01-07-2010, 01:50 AM
(Ultima modificare: 01-07-2010, 01:55 AM {2} de Aliss_anime.)
Buna fetelor :D waa ms frumos de comm`uri si pentru ca ati ramas cititoare fidele :*sry pentru greseli si ms Yaku-chin ca mi le`ai corectat au fost o gramada :)) (app nu stiu cum sa folosesc wordul pentru a corecta ;)) ) . Kurama^_^Sweet acum ai doua capitole de citit si apoi va trebuii sa astepti mai mult, app tnx pentru " Am ramas stana de piatra cand am citit randurile acestei poveste minunate ^_^ scrise de tine insusi..." (m`ai atins exact la inima, apropate ca mi`au dat lacrimile cand am citit) Va kiss pe amandoua bomboane ale mele :)) :*
Va multumesc si voua cititorilor!
Acum o veste: Am postat doua capitole deoarece voi fi plecata timp de 3-4 saptamani intr`o excursie, si nu voi putea sa scriu acolo...Iar inca o veste trista pentru mine...Ficul se apropie de final,voi mai posta 3-4 cap si gata :((
"Capitolul 11"
Key to the denouement!
Am incercat sa ma adaptez situatiei de a nu`mi aminti nimic de trecut si nici nu ma prea interesat atata timp cat Rayen mi`a fost aproape. Au trecut doua luni in care m`am schimbat mult fizic. Fata de imaginea mea de atunci acum sunt print, parul blond mi l`am vopsit albstru inchis cu cateva suvite de albastru deschis. Am mers la sala dobandind niste patratele superbe pe abdomen, iar modul meu vestimentar este mai elegant. La ora actuala ma indrept spre facultatea de Arta Japoneza, profilul desen. Da, stiu ca pare aiurea si de moda veche dar profesorii mi`au spus ca am inclinatie catre desen. Iar mie personal imi place foarte mult sa astern pe panza diferite peisaje din natura sau chiar portrete. Rayen ma mai sacaie uneori strigandu`ma prin casa "micutul pictoras" dar nu il bag in seama vazandu`mi de treaba. In ultima luna mi`am facut si un prieten bun pe nume Yuri, frecventam aceias facultate cu profiluri diferite, el fiind la canto. Mi`a povestit ca de opt ani studiaza pianul si de doisprezece ani canta vocal, adevarul este ca are o voce angelica, reusind sa ma calmeze in orice situatie. Mi`a intrat destul de usor la inima prin felul lui de a fi, adica vesel, deschis ca o carte proaspat tiparita, frumos (de ce sa nu recunosc) si prin multe alte lucruri minuscule. Acum de pilda ma indrept catre parcul central, inarmat cu caietul de desen si vopselele, profesora mi`a dat o tema usoara din puctul meu de vedere: sa desenez cerul cu toate minunatiile lui. Desi ma uit prin jur in incercarea de a gasi un loc potrivit pentru pictura, nu`mi gasesc nicidecum inspiratia. Simt cum sunt privit insistent din spate, asa ca ma intorc brusc reusind sa`l lovesc cu cotul in stomac pe Yuri, ce scoasa un sunet imperceptibil.
- Imi cer scuze! -mormai eu scapand obiectele din mana.
Imi zambeste calduros ajutandu`ma sa strang ustensilele de pe jos, apoi imi face semn sa`l urmez. Infatisarea lui era de multe ori oaza mea de inspiratie, parul rozaliu, valvoi in bataia vantului ma inveselea. In timp ce ochii negrii ca cea mai intunecata noapte te partundeau pe nesimtite. Ma duce intr`un loc nou al parcului, undeva unde cerul este pur si pomii isi asaza delicat crengile pe el. Imi face semn sa ma asez pe banca, acelasi lucru facandu`l si el citind cateva portative cu niste note ciudate. Incep sa moi pensula in culoarte fiind in permanenta atent la detaliile norilor, cred ca ne aflam aici de mai bine de o ora, insa nu constientizam asta. La un moment dat Yuri lasa foile alaturi de el, pe banca, privindu`ma insistent.
- Nu ti`e sete? - ma intreaba trecandu`si degetele prin par
- Eh, cam da, te duci tu sa iei ceva?
Se ridica asezandu`si tricoul orange peste locurile goale, ii placea sa fie mereu atent cu infatisarea sa indiferent de loc.
- Da, revin in cinci minute...
Am aprobat din cap continuand sa desenez, pana ce terminasem de facut tema, frunzele fosneau in spatele meu, dar ma gandeam ca Yuri vruia sa ma sperie asa ca nu am schitat vreo emotie. Pana ce un parfum tare mi`a ajuns la nari, abea atunci mi`am intors privirea ramanand socat de ceea ce vad. Acest barbat reusise sa trezeasca in mine un sentiment de nelinste, il priveam in continuu ne putand sa`l scot din minte. Parea un barbat serios datorita vestimentatiei ce`i punea in valoare fiecare muschi. In jos purta o pereche de pantaloni negri din stofa, iar in sus o camasa albastra deschisa la doi nasturi si un sacou de aceias culoare cu pantalonii. Parul roscat, rasfirat pe frunte ii ascundea ochii verzi ca iarba rasarita primavara, insa nu stiu din ce motiv erau inexpresivi. S`a apropiat de mine, continuand sa priveasca desenul, apoi cu o voce rece mi`a spus:
- Dragut, dar sa nu`ti faci iluzii....mai ai mult de lucrat.
Vocea lui ma fermeca, poate si seriozitatea cu care o spunea il facea atat de special, imi parea o fiinta neobisnuita cu multe secrete palpitante. Si`a bagat ambele palme in buzunarele pantalonilor continuandu`si drumul.
