L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Milioane de scuze ptr intarziere ^:)^. Acum, nextul. Ceva mai lung, cred :-S.

Capitolul 12: Un caz interesant, dar usor.

Ce pot spune despre indicidentul de acum o saptamana? Acel caz a fost dea dreptul interesant, insa destul de usor de rezolvat. Tot ce trebuia sa faci era sa-ti dai seama de motivul uciderii. Sa va povestesc cum s-a intamplat.
Imediat ce ne-am intalnit cu detectivul respectiv, domnul Hirosaki Ikuto, am fost condusi la locul crimei. Nimic spectaculos pentru mine, insa Misa era sa intre intr-un soc. Misaki Aiko, o fata in anul al doilea de liceu, a fost omorata in noaptea in care parintii ei isi serbau al 15-lea an de casatorie. Din cate se parea a fost impuscata de doua ori in cap si de cinci ori in stomac. Corpul a fost dus la morga imediat ce noi am ajuns acolo. Se pare ca totul s-a petrecut cu o noapte in urma. Inca nu imi pot da seama cum de Ryuuzaki afla atat de repede de cazuri. Chiar se pricepe. Oricum, dupa ce cadavrul a fost dus la autopsie, impreuna cu Misa am investigat locul crimei. “Actiunea” a avut loc in bucatarie. O regizare a crimei ar suna cam asa:

Misaki Aiko a plecat la ora 18.00 de la liceu, cand a primit un telefon din partea parintilor afland ca va fi singura tot restul serii. Acestia au plecat la un restaurant din centrul orasului pentru as serba a cinsprezecea aniversare. la 18.15, imediat ce ajunge acasa, fata isi invita cea mai buna prietena pentru a dormi la ea. Criminalul intra in casa in timp ce fata prepara niste popcorn. Aceasta s-a indreptat spre locul de unde provenea zgomotul. Criminalul vazand ca acea casa nu este goala, a amenintat-o pe fata cu pistolul. Aiko s-a speriat si a fugit spre telefonul din bucatarie casa anunte politia. A fost insa impuscata de mai mutle ori inainte de a ajunge acolo.

