meritau menţionate.
- Nu mi-aş fi imaginat ieri, că azi te voi ţine astfel în braţele mele.
L-am îmbrăţişat, demonstrând vădit cât eram de bucuros, făcându-l să zâmbească. Chipul îi radia de împlinire, carnea puţin rozalie după sex începea să revină la paloarea obişnuită, făcându-mă să-i las săruturi doar pentru a păstra mici amintiri de suprafaţă.
- Chiar dacă ştiu din ce ţară vii, fii sigur că n-am să-mi schimb atitudinea. Vreau să-ţi fiu alături mai mult ca înainte.
Mă asigurase, lăsându-şi palmele mici şi uşor transpirate peste obrajii mei încinşi, făcându-mă atent. Am zâmbit încrezător, căci nu trebuia neapărat să devenim apropriaţi ca să mă pot baza pe sinceritatea lui.
- Dacă vin de undeva, e o greşeală a universului. Dar ştiu unde vreau să fiu, tu eşti ţara mea.
Şi-a ascuns lacrimile închizând ochii pentru a mă săruta. Şuviţele lui de păr mi-au alunecat printre degete, scurte atingeri ce evocau că devenisem ceva mai mult decât amici. Eram la fel de fericit ca şi el.
______________________
Citatele in ordinea lor:
"Vin dintr-un colţ de Europă unde efuziunile, lipsa de reţinere, confesiunea, mărturisirea imediată, nepoftită, impudică sunt de rigoare, unde toţi ştiu totul despre toată lumea, unde viaţa în comun se reduce la o spovedanie publică, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizează delirul" Emil Cioran, nu l-am ales intamplator. Cioran a scris si a trait in Franta.
Al doilea citat apartine lui Octavian Paler. Cine l-a citit macar odata stie ca are puterea de a alina o inima trista.
Horatiu - Celel repetate plac.
ThorthKa multumesc! Sper sa nu sari pe mine sa ma bati ca nu-l las pe Felix cu Etienne. :)) Capitolul asta cu siguranta o sa-ti placa. Hugs! >:D<
Hy,Ashya. Mi-a placut observatia ta, asa e, nu-i tocmai fortata invitatia, ai sa vezi. Uneori oamenii au nevoie de scuze ca sa se iubeasca...Felix a izbucnit putin cand a dat acel pumn. Nu e genul de om care sa stea pe margine sau sa accepte sa fie umilit. Of, sper sa vina mai des muza aia. Multumesc! :-*>:D< Hugs!
Kagome arigatou pt cuvintele frumoase. :x Mi-a placut evadarea ta catre taramul maritim, sufletul taul e ca al unui pescarus. Ei adora albastrul infinit al marii, ca si tine. Sper sa ai o scoica la indemana sa asculti vocea infinitului cand ti se face dor, daca nu, ti-o imprumut pe a mea.
Ma bucur ca ai trait cu aceeasi intensitate ca si personajele mele, imi place sa patrund adanc in miezul creatiei mele, sa las focul deschis catre ceilalti. Poate altii il simt diferit, sau putin din ceea ce descriu eu.
Intoarcerea lui Felix inapoi nu inseamna sfarsitul ficului. E doar o perioada in care vor sta departe unul de celalalt. Stii ca asta intareste, sau din contra, poate slabi o inima indragostita. Scuze ca pun continuarea asa tarziu. Sper sa-ti placa. Hugs! >:D<
Ich, nu iti face griji, ca nu cert pe nimeni. Multumesc pt ca ti-ai luat din timp sa treci pe aici. Ma bucur ca iti place, ce ai citit pana acum. Nu stiu daca ai sa plangi ca la "Adela" a lui Ibraileanu, dar pot sa iti spun ca nu va fi o poveste simpla, ci una despre taria de a rezista incercarilor vietii. Mersi. Succes si tie la examene!
Manga, Salut! Ma bucur sa reintalesc pe cineva din trecut. Ti-ai amintit de "Pictand Pasiunea", povestea lui Adin si Tavi, am link-ul la semnatura, unde poti sa recitesti cand ai chef. Am cam intarziat cu postarea :)) lenea vs egosim = 1-0. Dar, Vive la France! N-am ales degeaba Franta,pentru mine, pe langa Japonia e a doua tara cu o istorie superba. Ii invidiez.