Desi am vrut sa`l opresc, socul pe care mi`l provocase nu ma lasa sa fac vreo miscare, in minte facandu`si mereu aparitia imaginea lui...
- Eto vad ca ai discutat cu Jeff -imi intrerupe Yuri gandurile.
- Jeff....?!
Adica pe acel baiat il chema Jeff? Si de unde stia Yuri asta? Doamne cat de confuz puteam fi in acel moment, incat nu eram instare sa asez vreo informatie cap la cap. Ma tras de pe banca aratandu`mi ca se face tarziu, iar dupa ce am strans tot ce aveam insirat acolo, mi`a raspuns:
- Jeff Kenshin, patronul unui faimos club de fite si expert in arta...ma mir ca nu ai auzit de el!
Numele imi suna atat de cunoscut, nu prin valoarea lui in public ci prin ecoul care suna fara oprire in urechiile mele. Trebuia sa`l reantalnesc cumva, dar cum? Nu`i stiam adresa si cu siguranta Rayen m`ar omora daca asi pune piciorul in vreun club. Fara sa`mi dau seama am ajuns in fata blocului de minute bune, iar saracul Yuri astepta sa`mi iau ramas bun, dandu`mi seama de asta l`am salutat urmand sa ne vedem maine.
Am intrat in imensul apartament detinut de frate`miu, ma simteam atat de confortabil in livingul lui incat preferam sa dorm uneori aici decat in propria`mi camera. Peretii aveau o culoarea vesela de un argintiu sclipitor, ca cel a frunzelor de toamna iar tavanul era alb ca spuma laptelui. Pe peretele opus usii se afla o canapea maro din piele cu doua fotolii de aceias culoare si material. In fata lor pe doua etajere din lemn lacuit, jacea o plasma imesnsa alaturi de doua veioze si cateva bibelouri. Fereastra balconului era larg deschisa, semn ca Rayen nu se intorese acasa de dimineata si pana acum, asta datorita meseriei de director al celei mai mari banci din Tokyo. Ma simteam destul de obosit dupa intamplarile neprevazute de azi, in plus maine aveam de predat proiectul si asta ma emotiona oarecum. Nici nu m`am sinchisit sa ma dezbrac de hainele pe care le purtasem in timpul zilei, doar mi`am asezat mai bine perna pe canapea, fiind purtat in lumea viselor...
*
Razele zucause ale soarelui isi faceau cu greu aparitia pe cerul senin al sfarsitului de toamna. In apartamentul lui Rayen linistea domnea placut in atmosfera, in timp ce brunetul isi prepara cafeaua matinala, Ay continua sa doarma precum un inger. Vazand ca ceasul arata ora 07:30, cu miscari usoare si cu o voce blanda barbatul a inceput sa`l trezeasca pe adormit pentru facultate.
- Micutule pictoras e timpul sa te trezesti.-il tachineaza Ray zambind in coltul gurii.
- Parca ti`am zis de o mie de ori sa nu`mi mai spui asa!!.-protesteaza tanarul cascand profund.
- Bine,bine..dar hai grabeste`te altfel vei intarzia la predarea proiectelor.
Mai mult din obligatie, Ay s`a grabit spre dusul atat de monoton avand grija sa`si rasfete fiecare particica a trupului cu picaturile fierbinti de apa. S`a imbracat in uniforma scolara formata din: o pereche de pantaloni crem, un tricou galben cu o cravata de un alb pur si un sacou de aceias culoare cu pantalonii. Iesind de acolo a fost intampinat de fratele lui ce se grabea sa ajunga la banca pentru rezolvarea unor probleme. Fiind gata de plecare, cei doi frati sau imbarcat in masina lunand drumul facultatii.
*
Orele au trecut foarte repede, proiectul meu primind nota zece ceea ce ma incanta in adancul sufletului. Acum ma aflu sprijinit cu spatele de stalpul ce ilumineaza pe timpul noptii intrarea in incinta, asteptandu`l pe zapacitul de Yuri ce intarziase in jur de cincisprezece minute. Aparand intr`un final cu o multime de foi in mana, mi`a zambint in stilul lui caractersistic adica cu mult bun simt, scuzandu`se pentru intarziere. Se facuse ora 18:25 potrivit ceasului meu, asa ca ne`am gandit sa scurtam drumul spre casa prin parc. Soarele incepuse sa prinda o culoare rosiatica pregatindu`se sa apuna in curand, pe langa poteca asfaltata pe care mergeam se inaltau pomii cu frunze multicolore ce prindeau o stralucire aparte in bataia lesene a soarelui. Acest peisaj ma fermeca in adevaratul sens al cuvantului si fara sa`mi dau seama am ramas in urma, Yuri fiind cu mult inaintea mea. Primul gest la care m`am gandit a fost sa`l strig dar...in momentul in care am privit in fata acel barbat se apropia ametitor de mine. Ramasesem impietrit cu picioarele lipite de asfalt, si ca imaginea jenanta in care ma aflam sa fie completata, atunci cand a trecut pe langa mine am simtit ceva cu adevarat ciudat. Se intampla din nou, la fel ca la prima noastra intalnire din acel loc...Aceias caldura...Simt ca iau foc pe dinauntru...atatea imagini fara sens...atatea voci ce`mi rasuna ca un ecou in minte..Ce se intampla cu mine? Am vrut sa`l opresc, dar nu puteam pur si simplu gura imi era inclestata. El...el am continuat sa repet pana la nesfarsit.
- Jeff!
Si in acel moment pronuntand acel nume, baiatul cu parul roscat ce`mi furase inima mi`a pus palma pe umar reusind sa ma sperie teribil incat practic am lesinat in bratele lui puternice.
