09-04-2008, 04:08 PM
glad you like it Dark Shadow :D
uite si continuarea :P
4. Ceva neasteptat
… Liniste ….
… Se aude doar ticaitul ceasului …
Cateva lacrimi se ivesc in ochii lui si se rostogolesc peste obrajii fierbinti. De ce plange? Nu-l doare nimic, nu s-a ranit… nici el nu stie.
Se indreapta catre baie, intra sub dus si da drumul la apa rece. Lasa picaturile de apa rece sa se contopeasca cu lacrimile lui… Siroaiele de apa rece curg pe corpul bine facut al lui Aika. Ochii verzi se uita in gol… e pierdut…
“ Singur…doar eu cu gandurile mele… “
O durere insuportabila ii strapunge inima. “ Da! Trebuie sa le ard! “ Iese repede de sub dus, ia pe el doar un halat negru, pufos si frumos parfumat. Isi lasa parul negru “sa curga†pe spate si apa sa se scurga incet pe parchetul lucios si rece. Se apropie sfios de scrisori si le ridica incet pana isi aduce aminte de “acea†scrisoare. «Sau ar trebui sa-ti spun inimioara?» “ Auzi la el! Cat de…ce…pervers!! “
Furios, rupe toate scrisorile si una cate una le arde, totusi, ramane doar una. De necrezut! E chiar…cea de la Senji! “ De ce n-am putut s-o ard? Nu inteleg! “
In timp ce Aika isi vedea de treaba, arzand toate scrisorile si strigand cat mai tare, Saku era martora la toate acestea, dar nu intelegea nimic. Se uita putin speriata, cu ochii mari si caprui, putin umezi. « Nu s-a mai purtat niciodata asa. Ce-i cu el oare»
“ Um…Saku? de cand esti aici? “
Saku isi revine din transa, putin nelinistita, incearca sa lege macar doua cuvinte ca sa afle ce s-a intamplat cu fratiorul ei.
“ Aa…nu…abia am ajuns. â€
“ Si…de ce esti asa de nelinistita?â€
“ Aika…putem vorbi? “
“ Sigur! De ce nu? “
Cei doi se indreapta catre living, care este foarte spatios, dar putin mobilat pentru a putea sustine usor o petrecere. In coltul drept al camerei se afla o canapea mare si pufoasa, “populata†de multe pernute cu fel de fel de modele.
Aika se aseaza pe canapea, dar Saku prefera sa stea pe un scaun. Se privesc fix in ochi, dar nimeni nu are curajul sa inceapa discutia. Baiatul isi strange picioarele la piept, stie ca ceva nu este in regula cu Saku, simte asta, nelinistea si frica se citesc in ochii ei, fata ei odata luminata acum a devenit “bantuita†de umbre de indoiala. Asa ca hotaraste sa inceapa el.
“ Deki Saku…Ce vroiai sa-mi spui? “
“ Pai…um…stii…vroiam sa stiu ce-ai patit. “
“ Nimic. De ce intrebi? “
“ Cum nimic Aika? De dimineata te comporti ciudat. Vorbesti singur, strigi, nu te mai poti controla, ai ajuns sa arzi niste scrisori care n-au nici o legatura, nu ti-au facut nimic. Ce ai Aika? Nu mai esty tu! Ma … ma sperii!â€
“ Saku tu nu intelegi! “
“ Atunci fa-ma sa inteleg! “ si izbucneste in plans.
Siroaie de apa fierbinte curg pe obrajii puternic imbujorati, apoi mici picaturi curg pe pumnii fetei care au prins foarte tare pernuta, strangand-o in brate. Aika se apropie incet de Saku, o cuprinde usor de mijloc si o imbratiseaza, apoi, cu o voce calda, ii sopteste ceva la ureche. Probabil ca Aika a folosit cuvinte magice, caci Saku s-a mai linistit si il imbratiseaza puternic, ca si cand n-ar vrea sa-i dea drumu, de frica sa nu-l piarda.
E noapte acum, iar Saku, mult mai linistita, deja a adormit. Fata alba, cu obrajii putin rozalii straluceste minunat in lumina lunii. Parul lung si albastru cade incet pe umerii reci si goi, iar bretonul ii acopera fruntea lata ce pare ingandurata. E prima noapte cand Aika isi vegheaza micuta surioara. Putin sfios se aseaza langa ea, ii este frica sa n-o trezeasca. Ii da parul la o parte ca s-o poata privi mai bine, o inveleste in materialul calduros de bumbac, apoi se ridica si se indrepta catre geam.
Razele reci ale unii patrund printre formele formele perdelei. Vantul mai bate din cand in cand sa anunte ca primavera inca nu a sosit, iar sagetile lunii par a se juca pe parchetul lucios al camerei.
“ Noaptea este cel mai bun sfetnic. “
Frigul patrunde in corpul putin umed al lui Aika. Luna se reflecta in lacrimile baiatului, si oricat de rece ar fi ea, in seara asta e o exceptie, acuma razele ei sunt mai calde chiar si decat cele ale soarelui. I-au patruns in suflet lui Aika si se pare ca se gandeste la parintii lui, care n-au mai fost alaturi de el de aproape 10 ani.