Chrissta, sa nu ma certi ca am intarziat "actiunea". :P Amandoi sunt genul de persoane care traiesc dragostea intaia oara, acea dragoste care iti da puterea sa si astepti. Vei vedea raspunsul lui Etienne, dar ai intuit destul de bine. Multumesc mult! Inseamna mult pt mine ca va place ce cititi. Hugs! >:D<
_____________
Descopeream că timpul nu fusese niciodată de partea mea, plăcerea sărutului era insuficientă, deşi totul se derulase cu cea mai desăvârşită lentoare. Coborârea pentru a atinge măcar aura ce îi contura buzele, fiorul apăsării marginilor cărnoase care se deschideau pentru a mă primi ca musafir. Gustasem o lume întreagă cu buzele, cerşind pe nedrept un loc în inima lui Etienne. Îmi era aşa frică de ce va urma, impudic, puteam să pierd prietenia noastră.
El deschisese ochii de îndată ce buzele ni se depărtaseră, nu aveam curaj să-l privesc. Înghiţisem golul din gât, ca pe un ghemotoc de ghimpi, căci trebuia să-i vorbesc până la urmă. Acesta era pactul, acesta era păcatul meu şi trebuia să plătesc.
- Sunt un nesăbuit, nu ştiu ce am vrut să dovedesc silindu-te....
- Nu m-ai silit.
A şoptit depărtându-se de balcon. Îl simţeam cum insistă să mă caute cu privirea, de parcă ochii i s-ar fi materializat în fiecare colţ al camerei. Bunătatea lui n-avea margini, dar în zadar încerca să ridice piatra de pe inima mea, se transformase într-o stâncă cu vârfuri colţuroase. Mă întrebam dacă nu o spune de dragul prieteniei noastre, ori...din confuzie.
- Vreau să mă ţin de cuvânt.
I-am spus apropriindu-mă de el, încercam să par ferm, dar tremuram. Strânsesem un pumn de curaj, pe care aveam să-l lansez tot asupra-mi.
- Spune-mi, te rog.
Nu mai era nevoie de rugăminţi, copil naiv. Îi eram dator cu inima, dacă mi-ar fi cerut-o în acel moment. În mijlocul camerei, fără a-mi desprinde ochii din a-i lui, vorbele mele parcă au făcut zidurile să se fugă, lăsând goluri în realitatea mea. Vroiam să-l văd numai pe el, privind în ochii lui însă îmi scriam jurnalul vieţii, mai adânc şi mai adânc, fiecare frază inscripţionată ca o lacrimă ce nu ştiam dacă curge din ochii mei sau din ai lui.
- Vin dintr-un colţ de Europă încremenită în propria-i greşeală. După anii de comunism, România de unde am plecat se află într-un stadiu al hazardului, cei care conduc nu ştiu să se debaraseze de trecut, de ambiţii şi dorinţe mârşave, iar cei ce sunt conduşi au rămas în confuzia traiului de pe o zi pe alta. Nimeni nu mai are viziunea viitorului. Unii nu şi-ar vorbi niciodată ţara de rău. Eu o fac pentru că ţara mi-a luat ce aveam mai de preţ, mulţi ignoranţi ar spune că e totul trecut, dar când trecutul te împiedică să-ţi trăieşti prezentul vorbele lor sunt reduse la grohăieli insipide. Când ştii că ţi-a fost luat tot rostul pentru care ai muncit o viaţă, că ţi s-au luat şi drepturile, şi eşti forţat să trăieşti fiecare minut după cheful altora e normal să te revolţi. Tata a fost printre cei care şi-au preţuit libertatea, şi a plătit cu viaţa. Viaţă pe care ţara mea n-a meritat ca el să o jertfească, pentru că nu valorează nimic în faţa celor ce au venit după Revoluţie. Ei ar trebui să lingă pământul de sub picioarele celor care au ieşit în stradă, dar se încăpăţânează să ascundă totul. Nimeni nu ştie de fapt ce s-a întâmplat atunci datorită lor, sunt mulţi care nu vor să se ştie adevărata lor valoare. Dar nu-i nevoie să acopere precum pisica. Oricum nimeni nu mai dă doi bani pe cuvintele lor. Iar casele din care am fost daţi afară? Nu le vom mai vedea înapoi în viaţa asta. N-am speranţa că mama va vedea acei bani în viaţa ei, deşi toate actele sunt aprobate peste tot. Guvernul nu-ţi dă nimic. Ori guvernul se preface că nu există pentru tine, ori tu nu exişti pentru el.