M`am trezit putin ametit incercand sa disting in ce loc ma aflu, iar dupa ce ceata mi`a parasit pupilele ochilor, tot corpul imi inghetase privind panorama in care ma aflam. Toata aceasta camera semana perfect cu un colt rupt din rai, eu de pilda ma aflam intins pe un pat imens invelit in asternuturi fine din matase rosie cu pernute albe din acelasi material. Fiecare colt al patului continea niste bari metalice din care porneau voaluri albe, ce emanau un miros proaspat de levanitica. Nu puteam sa observ culoarea peretiilor datorita intunericului dens ce persista in incapere, dar cred ca erau in totalitate albi. Intorcandu`mi privirea catre ferseastra imensa ce pornea din tavan si se oprea in podea, ochii mi`au fost incantati de acea priveliste minunata. Luna rotunda stralucea cu intensitate pe cerul negru acoperit cu mici perle argintii, iar briza calduta a vantului flutura perdelele precum o fantasma. M`am ridicat in sezut vrand sa pun talpile pe podeaua din lemn lacuit, insa cand am pasit si m`am uitat in prejur, zeci de lumanari parfumate de diferite culori ardeau deo parte si de alta facand drumul catre fereastra magic...
- Ayumu-sama, deja v`ati trezit?- aud o voce subtire de femeie venind din pragul usii.
Ma intorc brusc spre femeie pe varful talpilor, sprijinindu`ma de una din barile metalice ale patului. Parea a fi o menajera a acestei vile, deoarece era imbracata intr`un chimono albastru, avand parul maroniu prins intr`un coc, iar in maini cara o tava plina cu mancare. Dar ceea ce ma intriga era faptul ca imi stia numele...
- Daaa..-ii raspund eu politicos dupa minute bune, asezandu`ma pe marginea patului.
Imi zambeste calduros, punand tava cu mancare pe o masuta maro, apoi asezand materialul dur langa mine, pe pat. Face o plecaciune vrand sa paraseasca camera, insa eu o opresc vrand sa aflu mai multe detalii despre locul in care ma aflu.
- Te rog...nu pleca, imi poti spune unde ma aflu?
Se intoarce spre mine, dand afirmativ din cap.
- Ayumu-sama, aceasta este resdinta familie Shingen si va aflati in orasul Yamanaka-Shikanosuke.
Cum si ce oras? Nu auzisem de asa ceva pana acum, iar panica incepuse sa puna stapanire pe mine. Cum urma sa ajung acasa? Gandurile ma framantau in continuu facandu`mi inima cat un purice. M`am ridicat de pe pat, indreptandu`ma catre fereastra pentru a respira putin aer, in speranta ca ma voi trezi din acest cosmar...
"Capitolul 12"
Outcome!
Negura continua sa persiste peste intregul oras Yamanaka-Shikanosuke, luna cu o sclipire ciudata radia asupra vilei familiei Shingen. Desi era trecut de ora 02:30, Ay continua sa priveasca abatut pe fereastra. Se simtea incoltit de niste oameni total necunoscuti, in plus se teamea ca Rayan avea sa faca o nebunie cand ii constata disparitia subita. Lacrimile rostunde se rostogoleau pe obraji lui catifelati, cazand mai apoi pe materialul kimono`ului cu care era imbracat. Isi lasa capul sa cada pe geamul aburit, desenand diferite figurine cu ajutorul degetului aratator. Nu mancase, si nici nu avea de gand s`o faca, prefera sa moara decat sa se atinga de acea mancare ciudata in care pluteau chesti negre. Fiind extrem de obosit dupa o zi lunga, se ridica de pe pervazul geamului trantindu`se in pat, unde a fost repede cucerit de somnul dulce.
*
* *
Razele domoale ale soarelui rasfatau picaturile cristaline de roua, vrabiutele cu al lor ciripit melodios incantau auzul putinilor locuitori ai orasului. Masinile circulau cu viteza normala, in ele rasunand melodii lente ce nu deranjau pe nimeni. In mansarda familie Shingen, o familie foarte renumita in oras pentru traditiile pastrate din generatie in generatie, la o masa rotunda patru persoane serveau micul dejun. Incaperea era frumos decorata, dupa traditiile japoneze amestecate cu cele occidentale, noi aparute. Peretii erau albi, pictati pe alocuri cu vopsea verde ce intruchipa flori si plante de ceai, tavanul fiind de aceias culoare lipsindu`i doar picturile. In partea opusa a usii din lemn negru, lacuit, o fereastra mare cu draperie argintie si perdea alba acoperea intregul perete. In partea stanga, erau asezate doua canapele mari de culoare alba si un fotoliu negru, in centru fiind o masuta din sticla. Iar in partea dreapta fata in fata cu fotoliile, o plasma alaturi de cateva boxe infrumusetau textura armonioasa. Masa lunga peste care se prelingea un material albastru ce imita matasea, se afla in centrul mansardei, langa scarile din marmura neagra ce duceau spre etaje. In capul mesei statea o femeie invarsta de saizeci si sase de ani, imbracata in traditionalul kimono. Ea detinea intreaga vila, si era posesoarea unei averi imense lasate de sotul ei Motoyama Shingen. Alaturi de ea in partea stanga, Dony savura linistit un pahar de suc privind abatut spre fereastra larg deschisa, nici verisoara lui, Layla nu se distra mai bine jucandu`se cu o furculita. Spre deosebire de bunica ei, Layla era imbracata modern intr`o pereche de pantaloni albi, multati pe picioare si un maieu de aceias culoare foarte decoltat in ciuda varstei fragede de saisprezece ani. Parul saten, lung, prins intr`o coada la spate ii scotea in evidenta ochii albastrii ca norii puri aparuti dupa ploaie. Dintre cei patru membri ai familie care se aflau la masa, Jeff parea cel mai ingandurat mestecand de cinsprezece minute lingurita in ceasca alba de ceai. Vazand ca atmosfera se tensioneza treptat, batranica decide sa sparga tacerea atingand un punct slab care odata si o data tot trebuia dezbatut.
