20-06-2010, 08:26 PM
Reală, reală, reală şi iar reală. Deşi, acum vă întrebaţi, dacă prefer viaţa reală, ce naiba mai caut pe un forum ? Păi, nu prea pot să ies la 12 noaptea, nu prea am ce face noaptea, şi nu prea am ce face când am picioarele rupte. Ca acum. De fapt acum am doar unul. Şi nu mă văd ţopăind pe afară ca o idioată, cum am făcut adineauri şi am căzut. 
.
Cum a spus şi Kashim ( bate palma frate!!! ), unii oameni nu prea se mai descurcă la discuţiile face to face. Mie multe persoane, când am vrut să avem o discuţie mai serioasă , de obicei când te cerţi, sau când ai o veste proastă de dat, îmi spun : lasă că vorbim pe mess, şi îmi spui atunci. Sau, nu ies acum, dacă vrei să îmi spui ceva, intră pe mess. Este o chestie generală. Oamenii se simt dese ori mult mai bine pe chat-uri, forumuri, când sunt sub protecţia anonimatului. De exemplu, când lumea înjură mozi. Ar avea toţi tupeu să se mai ia de respectivii şi când sunt face 2 face ? Cu siguranţă nu. Persoanele se cred mai mişto, mai tari, mai cul când sunt pe internet. Pentru că nimeni nu îşi poate da seama cum sunt ei în realitate.
Este şi un topic. Un gamer japonez s-a căsătorit cu o tipă dintr-un joc. Adică, pentru omul ăla, nu mai există viaţă reală. A ales să aibă o soţie virtuală. Cine îi mai spală, calcă, cu cine şi-o mai trage ? Omul ăla e dependent . A ales e-life. Omul ăla, este bolnav. Şi nu cred că este doar el, care să fie atât de obsedat în legătură cu chestia asta. Un tip de şaişpe ani şi-a bătut bunicuţa pentru că aceasta i-a întrerupt abonamentul la internet. Lumea se duce rău, da' rău de tot de râpă.
Mai nou, există cât mai multe jocuri online, în care îţi creezi un avatar cu care umbli în diferite locuri, cunoşti alţi obsedaţi, ca tine. Şi astfel de jocuri sunt inventate zi de zi, şi au mii şi mii de utilizatori.
Este în regulă să stai pe internet, să stai pe nişte forumuri, dar ce-i prea mult strică. Am şi eu nişte colegi, care de fiecare dată când se întâlnesc discută de Metin2. De săbii, nivele şi alte tâmpenii. Chiulesc în grup, ca să se ducă acasă şă joace. Internetul care mai demult era un mod de a te relaxa, de a te informa, mai nou a devenit un mod de viaţă, cu foarte mulţi adepţi. Fie că vrem să recunoaştem, fie că nu, este adevărat.
.Cum a spus şi Kashim ( bate palma frate!!! ), unii oameni nu prea se mai descurcă la discuţiile face to face. Mie multe persoane, când am vrut să avem o discuţie mai serioasă , de obicei când te cerţi, sau când ai o veste proastă de dat, îmi spun : lasă că vorbim pe mess, şi îmi spui atunci. Sau, nu ies acum, dacă vrei să îmi spui ceva, intră pe mess. Este o chestie generală. Oamenii se simt dese ori mult mai bine pe chat-uri, forumuri, când sunt sub protecţia anonimatului. De exemplu, când lumea înjură mozi. Ar avea toţi tupeu să se mai ia de respectivii şi când sunt face 2 face ? Cu siguranţă nu. Persoanele se cred mai mişto, mai tari, mai cul când sunt pe internet. Pentru că nimeni nu îşi poate da seama cum sunt ei în realitate.
Este şi un topic. Un gamer japonez s-a căsătorit cu o tipă dintr-un joc. Adică, pentru omul ăla, nu mai există viaţă reală. A ales să aibă o soţie virtuală. Cine îi mai spală, calcă, cu cine şi-o mai trage ? Omul ăla e dependent . A ales e-life. Omul ăla, este bolnav. Şi nu cred că este doar el, care să fie atât de obsedat în legătură cu chestia asta. Un tip de şaişpe ani şi-a bătut bunicuţa pentru că aceasta i-a întrerupt abonamentul la internet. Lumea se duce rău, da' rău de tot de râpă.
Mai nou, există cât mai multe jocuri online, în care îţi creezi un avatar cu care umbli în diferite locuri, cunoşti alţi obsedaţi, ca tine. Şi astfel de jocuri sunt inventate zi de zi, şi au mii şi mii de utilizatori.
Este în regulă să stai pe internet, să stai pe nişte forumuri, dar ce-i prea mult strică. Am şi eu nişte colegi, care de fiecare dată când se întâlnesc discută de Metin2. De săbii, nivele şi alte tâmpenii. Chiulesc în grup, ca să se ducă acasă şă joace. Internetul care mai demult era un mod de a te relaxa, de a te informa, mai nou a devenit un mod de viaţă, cu foarte mulţi adepţi. Fie că vrem să recunoaştem, fie că nu, este adevărat.