Cand am vazut prima data reproducerea crimei nu am fost foarte multumit. Cei drept, se legau faptele insa nu cred ca era vorba despre un hot oarecare. In general, cei care sparg casele doar pentru bani ii iau pe ce cei prezenti in casa drept prizonieri, cerand mai apoi rascumparare. Asa se intampla in 90% din cazuri. In celelalte 10% este vorba ori despre un psihopat, ori motivul spargerii a fost cu totul altul. M-am gandit la toate acestea abia cand Misa mi-a spus despre discutia ei cu prietena fetei. Din cate se parea, fata tocmai se despartise de iubitul ei, care surprinzator, a mai fost arestat o data pentru furt. Prima data am fost sigur ca el este criminalul, insa in meseria aceasta totul este imprevizibil. La o zi dupa aflarea acestui lucru, chiar cand vorbeam cu prietena fetei si Misa, monsieur Aburame Akito intra pe usa. Acesta era chiar fostul iubit al lui Aiko. Toti am fost uimiti sa-l vedem, insa gestul care l-a facut a fost intradevar ceva… cu siguranta nu ne asteptam. S-a apropiat cu repeziciune de prietena lui Aiko, apucandu-o cu mainile de gat, incercand sa o sufoce. Spunea incontinuu “ Tu ai omorat-o”; “ A fost numai vina ta”. In acel moment toate gandurile mele erau invaluite intr-o ceata densa. Ce puteam eu sa cred acum? Ma rog, monsieur Aburame a fost luat in custodie de politie deoarece se credea ca el este criminalul. Am stat o seara intreaga in incercarea de a-mi da seama despre ce era vorba in caz, insa nu gasisem mare lucru. Urmatoarea zi am vrut sa vorbesc cu Akito, sa vad ce crede el despre moartea lui Aiko. Ii parea intradevar rau, puteam sa observ in ochii lui acea tristete si in special, ingrijorare… se simtea singur. Imi spunea despre prietena lui Aiko. Nu o placea deloc. Mereu ea a fost cea care a vrut sa-i desparta pe cei doi, si din cate se parea… motivul despartii lor a fost chiar aceasta prietena, Hikari pe numele ei. Oricum, tot ce imi povestea Akito era contrar cu spusele lui Hikari. Asta complica situatia… O noua problema aparuse: Cine mintea?
Misa a facut niste cercetari si a aflat mai multe despre Akito si in special despre relatia lui cu Aiko. Acesta a furat niste medicamente dintr-o farmacie renumita din Tokio pentru mama sa. Suferea de ulcer gastric deci avea nevoie de medicamente scumpe pe care nu si le permitea. A stat doi ani in inchisoare. Toti au recunoscut ca dupa ce a intalnit-o pe Aiko a fost cu totul alt om. Ba chiar, s-a apucat si de muncit ca sa o ingrijeasca pe mama sa. Aveau o relatie frumoasa, insa lui Hikari nu-i convenea situatia.
Cu ajutorul domnului Hirosaki Ikuto, detectivul, am mai reusit sa vedem inca o data locul crimei. M-am mai uitat pe acolo insa nu gasisem mare lucru in bucatarie. Am fost apoi in baie. Ce pot spune… a fost ceva penibil. M-am impiedicat de pragul de la usa si am alunecat foarte frumos pe covor. Insa, cred ca a fost un semn de la Dumnezeu. Imi dadusem seama cine era criminalul! Probabil ma credeti nebun, dar asa era!
Mai pe scurt, ca sa ocolesc toate drumurile care le-am facut cu Misa pentru a-i putea convinge 100% pe detectivo, politisti si tot ceilalti de adevaratul criminal, o sa va spun direct despre ce e vorba. I-am spus domnului Hirosaki ca Hikari era criminalul. A fost uluit- si probabil nu ma credea in toate mintile- insa dupa dovezile care i le-a dat nu mi-a mai spus nimic. Atunci cand alunecasem in baie, am deranjat putin covorul, o bucata din el intorcandu-se pa partea celalata. Ce credeti ca erau acolo? Mai multe pete de sange! Am intors atunci tot covorul si am urmarit petele formate de acel lichid rosiatic. Unde credeti ca am ajuns? In fata unei usi, care ducea in debara. Acolo se afla o galeata –bine ascunsa ce-i drept-, in care se regasea o perie de curatat covoare. Era si ea rosiatica! S-au gasit ampretele lui Hikari pe toata suprafata lor. Era clar… ea era criminalul.
Probabil va imaginati si voi cum ar suna reconstituirea crimei. Macar acum stim de ce era Aiko atat de brutal impuscata. Hikari o ura din tot sufletul! Si ea il iubea pe Akito, insa baiatul avea ochi numai pentru Aiko, de aici si gelozia asta care a condus-o pe Hikari spre uciderea celei mai bune prietene.
Ce pot spune… A fost un caz interesant, insa destul de simplu deoarece “criminala” n-a stiut sa-si ascunda bine urmele. Oricum, daca nu alunecam atunci in baie, nu cred ca as fi descoperit ca Hikari era criminalul decat mult mai tarziu, poate cand nu mai era nimic de facut.
-Ran! Ma asculti?
Am ridicat capul din mormanul de hartii, uitandu-ma spre cel care ma interpelase. Era brunetul, aproape ca am uitat ca sunt la servici.
-Scuze… ce ziceai?
-Vad ca esti foarte preocupat cu faculul raportului. Ti-a placut sa lucrezi pe teren?
-Normal!
Sincer, chiar imi placuse. Nu m-as fi gandit niciodata ca viata de detectiv poate fi atat de interactiva si de dinamica.
-Atunci, banuiesc ca faci o pechipa buna cu Misa.
Tot entuziasmul mi-a pierit intr-o singura secunda… Pana si numele ei ma bantuie. In raportul pe care l-am scris am incercat sa ma axez foarte mult pe detaliile legate de crima, insa nici nu vreau sa-mi aduc aminte cate s-au intamplat cu Misa alaturi. Ingrozitor… Terifiant. Ajuta-ma, Doamne, sa uit.
-Nu chiar… Insa mi-a placut cazul, desi a fost cam usor.
-Asa incepem toti.
I-am zambit, dandu-i astfel dreptate. Cine stie… poate ma asteapta o carierea de detectiv. Nu cred ca m-ar deranja prea mult. Vorbind de toate acestea, mi-am adus aminte de Cazul Kira si de jurnal. Oare voi fi in stare sa descifrez misterul? Totul pare foarte incurcat. Mi-am propus sa o intreb pe Misa, insa uitasem total… eram prins in “vrajile” acelui caz. Se pare ca o sa am niste treaba maine. Va trebui sa o scot in oras pe Misa. Era un gand terifiant, masochist chiar… insa voiam sa aflu mai multe despre acel caz.
Mi-am incheiat raportul despre caz, luandu-mi la revedere de la L si plecand spre casa. Aveam nevoie de odihna pentru ziua de maine.