- Deci, am reusit pana acum sa`l protejam pe stapan...insa lucrurile iau o intorsatura rea in defavoarea noastra. - murmura ea trecandu`si degetele batrane peste fumul emanat de betisoarele parfumate.
Jeff o privea intrebator incercand sa nu faca un atac de nervi, si apoi sa regrete ca si`a jignit bunica.
- Bunic`o cum poti sa spui ca l`am protejat? Doar sti bine ca am fost nevoit sa`mi bat joc de trupul lui atata timp si acum...
Insa nu mai apuca sa`si duca propozitia la bun sfarsit ca femeie il intrerupse, printr`un tusit apasat.
- Exact. Ai fost nevoit, nu ai facut asta din placere in plus trebuia sa fim cat mai credibili in fata lui Dracula si a sotiei sale..si una dintre reguli era sa nu indragostesti de el ,Jeff!
Roscatul o privi cu raceala pret de cateva minute apoi se ridica nervos de la masa iesind pe veranda din lemn. Ajuns acolo isi izbii puternic pumnii de zid lasand cateva firicele de sange sa i se scurga printre degete. Nu`i venea sa credea cu cata usurinta bunica lui vorbea despre faptul ca fusese nevoit sa`l faca pe Ay al lui si asta destul de dur. Se simtea vinovat, de fiecare data cand facea pe durul in fata lui, inima i se rupea in mii de bucatele. Era constient de faptul ca iubirea ce i`o poarta lui Ayumu nu este impartasita, dar spera...continua sa spere ca intr`o zi tanarul il va putea ierta.
In partea cealalta, la masa domina o liniste deranjanta cauzata de excesul de nervi al lui Jeff. Fiind foarte ingrijorata de starea varului ei, Layla isi misca buzele in incercarea de a spune ceva, dar palma bunicii pe obrazul ei o opri.
- Stiu draga mea, asa ca nu iti mai face griji..
Urma o pauza scurta apoi femeia continua.
- Dony l`a sunata pe Rayen si in curand atat acesta cat si Ayumu vor sti adevarul.
Aerul rece al sfarsitului de Noiembrie, il facea pe roscat sa tresara uneori. Prefera sa stea afara decat in casa unde aerul incarcat reusa sa`l enerveze la maxim, privind in fata observa masina brunetului ce tocmai se pregatea sa intre in casa. Ochii lor plini de ura se intersectara parca vrand sa se ucida, insa dorind sa`si vada cat mai repede fratele, Rayen il ignora vazandu`si de drum.
La vederea batranicii, brunetul facu o plecaciune asezandu`se langa Dony la masa. In fata lui stand bineaintes roscatul care nu intelegea mai nimic din vizita fostului sau iubit.
Doamna Shingen tusii de doua ori pentru a`i da de inteles menajerei sa`l aduca pe Ay in mansarda. Si nu dupa mult timp acesta isi facu aparitia total dezorientat privind in toate partile. Se aseza la masa langa fratele lui, ce`i stranse puternic palma intr`a sa, asteptand ca cineva sa vorbeasca.
- Rayen, Ayumu vam chemat aici pentru a lamurii niste lucruri cu adevarat importante. Ay tu ai avut cel mai mult de suferit de pe urma lui Jeff, zise femeia oftand adanc, insa acesta nu te`a ranit din plcere. A fost nevoit sa o faca pentru a te proteja de proprii parinti. Rayen iti poate confirma asta, i`am spus tot adevarul ieri la telefon...
Trupul baiatului incepu sa tremure incontrolabil, imaginile trecutului ii ravaseau mintea, amintindu`si acele clipe de cosmar. Il privi pentru cateva secunde pe roscat cu lacrimi in ochi incercand sa`si aminteasca vorbele acelei femei. Nu`i veanea sa creada, ba chiar putea jura pe orice ca ceea ce se intampla acum era o farsa tampita. Se ridica ametit de la masa fugind spre intrarea in padurea ce inconjura vila. Primul care a vrut sa se duca dupa el a fost Ray, insa roscatul l`a oprit spunandu`i ca e de datoria lui sa clarifice lucrurile.
Fug evitand sa mai privesc in urma, ma simt tradat de toti cei pe care ii iubeam si in care credeam. Nu stiu ce isi imagineaza ei, ca printr`un scop vezi Doamne nobil de a ma scapa de parinti trebuia sa ma badjocorasca?! Si Jeff, el sa prestat la asa ceva, facand acum pe nevinovatul...Fara sa`mi dau seama m`am indepartat destul de mult de casa, vazandu`ma intr`un loc total necunoscut. Simteam cum picioarele se molesesc facandu`ma sa cad in genunchi, nu stiu ce se intampla cu mine dar panica nu ma mai lasa sa gandesc limpede. Plangeam si tremuram ca un copil mic speriat de fantome, insa in momentul in care doua brate puternice m`au imbratisat, incepeam sa ma calmez.
- Lininsteste`te, sunt aici cu tine, mereu voi fi alaturi de tine!
Vorbele lui ma fascinau pentru ca le simteam sinceritatea, mi`am ridicat privirea spre a sa...plangea, ochii lui verzi scapau mici diamante ce`mi mangaiau inimia. Il iubesc si mereu l`am iubit chiar daca nu vruiam sa recunosc asta, nu stiu ce sa mai zic sunt complet coplesit de aceasta imagine...
- Stiu...-i`am raspuns reusind sa`l uimesc.
