Lexical Love

[Strawberry Ice]

3.Placeri si neplaceri

Mark ajunse in sfarsit destul de departe de Yuri. Inima sa inca batea cu putere in urma miscarii pe care o facuse.Trupul sau tremura puternic incat nu se putu abtine sa nu se sprijine de peretele alb. Nu ii venea sa creada ca se temea de Yuri. Gandul ce il macina cel mai mult, cel la care nu se putea abtine sa nu se gandeasca:Yuri. Cuvintele ingerului venit pe pamant ii rasunau in minte: ”Mi-am facut griji pentru tine. Nu te mai purta ca un copil”. Se cuprinse cu mainile de par si cazu in genunchi din cauza frici ce il cuprinse fata de colegul sau de camera si cel mai mult nu ii venea sa creda una ca asta.
In acel moment linistea patrunzatoare fuse intrerupta de mersul unei siluete ce venea din directia opusa. Mark isi intoarse privirea. Razele soarelui bateau prin sticla geamurilor astfel incat chipul baiatului nu se distingea. Dupa inca trei pasi ai misterioasului baiat Mark descoperi cine era cu adevarat.
- Kira! striga brunetul uimit.
Kira se opri in dreptul lui auzindu-si numele.
- Hmm…de unde sti cum ma cheama? intreba curios baiatul.
Mark ingheta la auzul acestei intrebari. Kira zambi spunand prietenos:
- Hei! Nu conteaza. Dar, de ce esti trist?
Brunetul il privi patrunzator pe Kira. Nu vroia sa raspunda la intrebare.
- Vad ca nici la intrebarea asta nu vrei sa imi raspunzi, adauga satenul zambind politicos.
- Imi pare rau, incerca Mark sa spuna.
- Nu trebuie sa iti ceri scuze, adauga Kira cu acelasi zambet pe fata.
Brunetul incepu sa zambeasca sters. Celalalt baiat ii intinse mana dorind sa il ajute sa se ridice. Mark accepta gestul politicos si se ridica cu ajutorul Kirei.
- Cred ca ar trebui sa ma duc …
- Da! adauga repede Mark intrerupand cuvintele satenului.Adica …

“Ce am?Ma port ca un copil!”isi spuse Mark incercand sa nu se rusineze.

- Stai! Vreau sa spun …
- S-a sunat, spuse Kira zambind. Insa nu mi-ai spus numele tau.
- Mark! Mark Kagami, isi rosti numele rosind puternic. Scuze, nu am vrut sa strig.
- Nu trebuie sa iti ceri scuze, aduga Kira razand.
Brunetul mormai un “M-da” si zambi.
- Ar trebui sa totusi sa ma duc in clasa, spuse satenul.
- Bine!
Cei doi isi luara la revedere si plecare in directi opuse.

“Asta e cea mai ciudata zi din viata mea. Tocmai am vorbit cu baiatul care…”

Ofta adanc si merse mai departe. In cele din urma ajunge in fata clasei sale. Apasa pe cleanta si intra in sala plina de zgomote. Dupa galagia infernala Mark isi dadu seama ca profesorul nu era in clasa. Se uita in jur si il zari pe Yuri care se uita insistent la el. Se incrunta ducandu-se nervos la banca sa. Dupa cinci minute in clasa intra profesorul lor de matematica. Un barbat de vreo 35 de ani imbracat la costum si cu trei carti in mana.
Mark ingheta pe loc. In spatele sau era baiatul pe care il intalnise de doua ori in acea zi.
- Vreau sa vi-l prezint pe noul vostru coleg, Tamaki Hitachin, spuse profesorul aratand spre baiatul din spatele lui. Tamaki vrei sa iti alegi un loc?
Baiatul cu parul argintiu se indrepta spre banca lui Mark. Brunetul inghiti in sec. Yuri il privea cu un zambet pervers pe fata parca incantat de elegerea facuta de Tamaki.
- Mark se pare ca ai un nou prieten, spuse Yuri.
Mark ii intoarse privirea, cea ce il mira pe Yuri in acelasi timp si enervandu-l.
- Draga Yuri, sa nu crezi gresit. Nu voi indrazni sa stau cu el in banca.
Insa cuvintele lui Mark ajunsera la urechile noului coleg care parea destul de iritat de vorbele lui Mark. Brunetul inghiti in sec speriat.
- Sa iti spun de pe acuma, nu ma intereseaza ce zici si ce crezi dar daca ma deranjezi vei regreta mult de tot pustiule.
Mark isi intoarse privirea in alta parte fiind prost dispus in timp ce Yuri era satisfacut.
Ora trecu cu greu mai ales pentru Mark si Tamaki care nu se intelegeau de loc. Yuri insa era bine dispus. Colega sa de banca o fata blonda cu ochi albastri ii satisfacea placerile ingerului. Yuri care se stia ca era destul de distant era si cel care obtinea tot timpul ce dorea. Mana lui se plimba pe coapsa dreapta a fetei ajungand acum pana sub fusta ei neagra. Decolteul generos pe care il avea ii atragea privirile si mai mult. Yomiko nu riposta ba din contra, era chiar bine dispusa. Mark mai arunca priviri geloase catre ei dar nu avea ce face.
In sfarsit clopotelul anunta sfarsitul zilei. Yuri iesi in graba din clasa urmat de blonda. Dupa cinci minute clasa se elibera si Mark ramase singur.
- Cat tupeu pe el! striga brunetul.
Nu observa ca usa se deschise si in incapere intra Kira.
- Despre cine vorbesti? intreba mirat satenul.
- Kira! Tu erai. Ce usurare, spuse Mark usurat.
- Zau? adauga Kiara apropindu-se de el.
In acel moment trupul baiatul saten se lasa peste trupul lui Mark care era intins pe banca sa. Kira il tinea strans de maini astfel incat Mark nu ar fi avut nici o sansa sa scape. Buzele fine ale Kirei se apropiara de cele ale celuilat baiat care tremura.
- Ce vrei sa faci? intreba Mark speriat.
- Ai sa vezi, spuse satenul cu un zambet pervers pe fata.
Dupa cuvintele baiatului buzele sale se apropiara de cele ale lui Mark. In cateva secunde se unira intr-un sarut lung la care doar Kira participa. Dupa multe incercari de scapare Mark il lasa pe Kira sa ii exploateze si cele mai mici colturi ale guri sale. Acum intelegea. Nu ii mai pasa deoarece sa simtea asa de bine incat ar fi dorit ca acest moment sa nu se sfarseasca niciodta dar asta nu sa intamplat. Kira rupse legatura celor doi parasind sarutul si clasa. Mark inca tremura ramanand socat de gestul satenului.