Şi-a deschis braţele, apucându-mă strâns potolindu-mi lacrimile ce le simţeam în colţul pleoapelor. Îmi zvâcneau tâmplele, afundând capul între gâtul şi umerii lui, am oftat greoi.
- Nu te îmbrăţişez cu speranţa chioară de a te consola. Vreau doar să ştii că sunt recunoscător că ai avut curajul să-mi spui cine eşti.
- Îţi datoram asta, m-ai acceptat chiar şi fără a şti prea multe despre mine. Nu-i chiar o bagatelă. Adineori...
„ne-am sărutat†era continuarea pe care eram incapabil să o pronunţ. Nu mi-a dat drumul când am vrut să-i scap din braţe, se înfăşurase de gâtul meu cu braţele ca o iederă ce se caţără stăruitor.
- Felix, promiţi că ai să-mi răspunzi sincer ca adineaori?
Când am dat din cap afirmativ şi-a eliberat lent strânsoarea, braţele lui alintându-mi umerii în treacăt ca o asigurare că nimic nu avea să se piardă. Că ceva din noi doi încă zăcea în braţele mele.
- Sărutul acela a însemnat pentru tine ceva mai mult decât un simplu moft?
Iubirea, un sărut furat, un zâmbet inocent, îmbrăţişări pătimaşe...şi un suflet smuls din piept. Fusese o împlinire de care aveam să-i fiu recunoscător o viaţă, chiar dacă mi-ar fi întors spatele de aici încolo. Venise timpul să nu mă mai ascund.
- A însemnat împlinirea unei dorinţe, ţinută strâns în inima mea. Un gest disperat, sunt un şantajist dar nu mai ştiu cum să-ţi spun cât ţin la tine.
I-am simţit palmele cuprinzându-mi obrajii, străjuindu-mă ca pe un nimic în mâinile lui. Parc-aş fi fost nisipul ce putea să-i curgă prin degete, să-i dea drumul oricând şi să-l lase să se risipească în vânt. Avea o figură atât de tandră, radioasă, încât tot acel timp mă purtase cu ochii departe de mine. Translucid, căldura mâinilor lui micuţe aducându-mi siguranţa înstrăinată.
- Nu te-aş fi refuzat în nici o circumstanţă. Eşti singurul căruia i-aş putea dărui nu doar un sărut, oricâte ar fi nevoie ca să ştii că inima mea îţi aparţine.
Surprins, nemişcarea mea n-a făcut decât să-l amuze. Licărul ce-i zăcea în privire, evidenţiindu-se ca o încurajare ce m-a convins să-i dăruiesc un nou sărut. Era pregătit de data asta, gurile noastre întâlnindu-se la mijloc de drum cu mai multă iscusinţă ca prima oară. Nu mai existau dubii pentru mine, iubirea mea era reală. Ne căutam unul pe celălat gustându-ne cu buzele, înroşiţi de plăcere.
Constatam cât de greu îmi era să mă rup de el acum că îşi găsise calea spre mine.
Vroiam să învăţ lucrurile mici din partea lui, culorile care-i luminează privirea, să-i ascult iar glasul melodios şi gândurile ce-i descopereau surâsul cald. Să învăţ să-i satisfac buzele doar cu săruturile mele, până ce avea să înveţe la rândul lui să le ceară doar cu o privire. Mergând împreună către o lume doar a noastră, aici şi acum făcând primii paşi.
Acel vis de miazăzi din care nu mă mai trezeam, Etienne cu mâinile prinse de gâtul meu, îmbrăţişarea rezistând oricărei distracţii ce provenea din afară, braţele mele strângându-i talia aproape.
Paşii lui îi urmau pe ai mei, departe de balcon, departe de acordurile lumeşti, fără a profana universul format între noi. Palma mea trasându-i umerii obrajilor, simţind fineţea precum prima zăpadă ce-mi amintea de copilărie când aveam impresia că fulgii de nea care cad pe pământ sunt dorinţe împlinite şi de aceea oamenii se bucurau de sărbători. Etienne era fulgul meu de zăpadă, neatins, strălucitor precum stelele de gheaţă, însă dogoritor pe dinăuntru, atât de blând.
Temător să-mi manifest lăcomia, să-i spun că odată aflat în braţele mele eram ca un lup ce-şi uita locul, însă docilitatea cu care îmi accepta fiecare atingere nu-mi lăsa dubii că doreşte să evoluăm împreună.