Si`a asezat degetele pe barbia mea, acaparandu`mi buzele uscate intr`un sarut apasat, lin precum un fum proaspat iesit de pe cos. Povestea noastra ajunsese la final...un final fericit!
- Te iubesc Ayumu!- imi sopteste el la ureche, asezandu`mi capul pe piept lui protector.
- Si eu te iubesc Jeff!
Va multumesc si voua cititorilor!
Acum o veste: Am postat doua capitole deoarece voi fi plecata timp de 3-4 saptamani intr`o excursie, si nu voi putea sa scriu acolo...Iar inca o veste trista pentru mine...Ficul se apropie de final,voi mai posta 3-4 cap si gata :((
"Capitolul 11"
Key to the denouement!
Am incercat sa ma adaptez situatiei de a nu`mi aminti nimic de trecut si nici nu ma prea interesat atata timp cat Rayen mi`a fost aproape. Au trecut doua luni in care m`am schimbat mult fizic. Fata de imaginea mea de atunci acum sunt print, parul blond mi l`am vopsit albstru inchis cu cateva suvite de albastru deschis. Am mers la sala dobandind niste patratele superbe pe abdomen, iar modul meu vestimentar este mai elegant. La ora actuala ma indrept spre facultatea de Arta Japoneza, profilul desen. Da, stiu ca pare aiurea si de moda veche dar profesorii mi`au spus ca am inclinatie catre desen. Iar mie personal imi place foarte mult sa astern pe panza diferite peisaje din natura sau chiar portrete. Rayen ma mai sacaie uneori strigandu`ma prin casa "micutul pictoras" dar nu il bag in seama vazandu`mi de treaba. In ultima luna mi`am facut si un prieten bun pe nume Yuri, frecventam aceias facultate cu profiluri diferite, el fiind la canto. Mi`a povestit ca de opt ani studiaza pianul si de doisprezece ani canta vocal, adevarul este ca are o voce angelica, reusind sa ma calmeze in orice situatie. Mi`a intrat destul de usor la inima prin felul lui de a fi, adica vesel, deschis ca o carte proaspat tiparita, frumos (de ce sa nu recunosc) si prin multe alte lucruri minuscule. Acum de pilda ma indrept catre parcul central, inarmat cu caietul de desen si vopselele, profesora mi`a dat o tema usoara din puctul meu de vedere: sa desenez cerul cu toate minunatiile lui. Desi ma uit prin jur in incercarea de a gasi un loc potrivit pentru pictura, nu`mi gasesc nicidecum inspiratia. Simt cum sunt privit insistent din spate, asa ca ma intorc brusc reusind sa`l lovesc cu cotul in stomac pe Yuri, ce scoasa un sunet imperceptibil.
- Imi cer scuze! -mormai eu scapand obiectele din mana.
Imi zambeste calduros ajutandu`ma sa strang ustensilele de pe jos, apoi imi face semn sa`l urmez. Infatisarea lui era de multe ori oaza mea de inspiratie, parul rozaliu, valvoi in bataia vantului ma inveselea. In timp ce ochii negrii ca cea mai intunecata noapte te partundeau pe nesimtite. Ma duce intr`un loc nou al parcului, undeva unde cerul este pur si pomii isi asaza delicat crengile pe el. Imi face semn sa ma asez pe banca, acelasi lucru facandu`l si el citind cateva portative cu niste note ciudate. Incep sa moi pensula in culoarte fiind in permanenta atent la detaliile norilor, cred ca ne aflam aici de mai bine de o ora, insa nu constientizam asta. La un moment dat Yuri lasa foile alaturi de el, pe banca, privindu`ma insistent.
- Nu ti`e sete? - ma intreaba trecandu`si degetele prin par
- Eh, cam da, te duci tu sa iei ceva?
Se ridica asezandu`si tricoul orange peste locurile goale, ii placea sa fie mereu atent cu infatisarea sa indiferent de loc.
- Da, revin in cinci minute...
Am aprobat din cap continuand sa desenez, pana ce terminasem de facut tema, frunzele fosneau in spatele meu, dar ma gandeam ca Yuri vruia sa ma sperie asa ca nu am schitat vreo emotie. Pana ce un parfum tare mi`a ajuns la nari, abea atunci mi`am intors privirea ramanand socat de ceea ce vad. Acest barbat reusise sa trezeasca in mine un sentiment de nelinste, il priveam in continuu ne putand sa`l scot din minte. Parea un barbat serios datorita vestimentatiei ce`i punea in valoare fiecare muschi. In jos purta o pereche de pantaloni negri din stofa, iar in sus o camasa albastra deschisa la doi nasturi si un sacou de aceias culoare cu pantalonii. Parul roscat, rasfirat pe frunte ii ascundea ochii verzi ca iarba rasarita primavara, insa nu stiu din ce motiv erau inexpresivi. S`a apropiat de mine, continuand sa priveasca desenul, apoi cu o voce rece mi`a spus:
- Dragut, dar sa nu`ti faci iluzii....mai ai mult de lucrat.
Vocea lui ma fermeca, poate si seriozitatea cu care o spunea il facea atat de special, imi parea o fiinta neobisnuita cu multe secrete palpitante. Si`a bagat ambele palme in buzunarele pantalonilor continuandu`si drumul.
Desi am vrut sa`l opresc, socul pe care mi`l provocase nu ma lasa sa fac vreo miscare, in minte facandu`si mereu aparitia imaginea lui...
- Eto vad ca ai discutat cu Jeff -imi intrerupe Yuri gandurile.
- Jeff....?!
