Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Draga mea Ancuta, vezi tu dupa acea mica discutie pe care am avuto amandoua, inainte de acest comentariu, m-am gandit sa fac o mica schimbare in povestea mea, pot sa spun chiar o schimbare radicala cara sper sa fie apreciata, de cei care citesc aceasta poveste. Si asa cum ti-am zis si pe mess nu trebuia sa te deranjezi cu acest comentariu, deoarece ti-ai obosit degetelele fara rost.
M-am gandit mai bine si am decis sa termin capitolul 9. Si m-am gandit sa il si postez, insa de acum nu sunt singura cand mai postez, deoarece mai am si altele pe cap.
Deci eu am adus capitolul 9 si sper sa va placa, imi cer scuze pentru greseli, si multumesc pentru comentarii.

Capitolul IX : Ma iubeste !
Sakura : Nu am mai putut rezista. Am sarit in bratele lui si am inceput sa plang. Nu plangeam de tristete, ci de bucurie. Am simtit nevoia de a ma descarca. Sasuke tot imi spunea cuvinte linistitoare, si imi mangaia parul roz si moale. Il strangeam asa de tare si imi puneam capul in pieptul lui, ii simteam mirosul. Acel parfum ma imbata, l-am simtit toata viata mea. Eram asa de fericita ca mi-a zis ca ma iubeste. Nu imi vine sa cred, chiar tine la mine. Ma indepartez usor de el, cand aud usa de la casa ca se deschide. Pe ea isi fac aparitia Kikio si Itaci. Cei doi se indreapta spre noi, iar Kikio are un telefon in mana, mai exact telefonul casei.
-Sakura, te cauta cineva la telefon, imi spuse aceasta. Nu a zis cine este, ci doar ca vrea sa vorbeasca cu domnisoara Sakura Haruno, continua ea.
Eu i-au telefonul si ma indepartez de cei trei, apoi il duc la ureche si raspund, hotarata:
-Alo? Buna seara, eu sunt Sakura Haruno, cu ce va pot ajuta? ... A da ... Cred, nu sunt sigura ... da ... am inteles ... va multumesc ... da ... am inteles ... la revedere, spun eu incercand sa fiu foarte foarte trista. Nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar cand m-am intors cei trei pareau ingrijorati, pentru mine. Ura am reusit.
-Sakura ce s-a intamplat? Pareai asa de trista, cand ai inchis telefonul. Sper ca nu s-a intamplat nimic rau, spune sora mea, vizibil ingrijorata.
-Da pai ... eu ... stiti, incerc eu sa ma balbai, voi participa la concursul „Steaua Muzicii”, spun, mai bine zis tip ultimele cuvinte. Cei trei raman uitandu-se la mine, mai ceva ca la masini straine. Incep sa fac semne cu mainile, prin fata lor, mai rau decat la un avion unde sa aterizeze. De odata se aude un planset de copil, si imi dau seama ca este Dia, noua mea surioara si tot odata mai mult decat fiica mea.
Eu sunt prima care realizeaza ca cea care plange este Dia asa ca ma duc repede sa vad ce s-a intamplat. Cand ajung in casa, observ ca mama mea, o are in brate pe micuta mea printesa, incercand sa o linisteasca, dar fara sa dea roade. Ma duc la cele doua si o iau eu in primire pe minunata fetita. Probabil ca nu v-am spus cati anisori are nu? Da ma gandeam eu ca am fost asa de uituca. Are un anisor si jumatate. Va dati seama ce inseamna pentru mine nu? adica acum sunt cei mai draguti acesti copii. Acum incep ei sa vorbeasca, sa poceasca cuvintele, sa mearga si altele. Acum sa revenim la Dia, care sta in bratele mele. Nu am apucat sa va spun, dar cand am luat-o in brate, sau mai bine zis, cand am atins-o, s-a oprit din plans. Este ceva ce nu imi pot imagina. De cate ori eu o ating sau o iau in brate, pare asa de linistita, asa de ... impacata cu ideea. Daca nu ati sti, banuiesc ca si voi ati crede ca este fiica mea, nu?
