19-06-2010, 09:41 PM
Nu sunt pesimistă ( deşi atunci când sunt bolnavă ţip ca o cretină " Nu vreau să mor ! Salvează - mă!! " ) , şi nici optimistă. Sunt realistă. Dacă ceva nu se poate întâmpla nu sunt genul care să spere, să creadă că se pot îndeplini miracole. Niciodată nu mi-am făcut vise, nu am sperat la o minune. Dacă nu este să fie, nu o să fie. Prefer să trăiesc, decât să îmi fac nişte iluzii. Pesimistă sunt rareori, când am vreo indigestie şi strig ca o nebună către Dumnezeu să mă ia , că nu mai suport durerea. Dar trece cu metroproclamid.
Urăsc persoanele foarte optimiste. A fi excesiv de optimist înseamnă să îţi acoperi realitatea cu o pătură , şi să vezi doar ce-ţi place. Cam asta fac persoanele optimiste, şi de asta mă înclin spre realism. O persoană realistă îsi confruntă problemele, şi nu visează. Trăieşte.
Urăsc persoanele foarte optimiste. A fi excesiv de optimist înseamnă să îţi acoperi realitatea cu o pătură , şi să vezi doar ce-ţi place. Cam asta fac persoanele optimiste, şi de asta mă înclin spre realism. O persoană realistă îsi confruntă problemele, şi nu visează. Trăieşte.