Adica pe acel baiat il chema Jeff? Si de unde stia Yuri asta? Doamne cat de confuz puteam fi in acel moment, incat nu eram instare sa asez vreo informatie cap la cap. Ma tras de pe banca aratandu`mi ca se face tarziu, iar dupa ce am strans tot ce aveam insirat acolo, mi`a raspuns:
- Jeff Kenshin, patronul unui faimos club de fite si expert in arta...ma mir ca nu ai auzit de el!
Numele imi suna atat de cunoscut, nu prin valoarea lui in public ci prin ecoul care suna fara oprire in urechiile mele. Trebuia sa`l reantalnesc cumva, dar cum? Nu`i stiam adresa si cu siguranta Rayen m`ar omora daca asi pune piciorul in vreun club. Fara sa`mi dau seama am ajuns in fata blocului de minute bune, iar saracul Yuri astepta sa`mi iau ramas bun, dandu`mi seama de asta l`am salutat urmand sa ne vedem maine.
Am intrat in imensul apartament detinut de frate`miu, ma simteam atat de confortabil in livingul lui incat preferam sa dorm uneori aici decat in propria`mi camera. Peretii aveau o culoarea vesela de un argintiu sclipitor, ca cel a frunzelor de toamna iar tavanul era alb ca spuma laptelui. Pe peretele opus usii se afla o canapea maro din piele cu doua fotolii de aceias culoare si material. In fata lor pe doua etajere din lemn lacuit, jacea o plasma imesnsa alaturi de doua veioze si cateva bibelouri. Fereastra balconului era larg deschisa, semn ca Rayen nu se intorese acasa de dimineata si pana acum, asta datorita meseriei de director al celei mai mari banci din Tokyo. Ma simteam destul de obosit dupa intamplarile neprevazute de azi, in plus maine aveam de predat proiectul si asta ma emotiona oarecum. Nici nu m`am sinchisit sa ma dezbrac de hainele pe care le purtasem in timpul zilei, doar mi`am asezat mai bine perna pe canapea, fiind purtat in lumea viselor...
*
Razele zucause ale soarelui isi faceau cu greu aparitia pe cerul senin al sfarsitului de toamna. In apartamentul lui Rayen linistea domnea placut in atmosfera, in timp ce brunetul isi prepara cafeaua matinala, Ay continua sa doarma precum un inger. Vazand ca ceasul arata ora 07:30, cu miscari usoare si cu o voce blanda barbatul a inceput sa`l trezeasca pe adormit pentru facultate.
- Micutule pictoras e timpul sa te trezesti.-il tachineaza Ray zambind in coltul gurii.
- Parca ti`am zis de o mie de ori sa nu`mi mai spui asa!!.-protesteaza tanarul cascand profund.
- Bine,bine..dar hai grabeste`te altfel vei intarzia la predarea proiectelor.
Mai mult din obligatie, Ay s`a grabit spre dusul atat de monoton avand grija sa`si rasfete fiecare particica a trupului cu picaturile fierbinti de apa. S`a imbracat in uniforma scolara formata din: o pereche de pantaloni crem, un tricou galben cu o cravata de un alb pur si un sacou de aceias culoare cu pantalonii. Iesind de acolo a fost intampinat de fratele lui ce se grabea sa ajunga la banca pentru rezolvarea unor probleme. Fiind gata de plecare, cei doi frati sau imbarcat in masina lunand drumul facultatii.
*
Orele au trecut foarte repede, proiectul meu primind nota zece ceea ce ma incanta in adancul sufletului. Acum ma aflu sprijinit cu spatele de stalpul ce ilumineaza pe timpul noptii intrarea in incinta, asteptandu`l pe zapacitul de Yuri ce intarziase in jur de cincisprezece minute. Aparand intr`un final cu o multime de foi in mana, mi`a zambint in stilul lui caractersistic adica cu mult bun simt, scuzandu`se pentru intarziere. Se facuse ora 18:25 potrivit ceasului meu, asa ca ne`am gandit sa scurtam drumul spre casa prin parc. Soarele incepuse sa prinda o culoare rosiatica pregatindu`se sa apuna in curand, pe langa poteca asfaltata pe care mergeam se inaltau pomii cu frunze multicolore ce prindeau o stralucire aparte in bataia lesene a soarelui. Acest peisaj ma fermeca in adevaratul sens al cuvantului si fara sa`mi dau seama am ramas in urma, Yuri fiind cu mult inaintea mea. Primul gest la care m`am gandit a fost sa`l strig dar...in momentul in care am privit in fata acel barbat se apropia ametitor de mine. Ramasesem impietrit cu picioarele lipite de asfalt, si ca imaginea jenanta in care ma aflam sa fie completata, atunci cand a trecut pe langa mine am simtit ceva cu adevarat ciudat. Se intampla din nou, la fel ca la prima noastra intalnire din acel loc...Aceias caldura...Simt ca iau foc pe dinauntru...atatea imagini fara sens...atatea voci ce`mi rasuna ca un ecou in minte..Ce se intampla cu mine? Am vrut sa`l opresc, dar nu puteam pur si simplu gura imi era inclestata. El...el am continuat sa repet pana la nesfarsit.
- Jeff!
Si in acel moment pronuntand acel nume, baiatul cu parul roscat ce`mi furase inima mi`a pus palma pe umar reusind sa ma sperie teribil incat practic am lesinat in bratele lui puternice.
