25-06-2010, 08:49 PM
salut, ma numesc irina am 20 de ani si as vrea sa va impart tuturor, o creatie de a mea care sper sa va placa tuturor. am scris`o asta vara si m`m gandit sa arat si altora, pentru ca vreau sa vad pareri de la mai multe persoane...
sper sa va placa si astept pareri de la voi :victorie:
“După cele întâmplate în Germania, am jurat că nu mă mai îndrăgostesc de nici un băiat său bărbat. Preferam să mă îndrăgostesc de o fată său să fiu singură, dar nu vroiam să mai trec prin ce am trecut o dată cândva. Asta a fost până când pe uşa clasei noastre a intrat dirigintele de geografie, Charles Carrey.
Am stat ca o statuie în bancă, în aceea zi, urmărindu-i miÅŸcările pe care le-a făcut, ascultându-i vocea atât de liniÅŸtitoare, iar ochii lui albaÅŸtri te făceau să te îneci în ei, să fii curios cum este să îi ai în faÅ£a ta la doar trei centimetri ÅŸi să-Å£i Å£ină mintea ocupată cu întrebarea “Oare va fi al meu vreodată?â€. Părul lui blond ÅŸi ciufulit, îţi dădea de înÅ£eles că era un tip de gaÅŸcă, iar buzele lui te făceau să te întrebi ce gust au ÅŸi dacă sărutau bine.â€
Numele meu e Cassandra Antim, o tipă de 19 ani, cu părul şaten-blond, drept şi lung până la coate, cu ochii albaştri şi cu un ten palid. Eram înaltă de doar o sută şaisezi şi patru centimetri, cu patruzeci şi cinci de kilograme şi în ultima vreme foarte tăcută.
Am venit în Londra pentru a-mi termina liceul, ultimele două clase. Deşi părea ciudat că la nouăsprezece ani eram încă în clasă a unsprezecea, dar totul a fost din vina mea, când am abandonat şcoala pentru un casting oferit de o firmă producătoare de filme, iar mai târziu s-a dovedit a fi cea mai mare pierdere timp şi cel mai regretabil lucru făcut vreodată în cei 20 de ani ai mei.
Dar acuma nu vreau să vorbesc despre cele întamplate, pentru că ar însemna să mă reîntorc în trecut şi să mă apuce iar despresia. După cele întâmplate, după o despresie severă, am hotărât să-mi termin şcoala şi să fac o facultate bună. Am preferat să nu fac asta în Germania, unde amintirile îmi curgeau în minte ca un fluviu, ci în altă ţară, în Londra. Părinţii mei m-au înţeles şi m-au sprijinit cu tot ce a înseamnat acte, înscriere şi un loc unde să stau, de restul m-am ocupat singură.
Prima lună m-am adaptat greu cu noul stil, am stat şi am vizitat fiecare loc ca să văd cum stau treburile şi ce fel de oameni existau. Cu toatea astea nu mi-am făcut nici un prieten cu care să pot vorbi, până am început şcoala.
Afară ploua torenţial şi mă aflasem în curtea liceului. Toată lumea era agitată, veselă sau tristă, dar eu m-am simţit singură şi ciudat din cauza şcolii. Lângă mine era o fată care mânca chips-uri zgomots. Era îmbrăcată cu haine de lux, dată cu un parfum foarte frumos mirositor, iar ochii ei căprui erau foarte pătrunzători. Părul ei blond îi lumina tenul fin, iar buzele ei erau groase de un roz pal. S-a uitat la mine şi mi-a întins punga cu chips-uri să mă servesc, dar am refuzat-o.
- Măcar vino sub umbrela mea! m-a invitat ea.
Am refuzat-o, dar ea m-a tras de mână, sub umbrela şi înaintând către intrarea liceului. Am mers amândouă pe un coridor lung, plin cu tablouri şi flori de primăvară. La capătul coridorului era un panou numit “Panoul cu bârfe†care cuprindea lista profesorilor, lista celor mai bogaţi elevi, lista celor mai tari tipi din şcoală şi alte bârfe. M-am uitat la tablou uimită de câte lume era pe panou.
- A fost ideea directorului, mi-a spus ea. Apropo numele meu e Keira Taffy, mi-a întins ea mână.
- Cassandra Antim, i-am răspuns încet.
- Hmmm…foarte tacută, iar asta o vom rezolva foarte rapid…mi-a spus Keira.