Patul era locul unde l-am ghidat, căzând amândoi cu nepăsare pe cearceafurile deja răvăşite, preocupaţi să ne citim şoaptele de pe buze. Eu, spunându-i că-l iubesc, îl doresc acolo sub mine, prins de corpul meu ca o agrafă de cravată. El, zâmbind cu acea privire pâcloasă prin care distigeam licărul jubilant pe care îl înţelesesem destul de târziu. Însă la timp cât să ştiu că-mi sunt împărtăşite sentimentele.
Mişcările noastre deveniseră concomitente şi lente, degetele tremurânde eliberându-mi trunchiul de cămaşa ce o purtam, îngrijorat apoi de locul unde să o pună. I-am luat-o din mână, aruncând-o pe jos.
- Nu au şansa să intervină între noi de data asta...
Mă refeream la haine, tricoul lui larg devenind un strai adăugat la celelalte ce urmau să orneze parchetul. În filmele de dragoste acestea erau scenele mele preferate, subtilitatea hainelor aruncate pe jos, adesea vorbind mai mult decât secvenţele erotice. Înlăturasem şi pantalonii scurţi pe care îi purta, trasându-i coapsele în jos spre pulpe, căci nu-i dădeam jos pur şi simplu. Se atinseseră de pielea lui, aceeaşi pe care o alintam sub palmele mele. Să-i simt porii ridicaţi răspunzând la atingere, firele pufoase intensificând senzaţiile. Puteam observa clar dorinţa din ochii lui, aceeaşi fiori mă încercau.
Lenjeria pe care o purta era simplă, albă, aproape transparentă de atâtea spălări, fără a putea ascunde dovada excitaţiei. Roşul ce-i năpădise în obraji era diferit ca alte dăţi, atât de trandafiriu. I-am sărutat pe ambii, grăbindu-mă să-i arăt că astfel de emoţii scurte apar repede şi dispar la fel. Nu vroiam să se simtă ruşinat sub privirea mea, m-am debarasat de articolele mele de îmbrăcăminte, dorind să vadă că eram în aceeaşi situaţie ca şi el. Despuiat, excitat şi temător. Vroiam să-l fac să se simtă bine, să mă placă şi fără haine...înţelegeam ce-i trece prin cap.
- Mi-am imaginat momentul ăsta iar şi iar. Este atât de diferit în realitate...
A şoptit în franceză, uitând acordul nostru de a vorbi în engleză când nu e vorba de lecţii. Mi-am sprijinit fruntea de a lui, coborându-mi gura pentru a-i sorbi dulceaţa de pe buze.
- Diferit ?
- Uneori aveam impresia că împlinirea de a te avea se va reduce doar la cea emoţională, imaginile cu care mă jucau erau doar nişte fragmente care să-mi satisfacă o nevoie pe care acum numai alături de tine o cunosc de-adevăratelea. Nu-i nici pe jumătate cum credeam, totul e atât de special.
- E la fel de special pentru mine.
Ştiam că sunt primul, vroiam să fiu şi ultimul, ca Etienne să-mi aparţină pentru totdeauna. Cunoscusem plăcerea fizică, dar nu şi împlinirea. Nu modul în care pielea lui catifelată se lipea fierbinte de a mea, mişcările parcă chemându-mă de dinăuntru, din locuri în care nu ştiam că exist în propria mea piele. Tremuram în braţele lui, consolându-mă cu săruturi ce deveniseră cutezante. A zâmbit când l-am sărutat franţuzeşte, i-am simţit gura deschisă larg, găzduind limba mea fără alte proteste. Saliva lui era dulce ca scorţisoara, limba caldă şi jucăuşă, împingându-se în a mea, transformând jocul senzual într-o ceartă ce se propagase asupra trupurilor noastre care se învârteau în pat cu voiciune.
Îi simţeam erecţia alături de a mea, pulsând datorită lipsei unei atingeri ferme. Limba mea a continuat să se joace pe gâtul lui în jos, Etienne părând de acord să-mi lase libertate de acţiune. Am lins de-a lungul arterei unde-i simţeam ritmul atât de vioi, putând să-i descriu bătăile inimii cât înghiţisem saliva ce le înregistrase cu lăcomie.