M`am trezit putin ametit incercand sa disting in ce loc ma aflu, iar dupa ce ceata mi`a parasit pupilele ochilor, tot corpul imi inghetase privind panorama in care ma aflam. Toata aceasta camera semana perfect cu un colt rupt din rai, eu de pilda ma aflam intins pe un pat imens invelit in asternuturi fine din matase rosie cu pernute albe din acelasi material. Fiecare colt al patului continea niste bari metalice din care porneau voaluri albe, ce emanau un miros proaspat de levanitica. Nu puteam sa observ culoarea peretiilor datorita intunericului dens ce persista in incapere, dar cred ca erau in totalitate albi. Intorcandu`mi privirea catre ferseastra imensa ce pornea din tavan si se oprea in podea, ochii mi`au fost incantati de acea priveliste minunata. Luna rotunda stralucea cu intensitate pe cerul negru acoperit cu mici perle argintii, iar briza calduta a vantului flutura perdelele precum o fantasma. M`am ridicat in sezut vrand sa pun talpile pe podeaua din lemn lacuit, insa cand am pasit si m`am uitat in prejur, zeci de lumanari parfumate de diferite culori ardeau deo parte si de alta facand drumul catre fereastra magic...
- Ayumu-sama, deja v`ati trezit?- aud o voce subtire de femeie venind din pragul usii.
Ma intorc brusc spre femeie pe varful talpilor, sprijinindu`ma de una din barile metalice ale patului. Parea a fi o menajera a acestei vile, deoarece era imbracata intr`un chimono albastru, avand parul maroniu prins intr`un coc, iar in maini cara o tava plina cu mancare. Dar ceea ce ma intriga era faptul ca imi stia numele...
- Daaa..-ii raspund eu politicos dupa minute bune, asezandu`ma pe marginea patului.
Imi zambeste calduros, punand tava cu mancare pe o masuta maro, apoi asezand materialul dur langa mine, pe pat. Face o plecaciune vrand sa paraseasca camera, insa eu o opresc vrand sa aflu mai multe detalii despre locul in care ma aflu.
- Te rog...nu pleca, imi poti spune unde ma aflu?
Se intoarce spre mine, dand afirmativ din cap.
- Ayumu-sama, aceasta este resdinta familie Shingen si va aflati in orasul Yamanaka-Shikanosuke.
Cum si ce oras? Nu auzisem de asa ceva pana acum, iar panica incepuse sa puna stapanire pe mine. Cum urma sa ajung acasa? Gandurile ma framantau in continuu facandu`mi inima cat un purice. M`am ridicat de pe pat, indreptandu`ma catre fereastra pentru a respira putin aer, in speranta ca ma voi trezi din acest cosmar...
"Capitolul 12"
Outcome!
Negura continua sa persiste peste intregul oras Yamanaka-Shikanosuke, luna cu o sclipire ciudata radia asupra vilei familiei Shingen. Desi era trecut de ora 02:30, Ay continua sa priveasca abatut pe fereastra. Se simtea incoltit de niste oameni total necunoscuti, in plus se teamea ca Rayan avea sa faca o nebunie cand ii constata disparitia subita. Lacrimile rostunde se rostogoleau pe obraji lui catifelati, cazand mai apoi pe materialul kimono`ului cu care era imbracat. Isi lasa capul sa cada pe geamul aburit, desenand diferite figurine cu ajutorul degetului aratator. Nu mancase, si nici nu avea de gand s`o faca, prefera sa moara decat sa se atinga de acea mancare ciudata in care pluteau chesti negre. Fiind extrem de obosit dupa o zi lunga, se ridica de pe pervazul geamului trantindu`se in pat, unde a fost repede cucerit de somnul dulce.
*
* *
Razele domoale ale soarelui rasfatau picaturile cristaline de roua, vrabiutele cu al lor ciripit melodios incantau auzul putinilor locuitori ai orasului. Masinile circulau cu viteza normala, in ele rasunand melodii lente ce nu deranjau pe nimeni. In mansarda familie Shingen, o familie foarte renumita in oras pentru traditiile pastrate din generatie in generatie, la o masa rotunda patru persoane serveau micul dejun. Incaperea era frumos decorata, dupa traditiile japoneze amestecate cu cele occidentale, noi aparute. Peretii erau albi, pictati pe alocuri cu vopsea verde ce intruchipa flori si plante de ceai, tavanul fiind de aceias culoare lipsindu`i doar picturile. In partea opusa a usii din lemn negru, lacuit, o fereastra mare cu draperie argintie si perdea alba acoperea intregul perete. In partea stanga, erau asezate doua canapele mari de culoare alba si un fotoliu negru, in centru fiind o masuta din sticla. Iar in partea dreapta fata in fata cu fotoliile, o plasma alaturi de cateva boxe infrumusetau textura armonioasa. Masa lunga peste care se prelingea un material albastru ce imita matasea, se afla in centrul mansardei, langa scarile din marmura neagra ce duceau spre etaje. In capul mesei statea o femeie invarsta de saizeci si sase de ani, imbracata in traditionalul kimono. Ea detinea intreaga vila, si era posesoarea unei averi imense lasate de sotul ei Motoyama Shingen. Alaturi de ea in partea stanga, Dony savura linistit un pahar de suc privind abatut spre fereastra larg deschisa, nici verisoara lui, Layla nu se distra mai bine jucandu`se cu o furculita. Spre deosebire de bunica ei, Layla era imbracata modern intr`o pereche de pantaloni albi, multati pe picioare si un maieu de aceias culoare foarte decoltat in ciuda varstei fragede de saisprezece ani. Parul saten, lung, prins intr`o coada la spate ii scotea in evidenta ochii albastrii ca norii puri aparuti dupa ploaie. Dintre cei patru membri ai familie care se aflau la masa, Jeff parea cel mai ingandurat mestecand de cinsprezece minute lingurita in ceasca alba de ceai. Vazand ca atmosfera se tensioneza treptat, batranica decide sa sparga tacerea atingand un punct slab care odata si o data tot trebuia dezbatut.
