Eleganţă şi pasiune

[Berry.]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Eleganţă şi pasiune

* * *

Capitolul unu
____________­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­_______

~ 1855 ~

- Draga mea, fiul meu este un adevărat poet şi un cântăreţ înnăscut, şi i-ar face mare plăcere să te curteze, desigur, dacă îi dai tu voie.
- Dar, după cum cred că aţi auzit vorbindu-se, fiul meu ştie să vorbească fluent trei limbi străine, cânta magnific şi se poate vedea că e topit după dumneavoastră, domnişoară Andrews, iar el ar vrea să vă curteze, dacă îi permite-ţi, normal.
- Îmi pare rău să vă dezamăgesc doamnelor, dar eu sunt complet afonă şi nu aş putea niciodată să le apreciez talentul lor nemaiîntalnit. Acum, vă rog să mă scuzaţi, dar trebuie să mă ocup şi de alţi invitaţi, doar e petrecerea dată în onoarea mea.
Domnişoara Andrews a făcut o reverenţă politicoasă şi apoi a plecat să o ajute pe mama ei cu ceilalţi oaspeţi. Mersul ei era elegant şi impunător, ţinându-şi tot timpul bărbia ridicată. Era ca un trandafir uimitor de frumos într-o întreagă grădină de buruiene. Prin mintea ei frumoasă îi treceau multe gânduri, însă niciodată nu s-a gândit să se căsătorească cu un bărbat la vârsta pe care o are, şi desigur că nu o va face. E prea tânăra, aşa cum îsi spusese chiar ea de multe ori, şi nu ar fi permis să fie logodită cu un bărbat pe care nu-l iubeşte. De când şi-a făcut intrarea în societate, Angèle a primit multe oferte de la mulţi peţitori, dar nu a acceptat niciuna. Nu era îndrăgostită de niciunul dintre ei şi chiar de-ar fi depăşit vârsta potrivită unei domnişoare pentru a se căsatori, nu ar face aşa ceva fără să ţină măcar puţin la bărbatul cu care avea să-şi petreacă restul vieţii sale.
Ochii ei fermecători cercetau cu prudenţa încăperea impunătoare de bal, parcă cu dorinţa să găsească pe cineva anume, acel cineva special. Dar, la fel de repede cum a găsit persoana pe care o căuta, la fel de repede minunatul ei zâmbet i-a pălit pe chipul ei asemenea fildeşului.
El era acolo, iar ea avea nevoie de el. Nu-l iubea, dar simţea o mare afecţiune pentru el. Oricum erai, nu aveai cum să nu fi pe loc fermecată de stilul lui deosebit, de manierele lui sau de culoarea ochilor lui albaştrii. Acei ochi albaştri de care i-a fost ei dor în ultimul timp cât a fost plecat la Paris, dar aceiaşi ochi albaştri care acum o privesc pe domnişoara de lângă el. Angèle s-a simţit brusc mai rău de cum a văzut cine îl însoţea pe bunul ei prieten. Dar ca şi cum el ar fi ştiut că ea îl spionează, şi-a mutat imediat privirea pe domnişoara Andrews, i-a spus ceva fetei de lânga el şi aproape într-o clipă era lângă Angèle.
- Frumoaso, ce mai faci ? tânărul i-a luat dosul palmei şi le-a sărutat cu buzele lui superbe.
- Of, Nicolas, mi-a fost extrem de dor de tine în tot acest timp în care ai fost plecat la Paris. Să nu mai pleci atât de mult niciodată.
Fără îndoială, Nicolas era un bărbat incredibil de frumos, cu ochii albaştrii uimitori şi părul şaten, la care toate mamele aspirau să le fie ginere.
- Cât de dor ? a întrebat el pe un ton ce nu putea fi mai seducător de atât. Atât de dor încât să vrei să te căsătoreşti cu mine, cherie ?
- Nicolas, ţi-am spus de atâtea ori că ţin la tine, dar doar ca la un bun prieten, iar acum te rog să închidem acest subiect. Apropo, cine era domnişoara cu care erai mai devreme ?
- Sper că nu sunteţi geloasă, milady. Oricum, e doar o cunoştinţă pe care am reîntalnit-o.
Angèle se simţi imediat mult mai bine după ce prietenul ei îi spuse că domnişoara aceea e doar o cunoştinţă. Nu îl iubea în felul în care o femeie iubeşte un bărbat, dar era geloasă pe oricine se apropia de el. Era mândră şi orgolioasă, şi foarte posesivă, dar avea un atu. Era nemaipomenit de frumoasă în această seară şi ştia asta foarte bine. Toţi oaspeţii se uitau cu admiraţie la ea . . . chiar toţi.
Chiar ÅŸi Nicolas.
- Cherie, arăţi extraordinar, dar cred că ştii deja asta.
Ochii lui o sorbeau din priviri. Părul abundent şi şaten îi cădea în valuri şi era împodobit de multe agrafe strălucitoare şi cu perle. De un verde cum nu s-a mai văzut, ochii îi erau cea mai mare comoară. Era înaltă şi zveltă. Unică. Frumoasă şi sofisticată. Mai frumoasă decât orice altă fată prezentă la bal. Şi se distra de minune conversând cu amicul ei, Nicolas.

* * *