Like a Greek tragedy [+18] [yaoi]

[Nywa]

Am revenit cu nextul si sper sa va placa. V-ati omorat cu comenturile, nu alta. Mai lasati lenea in pace si mai dati comenturi X(

Rescuing the wounded

P.O.V. Michael: M-am ridicat usor de langa tomberonul care il folosisem drept scut de George si banda lui de batausi, indreptandu-ma spre barbatul ranit, care venea schipatand spre mine. L-am analizat mijind ochii de un caprui-noroios pe care ii aveam. Se parea ca tipul era asiatic, chinez cred, plin de vanatai si murdar mai ceva ca un porc. Paltonul negru care il avea pe el, era tot murdar de sange, iar pantaloni erau sfasiati practic. Ce a patit saracul? Ma apropii precaut de tanar si acesta se uita la mine cu o privire rece, dura si obosita.
- Hei, esti bine? Il intreb, incercand sa ascund frica care o rasfangea asupra mea.
- La... lasa-ma in... pace, ii aud glasul ragusit, spart si lipsit de orice vointa de a lupta pentru viata lui.
Vad cu stupoare cum pica in genunchi, apoi se pravali la picioarele mele ca un bologan. Scot un mic tipat pitigaiat de suprindere, dupa ce ma calmez, ingenunchez langa el si imping cu un picior - facand jumatate de sfoara - katana mai incolo de mana lui, ca sa nu am suprize neplacute. Il misc usor, dar degeaba. Incep sa ma panichez. Daca a murit? Daca a intrat in coma? Ce sa fac? Ce sa fac? Draci! Calmeaza-te Michael, respira adanc si expira usor. Dupa ce am repetat acest exercitiu de yoga, l-am privit pe barbat, care era mai mare decat mine, cu un an sau doi. M-am aplecat usor asupra lui si mi-am pus degetul aratator sub nasul sau, vazand ca respira, usor, dar regulat. Deci este inca in viata si asta era de bine. I-am iluat pulsul de la gat si acesta era bun. Deci nu era pe moarte sau ceva asemanator, dar pot spune - cu mana pe inima - ca chinezul a primit o cafteala sora cu moartea. Ufff! Ce fac femeile asta din noi. Il apuc de mana, tragandu-l in sus si cu chiu cu vai il iau in spate, iar cu cealalta mana, ii iau katana. Doamne era destul de greu, pentru unul care era mai intalt decat mine cu cativa centimetri. Abea ma miscam cu brunetul in carca mea, dar noroc ca nu stateam departe de aici si oameni nu prea erau pe strazi, la ora asta, unu noaptea. Cred ca dupa vreo treizeci de minute, am ajuns la casuta mea. As minti daca as spune casuta, de fapt era casa, cu un etaj, mansarda, veranda si curte. Parinti mei, imi trimiteau bani, dar nu le pasa de mine, atunci de ce dracului m-au mai creeat? Poate sa aiba un mostenitor pentru avera lor colosala. Ufff!
Intru in casa, aprizand becul in hol, apoi carandu-l pe baiat pe scari, pana in camera mea, mare. Il trantesc pe patul dublu, cu asternuturi moi si albastre. Oftez obosit, tinandu-ma de sale si arunc katana pe un fotoliu si incep sa il dezbrac pe baiat. Cand i-am scos pardisiul si maioul, facand ochii cat cepele, vazandu-i muschi de pe corp. Avea un corp de invidiat, cu muschi reali si nu niste imitati produse de droguri sau ceva asemanator. Am vrut sa imi trec mana peste ei, dar mi-am scuturat capul, spunandu-mi ca trebuia sa il ajut si sa nu il mangai si in plus nu era gay. Eram hetero, atunci de ce ma simt putin in calduri la vederea corpului brunetului si imi vine sa il mangai?
- Idiot! Idiot! Idiot! Am spus si mi-am dat cu palma de cateva ori peste frunte. In loc sa il ajut, vreau sa profit de el. Ce tampit pot sa fiu, imi mai spun.
Incep sa ii curat ranile de pe abdomen, maini, gat si chip, in timp ce ma gandeam ce a facut sa ajunga in halul acesta? Cu cine s-a incurcat, ca a fost obligat sa foloseasca katana? Fiica carui mafiot a dezvirginat-o pentru a lua o bataie rupta din Rai? Dupa ce termin cu partea de sus, ii dau jos pantaloni si boxeri ramanand usor uimit si impresionat. Tipul chiar era dotat bine, nu gluma. Cred ca toate fetele pleca din patul sau, cracanate ca niste rate. Acest gand ma facu sa chicotesc usor, apoi am inceput sa ii ingrijesc picioarele, ranite si vanete. Dupa ce am terminat si cu ele, l-am acoperit cu plapuma mea si am stins becul, iesind din camera, lasandu-l sa doarma. Cobor jos in sufrageria spatioasa. Avea podelele din lemn de fag, acoperite cu covoare persane groase si moi. Aveam un semieu din piatra, care astepta sa gazduiasca un foc vesel si in fata semineului se afla o blana de urs polar, pe care stateam in fiecare seara si ma jucam cu pisicul meu. Langa blana de urs, aveam doua fotoli foarte confortabile, incat iti venea sa te scufunzi in ele si sa ramai pe vecie acolo. Mai aveam o canapea, un televizor in fata ei si o biblioteca mare si plina cu carti. M-am dus la camin si am facu focul in el, apoi mi-am luat "Ultima noapte de dragoste, prima noapte de razboi" si m-am pus pe burta langa foc si am inceput sa citesc, in timp ce a venit la mine, pisicutul meu din rasa Mau, Kany, care se urca pe spatele meu si incepu sa toarca linistit, auzindu-mi vocea cum citea din carte. Era chiar relaxant sa citesti la lumina si caldura focului...