- Deci, am reusit pana acum sa`l protejam pe stapan...insa lucrurile iau o intorsatura rea in defavoarea noastra. - murmura ea trecandu`si degetele batrane peste fumul emanat de betisoarele parfumate.
Jeff o privea intrebator incercand sa nu faca un atac de nervi, si apoi sa regrete ca si`a jignit bunica.
- Bunic`o cum poti sa spui ca l`am protejat? Doar sti bine ca am fost nevoit sa`mi bat joc de trupul lui atata timp si acum...
Insa nu mai apuca sa`si duca propozitia la bun sfarsit ca femeie il intrerupse, printr`un tusit apasat.
- Exact. Ai fost nevoit, nu ai facut asta din placere in plus trebuia sa fim cat mai credibili in fata lui Dracula si a sotiei sale..si una dintre reguli era sa nu indragostesti de el ,Jeff!
Roscatul o privi cu raceala pret de cateva minute apoi se ridica nervos de la masa iesind pe veranda din lemn. Ajuns acolo isi izbii puternic pumnii de zid lasand cateva firicele de sange sa i se scurga printre degete. Nu`i venea sa credea cu cata usurinta bunica lui vorbea despre faptul ca fusese nevoit sa`l faca pe Ay al lui si asta destul de dur. Se simtea vinovat, de fiecare data cand facea pe durul in fata lui, inima i se rupea in mii de bucatele. Era constient de faptul ca iubirea ce i`o poarta lui Ayumu nu este impartasita, dar spera...continua sa spere ca intr`o zi tanarul il va putea ierta.
In partea cealalta, la masa domina o liniste deranjanta cauzata de excesul de nervi al lui Jeff. Fiind foarte ingrijorata de starea varului ei, Layla isi misca buzele in incercarea de a spune ceva, dar palma bunicii pe obrazul ei o opri.
- Stiu draga mea, asa ca nu iti mai face griji..
Urma o pauza scurta apoi femeia continua.
- Dony l`a sunata pe Rayen si in curand atat acesta cat si Ayumu vor sti adevarul.
Aerul rece al sfarsitului de Noiembrie, il facea pe roscat sa tresara uneori. Prefera sa stea afara decat in casa unde aerul incarcat reusa sa`l enerveze la maxim, privind in fata observa masina brunetului ce tocmai se pregatea sa intre in casa. Ochii lor plini de ura se intersectara parca vrand sa se ucida, insa dorind sa`si vada cat mai repede fratele, Rayen il ignora vazandu`si de drum.
La vederea batranicii, brunetul facu o plecaciune asezandu`se langa Dony la masa. In fata lui stand bineaintes roscatul care nu intelegea mai nimic din vizita fostului sau iubit.
Doamna Shingen tusii de doua ori pentru a`i da de inteles menajerei sa`l aduca pe Ay in mansarda. Si nu dupa mult timp acesta isi facu aparitia total dezorientat privind in toate partile. Se aseza la masa langa fratele lui, ce`i stranse puternic palma intr`a sa, asteptand ca cineva sa vorbeasca.
- Rayen, Ayumu vam chemat aici pentru a lamurii niste lucruri cu adevarat importante. Ay tu ai avut cel mai mult de suferit de pe urma lui Jeff, zise femeia oftand adanc, insa acesta nu te`a ranit din plcere. A fost nevoit sa o faca pentru a te proteja de proprii parinti. Rayen iti poate confirma asta, i`am spus tot adevarul ieri la telefon...
Trupul baiatului incepu sa tremure incontrolabil, imaginile trecutului ii ravaseau mintea, amintindu`si acele clipe de cosmar. Il privi pentru cateva secunde pe roscat cu lacrimi in ochi incercand sa`si aminteasca vorbele acelei femei. Nu`i veanea sa creada, ba chiar putea jura pe orice ca ceea ce se intampla acum era o farsa tampita. Se ridica ametit de la masa fugind spre intrarea in padurea ce inconjura vila. Primul care a vrut sa se duca dupa el a fost Ray, insa roscatul l`a oprit spunandu`i ca e de datoria lui sa clarifice lucrurile.
Fug evitand sa mai privesc in urma, ma simt tradat de toti cei pe care ii iubeam si in care credeam. Nu stiu ce isi imagineaza ei, ca printr`un scop vezi Doamne nobil de a ma scapa de parinti trebuia sa ma badjocorasca?! Si Jeff, el sa prestat la asa ceva, facand acum pe nevinovatul...Fara sa`mi dau seama m`am indepartat destul de mult de casa, vazandu`ma intr`un loc total necunoscut. Simteam cum picioarele se molesesc facandu`ma sa cad in genunchi, nu stiu ce se intampla cu mine dar panica nu ma mai lasa sa gandesc limpede. Plangeam si tremuram ca un copil mic speriat de fantome, insa in momentul in care doua brate puternice m`au imbratisat, incepeam sa ma calmez.
- Lininsteste`te, sunt aici cu tine, mereu voi fi alaturi de tine!
Vorbele lui ma fascinau pentru ca le simteam sinceritatea, mi`am ridicat privirea spre a sa...plangea, ochii lui verzi scapau mici diamante ce`mi mangaiau inimia. Il iubesc si mereu l`am iubit chiar daca nu vruiam sa recunosc asta, nu stiu ce sa mai zic sunt complet coplesit de aceasta imagine...
- Stiu...-i`am raspuns reusind sa`l uimesc.
Si`a asezat degetele pe barbia mea, acaparandu`mi buzele uscate intr`un sarut apasat, lin precum un fum proaspat iesit de pe cos. Povestea noastra ajunsese la final...un final fericit!
- Te iubesc Ayumu!- imi sopteste el la ureche, asezandu`mi capul pe piept lui protector.
- Si eu te iubesc Jeff!
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