Nu puteam să-i ignor sfârcurile mici şi rozalii, semănau a doi smirdari cu petalele desfăcute. Am muşcat şi am lins vârfurile mici ca două rondele, simţindu-le cum se întăresc sub alintările mele. I-am prins talia între palme, ridicând coapsele noastre simultan, pentru a gusta plăcerea parţială a îmbinării trupurilor. Brunetul îşi ondula trupul după mişcările mele, arcuindu-se reptilian, alunecând pe sub buzele mele încinse.
Parcurgeam mental harta trupului său, orientându-mi limba după micile forme ale muşchilor abdomenului ce se încordau automat ca reacţie a tachinărilor umede. Era un drum şerpuit cu dâre de salivă eclatante sau muşcături fervente ce lăsau urme roşiatice pe pielea albă şi fragedă. Etienne trăgea aer în piept, timbrul vocal devenindu-i şoptit şi întrerupt. Răsuna plăcut în camera mea, distingându-se de zarva de afară, aproape mistificată. Avea să-mi trezească nostalgia...deşi trăiam prezentul mai mult ca niciodată.
Strângând cu trandreţe mi-am aşezat palmele sub fesele lui, ridicându-i coapsele aproape. Sărutându-l în zona bazinului am tachinat firele negre şi scurte de la baza penisului, ca apoi să-i gust aroma intoxicantă a organului sexual. I-am trasat forma cu limba, de jos spre vârful slab pronunţat, lăsându-mi simţurile pătrunse de mirosul şi gustul lui. Devenit suculent foarte repede, am lins şi primele picături semn al plăcerii intense. A răvăşit cearceaful cu pumnii strânşi, tremurând incitat cât l-am luat adânc în gură. Nu ştiam să-l satisfac decât instinctual, procedam ghidat de imaginaţie şi dorinţă.
Şi cu siguranţă orice ghid pe care l-aş fi întrebuinţat până atunci nu mi-ar fi folosit cu nimic, realitatea prezentată în faţa mea era atât de diferită. La fel de emoţionat ca şi el, ascunzându-mă în actul carnal pentru a trage de timp. Îmi era teamă de ce urma.
Gemetele le-am luat drept semnul unui bun procedeu, aşa că am continuat să-i strâng erecţia în gură, sugând pe tot cuprinsul ei cu buzele. Îşi mutase mâinile de pe cearceaf în pletele mele, strângând cu spasm. Mi-am auzit numele şoptit cu ardoare, făcându-mă să ard pe dinăuntru, sentimentele mele combinându-se cu imboldul erotic, căci erecţia mea pulsa neatinsă cu fiecare suspin senzual ce-i abandona gura pentru a mă aţâţa fără să vrea.
M-am oprit, sprijinindu-mi fruntea de abdomenul lui, trăgând aer în piept pentru a-mi calma elanul.
- Ţi-e teamă de ce va urma?
L-am întrebat, asigurându-mă să-l privesc în ochi. A dat din cap, negând orice temere ca pe ceva neconceput, a cărei existenţă ar fi fost negată încă de la început. Sprijinindu-mi palmele de saltea m-am ridicat la nivelul lui, piciorul meu drept rămânând însă subtil aşezat între picioarele lui, prinzându-i penisul într-o mângâiere atentă. Genuin şi-a deschis buzele pentru sărutarea mea, la fel cum şi-a desfăcut picioarele cu genunchii ridicaţi, cuprinzându-mă deasupra. Mişcându-mă, fricţinea trupurilor noastre s-a transformat într-un flirt al organelor sexuale, împingându-ne, atingându-ne, fără scopul ejaculării ci din dorinţa de a ne afla.
Nu s-a arătat dezgustat că pe buzele mele era mirosul sexului său, combinat cu saliva noastră devenise ingredientul principal ce ne stimula mai departe. Limbile noastre au continuat joaca, învăţând repede îmbinarea dintre mobilitate şi cerinţă.
Fără întrerupere, i-am ghidat capul spre mine, cât mai în dreapta, pentru a întinde braţul spre una din noptierele de lângă pat. Singurul lucru ce putea fi luat pe post de ulei bun la lubrifiere ar fi fost tubul meu galben de glicerină. Acel tub luat din farmacii, eu îl luasem pentru mama, căci uneori făcea bătături la mâini, lucrând constant la maşina de cusut. Nu-mi imaginasem vreodată că aveam să-l folosesc într-un alt scop.
L-am scos pe pipăite, era singurul recipient de plastic din acel sertar. Ochii mijiţi ai brunetului s-au deschis cu atenţie spre tubul gălbui.
- Măcar miroase bine?