Poc! Bum!... aceste zgomote m-au facut sa tresar speriat, privind in jur buimac. Dupa ce m-am convins ca sunt acasa, m-am ridicat in picioare si m-am indreptat spre camera mea. Deschid usa si il vad pe chinez pe jos pe burta, cum se chinuia sa se ridice de pe podea.
- Hei! Trebuie sa stai in pat! Tip la el, repezindu-ma sa il ajut, sa se ridice.
- Dispari! N-am nevoie de mila nimanui! Tipa la mine, impigandu-ma de langa corpul sau.
- Dar nu poti sa te ridici fara ajutor.
Il apuc de mana si in ciuda protestelor, il ridic - cu chiu cu vai - si il pun in pat, acoperindu-l cu plapuma si privindu-l in ochi. Ochii sai, ma priveau cu superioritate, ura si nepasare absoluta. Parca ar fi un cub de gheata, bagat in forma umana pe pamant. Il intreb daca ii foame, dar imi raspunse un "nu" hotarator si distant, dar in clipa urmatoare, stomacul sau, chiortani din cauza lipse de mancare. Am chicotit putin si i-am spus sa stea cuminte, ca ma duc sa ii pregatesc ceva de mancare. Am coborat in bucataria moderna si i-am pregatit un bol mare cu cereale cu lapte. De ce ma simt ciudat in preajama lui? De ce ma afecteza privirea lui plina de dispret si ura? Ce i-am facut sa ma urasca in halul acesta? Nici macar nu stiu cum il cheama? Nici macar nu stiu ce nationalitate este? Oftez resemnat si ma duc sus, afisandu-mi o masca pe fata, energica si bucuroasa ca am pe cineva cu care sa discut. Deschid usa si il vad cum privea cu jint katana lui, razamata de dulap si nu putea ajunge la ea. Cred ca, daca o avea in acel moment in mana, m-ar fi casapit foarte usor, putin spus casapit, m-ar fi facu tocanita. Ii pun pun tava in brate si ii urez pofta buna.
- Tu iti bati joc de mine? Il aud cum ma intreba si eu ma intorc ridicand o spranceana intrebator. Crezi ca mai sunt un mucos de saptesprezece sau sasesprezece ani, sa mananc asa ceva?
- Nu am fost la cumparaturi, ca sa iti fac si altceva de mancare. Ai nevoie de mancare ca sa iti revi, spun pe un ton distant si cat puteam de rece.
- O sa-mi platesti pentru asta! Marai si incepu sa manance cu scarba mancarea.
Oftez resemnat si ies din camera, ma lipesc de usa si incep sa plang. Nimeni nu ma placea! Toti ma urau! Ma urau ca exist, ca m-am nascut, ca sunt in viata! De ce a trebuit sa moara bunicul meu? De ce? De ce toti se poarta cu mine, de sus? De ce?... de ce... Am adormit plangand razamat de usa, ca un caine, langa usa stapanului sau...

Sunt focuri care ard in noapte
Sunt departari ce par aproape.
Sunt focuri care nu se sting.
Sunt inimi tari care inving...