M-a luat de mână şi ne-am dus la clasă unde aveam să ne întâlnim cu dirigintele nostru de geografie. Când am intrat în clasă m-am simţit ca o vedetă care paparazii stăteau cu ochii pe ea. Aveam un sentiment de jenă şi stăteam cu frică să nu fac ceva greşit în care să stârnesc râsul său jignirile. M-am aşezat în prima bancă de la geam, dar Keira a început să râdă:
- În primile bănci stau numai tocilarii, crede-mă! Vino în ultima bancă cu mine, ne vom distra de minune cu dirigintele nostru, Charles Carrey.
sper sa va placa si astept pareri de la voi :victorie:
Prefata
“După cele întâmplate în Germania, am jurat că nu mă mai îndrăgostesc de nici un băiat său bărbat. Preferam să mă îndrăgostesc de o fată său să fiu singură, dar nu vroiam să mai trec prin ce am trecut o dată cândva. Asta a fost până când pe uşa clasei noastre a intrat dirigintele de geografie, Charles Carrey.
Am stat ca o statuie în bancă, în aceea zi, urmărindu-i miÅŸcările pe care le-a făcut, ascultându-i vocea atât de liniÅŸtitoare, iar ochii lui albaÅŸtri te făceau să te îneci în ei, să fii curios cum este să îi ai în faÅ£a ta la doar trei centimetri ÅŸi să-Å£i Å£ină mintea ocupată cu întrebarea “Oare va fi al meu vreodată?â€. Părul lui blond ÅŸi ciufulit, îţi dădea de înÅ£eles că era un tip de gaÅŸcă, iar buzele lui te făceau să te întrebi ce gust au ÅŸi dacă sărutau bine.â€
Cassandra sau Nathalie?
Numele meu e Cassandra Antim, o tipă de 19 ani, cu părul şaten-blond, drept şi lung până la coate, cu ochii albaştri şi cu un ten palid. Eram înaltă de doar o sută şaisezi şi patru centimetri, cu patruzeci şi cinci de kilograme şi în ultima vreme foarte tăcută.
Am venit în Londra pentru a-mi termina liceul, ultimele două clase. Deşi părea ciudat că la nouăsprezece ani eram încă în clasă a unsprezecea, dar totul a fost din vina mea, când am abandonat şcoala pentru un casting oferit de o firmă producătoare de filme, iar mai târziu s-a dovedit a fi cea mai mare pierdere timp şi cel mai regretabil lucru făcut vreodată în cei 20 de ani ai mei.
Dar acuma nu vreau să vorbesc despre cele întamplate, pentru că ar însemna să mă reîntorc în trecut şi să mă apuce iar despresia. După cele întâmplate, după o despresie severă, am hotărât să-mi termin şcoala şi să fac o facultate bună. Am preferat să nu fac asta în Germania, unde amintirile îmi curgeau în minte ca un fluviu, ci în altă ţară, în Londra. Părinţii mei m-au înţeles şi m-au sprijinit cu tot ce a înseamnat acte, înscriere şi un loc unde să stau, de restul m-am ocupat singură.
Prima lună m-am adaptat greu cu noul stil, am stat şi am vizitat fiecare loc ca să văd cum stau treburile şi ce fel de oameni existau. Cu toatea astea nu mi-am făcut nici un prieten cu care să pot vorbi, până am început şcoala.
Afară ploua torenţial şi mă aflasem în curtea liceului. Toată lumea era agitată, veselă sau tristă, dar eu m-am simţit singură şi ciudat din cauza şcolii. Lângă mine era o fată care mânca chips-uri zgomots. Era îmbrăcată cu haine de lux, dată cu un parfum foarte frumos mirositor, iar ochii ei căprui erau foarte pătrunzători. Părul ei blond îi lumina tenul fin, iar buzele ei erau groase de un roz pal. S-a uitat la mine şi mi-a întins punga cu chips-uri să mă servesc, dar am refuzat-o.
- Măcar vino sub umbrela mea! m-a invitat ea.
Am refuzat-o, dar ea m-a tras de mână, sub umbrela şi înaintând către intrarea liceului. Am mers amândouă pe un coridor lung, plin cu tablouri şi flori de primăvară. La capătul coridorului era un panou numit “Panoul cu bârfe†care cuprindea lista profesorilor, lista celor mai bogaţi elevi, lista celor mai tari tipi din şcoală şi alte bârfe. M-am uitat la tablou uimită de câte lume era pe panou.
- A fost ideea directorului, mi-a spus ea. Apropo numele meu e Keira Taffy, mi-a întins ea mână.
- Cassandra Antim, i-am răspuns încet.
- Hmmm…foarte tacută, iar asta o vom rezolva foarte rapid…mi-a spus Keira.
M-a luat de mână şi ne-am dus la clasă unde aveam să ne întâlnim cu dirigintele nostru de geografie. Când am intrat în clasă m-am simţit ca o vedetă care paparazii stăteau cu ochii pe ea. Aveam un sentiment de jenă şi stăteam cu frică să nu fac ceva greşit în care să stârnesc râsul său jignirile. M-am aşezat în prima bancă de la geam, dar Keira a început să râdă:
- În primile bănci stau numai tocilarii, crede-mă! Vino în ultima bancă cu mine, ne vom distra de minune cu dirigintele nostru, Charles Carrey.