- Presupun...
Am deschis curios, mirosind. Nu era izul cel mai atrăgător din lume, dar nici copleşitor. I-am făcut pe plac şi l-am lăsat să miroase.
- Nu-i chiar atât de pătrunzător, se simte totuşi dulcele.
Era ciudat cum gestul nostru atât de comun, mai devreme sau mai târziu avea să aibă conotaţii delicate. Conştient de postura în care ne aflam, l-am sărutat, abandonându-mă senzaţiilor spre care putea să mă călăuzească, chiar şi inconştient. Apăsându-mi trupul deasupra, am continuat fricţiunea ce ne lăsa pe amândoi fără aer, dar ne provoca imaginaţia. I-am muşcat buzele, sugându-i-le hrăpăreţ pentru a evidenţia roşeaţa aceea atrăgătoare, deschizând tubul între timp.
Unele sunete se camuflau în zarva ce venea de afară, balconul înghiţind o parte din ele ca apoi să dea însutit prin voci necunoscute, alarme de maşini, roţi ce zdruncinau caroserii de asflat sau ciripit de păsări. Puteau fi ruşinoase, însă uneori sunt la fel de naturale precum un oftat după o zi obosită.
Nu m-am zgârcit cu uleiul, cu siguranţă turând mai mult decât trebuia, căci mă alesesem cu toată mâna unsuroasă, nu doar degetele. În cele din urmă amândoi devenisem tensionaţi, iar penetrarea, cel puţin pe mine mă copleşise destul cât să mă zăpăcească. Incitat peste măsură, căci invazia se produsese într-un final, constatam că Etienne tremura încordat.
- Doare, e o senzaţie ciudată...
I-am sărutat gâtul, osul maxilarului l-am trasat cu limba până la îmbinarea bărbiei şi am suit către obraji. Relaxarea a venit pe neaşteptate, pe la jumătatea unui sărut şovăielnic, când amândoi ne pierdusem elanul.
- Pot să-l mişc? Te-ai obişnuit?
- Cred că da. Nu înţeleg de ce tipul din parc părea cufundat în plăcere, iar pe mine mă doare.
- Nu ai mai fost atins aici până acum.
Cast, dar răspunzând tachinărilor trupeşti, suspinând atunci când i-am rotunjit sfârcurile cu limba, plimbând-o în joacă doar peste vârfuri. Am izbutit să mişc degetul fără a simţi încordarea pereţilor orificiului strâmt. Tresărirea coapselor m-au alertat, Etienne ridicându-le cu un geamăt profund ce făcuse un ecou stimulativ.
- Acolo, m-am simţit bine!
Cele repetate plac. După vechiul proverb mi-am ghidat mâna, adăugând încă un deget şi căutând iar acel loc ce-i provoca plăcere. Era butonul ascuns de unde declanşam elanul de spasme, căci Etienne se încorda şi se moleşea în acelaşi timp. L-am luat în braţe, deşi îmi concentram toată forţa să simtă siguranţa trupului meu, căldura care să-l învăluie, părea imponderabil pentru mine. Parcă eu mă agăţam de el, şi nu invers, deşi îşi prinsese braţele de umerii mei, suspinându-mi aer cald peste gât. Provocator, mă înlănţuia chiar şi fără atingeri, reacţiile lui determinând în mine alte reacţii la fel de puternice.
Ştiam că nu-l puteam penetra cu cele două degete la infinit, orificiul se lărgise, Etienne contribuia deja mişcându-şi singur coapsele. Erecţia pe care o pierduse la începutul penetrării revenise la arcuirea plăcută, şi fără a pierde din timp am stors din tub iar pentru a întinde o parte din ulei pe lungimea penisului meu. Fără atingere atâta timp, am tremurat fără să vreau, chiar dacă mă atingeam singur, în mintea mea deja îmi imaginam penetrarea.
Am tachinat o vreme în jurul locului strâmt, simţind moliciunea cărnii din acel loc cu vârful penisului, deschizându-l treptat deşi ardea cu aceeaşi intensitate. Focul enteric se întinsese mai departe de locul contopirii noastre, pentru prima oară simţind împlinirea şi siguranţa sentimentului că te aflii exact unde îţi doreşti mai mult. Fiecare fior al lui îl simţeam ca pe un curent electric ce-mi traversa muşchii până-n vârful falusului, făcându-mă să-mi mişc coapsele, fără să vreau. Ritmul molcom fiind suficient pe moment, cât Etienne începea să se obişnuiască cu diferenţa de mărime.