Dupa ce am linist-o pe Dia, am iesit afara cu ea si cu cei trei. De altfel ei inca sunt surprinsi de vestea pe care le-am dat-o. Ma intreb ce au gandit atunci cand eu nici bine nu am atins-o pe floricica mea de cires si deja s-a oprit sin plans. Eh poate nu voi sti nici-o data, deoarece oricat de curajoasa ma vedeti voi pe mine, adica daca ma vedeti curajoasa, nu am acel impuls indeajuns de puternic pentru ai putea intreba ce senzatie, ... ce ganduri, au avut in acele momente.
Autoarea : Sunt si eu prezenta pe aici. deci ma gandeam ca ati vrea sa vedeti ce au gandit ceilalti cand Sakura a luat-o in brate pe Dia, iar aceasta ca printr-un farmec s-a linistit. Normal ca aceasta magie este facuta de mine, dar totusi trebuie sa aiba si un inteles nu?
Deci sa va spun cine ce a gandit :
Sasuke, hai sa incepem cu el, ca doar este si el personaj principal pe aici nu? deci candurile lui au fost urmatoarele : „ Wow, parca ar fi fiica ei, asemanarile astea sunt izbitoare, insa nu imi dau seama de ce seamana si cu mine. Oricum acum ma intereseaza mai mult cum sa o fac pe Sakura sa aiba incredere in mine ... hmmm ...”. Nesimtitul stiti unde s-a uitat atunci cand gandea? Banuiesc ca nu, sau daca da ... oricum tot eu va zic, ca poate nu credeti bine. Se uita la decolteul si la fundul Sakurei, nesimtitul. Daca eram acolo il pocneam.
Ca tot m-am enerveat cu Sasuke, hai sa vorbim si de altcineva acum nu? deci urmatoarea pe lista este Kikio. O Doamne ma voi enerva putin si la ea. Dar hai totusi sa vedem ce gandea aceasta ... : „ Wow ce pectorali are Itaci ... offf cred ca ma indragostesc mai tare decat sunt ... ahhh ...” mda cum sa nu? Cat mai poate ea sa fie indragostita? Da pe afara deja ... O mama mea, dar vom gasi pe cineva care sa se gandeasca si la cele doua? Nu numai la sufletele perche?
A venit si randul lui Itaci, nu prea am ce sa cer de la el, il inteleg, adica totusi ... el era cel care cauta sticla de suc, care bine inteles se afla in fata lui. Doamne am parte numai de nebuni. Mai bine nu mai scriam o poveste in toata regula, ci o parodie cu ei. Deci cel de-al treilea se gandea : „Hmmm a ajuns la concursul „Steaua Muzicii” este bine, trece in cariera mai departe, asta e bine. Ma bucu petru ea. Mereu si-a dorit asta. si acum a mai aparut si aceasta fetita care seamana cu ea, dar aduce si cateva trasaturi de la Sasuke, sau mi se pare mie? Oricum sunt ferict pentru ea. Iar acum sa ma gandesc la scuma si draga de Kikio, ce bine ii sta in rochia asta, hmm ... ma duce la ganduri nebunesti. Sper sa imi accepte cererea in casatorie ...” Ce sa mai zic? Oricum ma bucur ca cineva se gandeste la mai mult de atat, dar si la cele doua printese.
Ce au mai gandit si parintii nu zic, ca ei nici nu au fost atenti la cele intamplate, deci va dati seama ca ei se gandeu la afacerile lor obisnuite. Deci sa reluam cu gandurile Sakurei.
Sakura : Deci cum ziceam, am iesit afara si m-am asezat cu ce-a mica pe leagan. Incercam sa imping leaganul, dar nu prea reuseam. De o data simt doua brate care imi pun ceva calduros pe umeri. Era o geaca, dar nu una din gecile mele, ci una de barbat. Cand ma uit la persoana misterioasa, imi dau seama ca avea dreptate. Chiar ma iubeste. Ati ghicit. Misteriosul baiat era chiar Sasuke. Acesta imi pune haina lui peste umeri, deoarece nu imi dadusem seama dar incepuse sa fie chiar foarte frig. Eu inca eram doar cu rochia pe mine. Dia adormise de mult la mine in brate, la aerul curat. Sasuke a mai stat putin langa noi, pe leagan si apoi ne spune :
-Sakura, hai in casa ca o sa raciti amandoua stand in frig aici. Eu am aprobat din cap si l-am urmat pe brunet in casa.
Cand am intrat in casa am fost asaltata de parintii mei. Acestia imi spuneau niste cuvinte de feliciatare pentru ca voi participa la concurs, dar atunci ...

Poze :d
Dia clik