- Te mai doare?
- Puţin, dar eşti tu. Mă simt împlinit, totuşi.
La fel de împlinit eram eu, pluteam de fericire deşi eram la fel de prezent trupeşte. Contradicţii doar la suprafaţă, căci toată esenţa mea aparţinea de acum lui Etienne. Mă făcea să simt în sfârşit că-i pot dărui măcar cât îmi dăruise el.
Vorbele noastre au încetat de la sine, suprimate de săruturi lente în ritm cu mişcările coapselor. Un du-te-vino copleşitor, căci ne fura gemete, despărţindu-ne buzele deseori. Teama se disipase în plăcere, brunetul despărţind larg picioarele pentru a permite o penetrare mai adâncă. Bucuria de a învăţa să-l iubesc era infinită.
Ejaculând primul, m-a surpins pasiunea cu care şi-a ridicat trupul spre al meu, aproape ca o arcuire, deşi eu eram cel care se lăsase ghidat de braţele care mă cuprinseseră la talie prinzându-mi fesele într-o apăsare care să-mi stopeze mişcările. Trupurile noastre comunicau pe aceeaşi undă, împărtăşind plăcerea ultimă. N-am rezistat mult sub doleanţa lui, strângând din dinţi de plăcere căci îi simţeam penisul lipit de abdomenul meu cuprins de contracţii de fiecare dată când ejacula şi nu puteam nega că m-ar afecta, iar înăuntru fierbinţeala mă înghiţea cât mai adânc. Cedasem, şi începând să mă mişc iar, a fost suficient ca auzindu-l cum îmi şopteşte numele într-un tremur continuu să-l urmez spre culmile plăcerii.
Îşi regăsise primul aerul, respirând ceva mai normal decât mine, care îmi oxigenam plămânii sacadat. Mă sărutase trecător pe gât, fără a se simţi incomod căci încă nu-mi retrăsesem penisul.
- Sunt fericit.
A şoptit cu vocea puţin răguşită, trecându-şi degetele cu mişcări electrizante peste spatele meu, într-o alintare amoroasă. Îmi plăcea gestul lui, făcându-mă să îmi retrag coapsele, să ne despărţim partea de jos a trupurilor, dar să ne apropriem iar pentru câteva săruturi entuziasmate. Toate inhibiţiile dintre noi erau o istorie anostă, ce nu mai meritau menţionate.
- Nu mi-aş fi imaginat ieri, că azi te voi ţine astfel în braţele mele.
L-am îmbrăţişat, demonstrând vădit cât eram de bucuros, făcându-l să zâmbească. Chipul îi radia de împlinire, carnea puţin rozalie după sex începea să revină la paloarea obişnuită, făcându-mă să-i las săruturi doar pentru a păstra mici amintiri de suprafaţă.
- Chiar dacă ştiu din ce ţară vii, fii sigur că n-am să-mi schimb atitudinea. Vreau să-ţi fiu alături mai mult ca înainte.
Mă asigurase, lăsându-şi palmele mici şi uşor transpirate peste obrajii mei încinşi, făcându-mă atent. Am zâmbit încrezător, căci nu trebuia neapărat să devenim apropriaţi ca să mă pot baza pe sinceritatea lui.
- Dacă vin de undeva, e o greşeală a universului. Dar ştiu unde vreau să fiu, tu eşti ţara mea.
Şi-a ascuns lacrimile închizând ochii pentru a mă săruta. Şuviţele lui de păr mi-au alunecat printre degete, scurte atingeri ce evocau că devenisem ceva mai mult decât amici. Eram la fel de fericit ca şi el.
______________________
Citatele in ordinea lor:
"Vin dintr-un colţ de Europă unde efuziunile, lipsa de reţinere, confesiunea, mărturisirea imediată, nepoftită, impudică sunt de rigoare, unde toţi ştiu totul despre toată lumea, unde viaţa în comun se reduce la o spovedanie publică, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizează delirul" Emil Cioran, nu l-am ales intamplator. Cioran a scris si a trait in Franta.
Al doilea citat apartine lui Octavian Paler. Cine l-a citit macar odata stie ca are puterea de a alina o inima trista.
Horatiu - Celel repetate plac.
![[Imagine: kanpai.jpg]](http://i171.photobucket.com/albums/u284/Evil_Kant/kanpai.jpg)