“ Cat de repede a trecut timpul…Nici macar nu mi-am dat seama.†Liceanul izbucneste in plans, dar incearca totusi sa se abtina, nu vrea sa-l vada Saku asa. Doar este barbatul casei!
“ Mama…aici te-am vazut ultima oara…Plangeai, nu stiu de ce. Mereu ma intristez cand sunt aici. Prea multe amintiri ma leaga de locul acesta. Si acum imi amintesc cum te jucai cu mine si cu Saku in gradina din fata casei… Off mama…mi-e mult prea greu fara tine! “
Pierdut in ganduri, lacrimi si amintiri nu si-a dat seama ca Saku s-a trezit. Deodata simte caldura unei personae care l-a luat in brate. Mainile ei sunt pe pieptul lui, iar corpurile lor sunt foarte aproape. Saku isi pune capul pe umarul lui si doua lacrimi se ivesc din ochii ei. Acestea aluneca pe spatele lui Aika, apoi fiind absorbite de caldura lui.
“ E in regula frate! Si mie mi-e dor de ei, dar vom trece noi si peste asta, asa cum am trecut si in ultimii 10 ani. Gandeste-te ca sunt bine si ca sunt feriti de raul lumii, ca acolo au tot ce le trebuie. Acum nu trebuie san e facem griji pentru ei, caci sunt cu noi, la fiecare pas pe care il facem, la fiecare cuvant pe care il rostim si la fiecare zambet sau lacrima ce se iveste pe chipul nostru. Si noi vom fi bine, atata timp cat vom avea grija de noi si ne vom inchipui ca ei nu au murit, sunt langa noi, aici, si au grija ca totul sa fie bine. “
“ Am fost atat de preocupat in ultima vreme sa fac in asa fel ca sa-ti fie bine, incat nu mi-am dat seama cat de mult ai crescut. Ai devenit chiar mai matura decat mine. “
“ Doar sti ca am fost mereu mai desteapta decat tine. “
“ Alintata mica ce esti tu! Multumesc ca esti alaturi de mine. “
“ Doar pentru ce sunt fratii? “
“ Ai dreptate!â€
Dupa ce au lamurit ceea ce ii despartea putin pe fratii Rideky, Aika se apropie de Saku si ii sopteste: “ Te iubesc chiar daca nu ti-am aratat-o niciodata! “, rosind putin, deoarece e prima oara cand rosteste astfel de cuvinte.
“ Wow Aika! Nu ma asteptam! Chiar te-ai schimbat!†si ii zambeste putin ironic, dar fata ei luminata arata ca este multumita de ceea ce i-a zis Aika.
uite si continuarea :P
4. Ceva neasteptat
… Liniste ….
… Se aude doar ticaitul ceasului …
Cateva lacrimi se ivesc in ochii lui si se rostogolesc peste obrajii fierbinti. De ce plange? Nu-l doare nimic, nu s-a ranit… nici el nu stie.
Se indreapta catre baie, intra sub dus si da drumul la apa rece. Lasa picaturile de apa rece sa se contopeasca cu lacrimile lui… Siroaiele de apa rece curg pe corpul bine facut al lui Aika. Ochii verzi se uita in gol… e pierdut…
“ Singur…doar eu cu gandurile mele… “
O durere insuportabila ii strapunge inima. “ Da! Trebuie sa le ard! “ Iese repede de sub dus, ia pe el doar un halat negru, pufos si frumos parfumat. Isi lasa parul negru “sa curga†pe spate si apa sa se scurga incet pe parchetul lucios si rece. Se apropie sfios de scrisori si le ridica incet pana isi aduce aminte de “acea†scrisoare. «Sau ar trebui sa-ti spun inimioara?» “ Auzi la el! Cat de…ce…pervers!! “
Furios, rupe toate scrisorile si una cate una le arde, totusi, ramane doar una. De necrezut! E chiar…cea de la Senji! “ De ce n-am putut s-o ard? Nu inteleg! “
In timp ce Aika isi vedea de treaba, arzand toate scrisorile si strigand cat mai tare, Saku era martora la toate acestea, dar nu intelegea nimic. Se uita putin speriata, cu ochii mari si caprui, putin umezi. « Nu s-a mai purtat niciodata asa. Ce-i cu el oare»
“ Um…Saku? de cand esti aici? “
Saku isi revine din transa, putin nelinistita, incearca sa lege macar doua cuvinte ca sa afle ce s-a intamplat cu fratiorul ei.
“ Aa…nu…abia am ajuns. â€
“ Si…de ce esti asa de nelinistita?â€
“ Aika…putem vorbi? “
“ Sigur! De ce nu? “
Cei doi se indreapta catre living, care este foarte spatios, dar putin mobilat pentru a putea sustine usor o petrecere. In coltul drept al camerei se afla o canapea mare si pufoasa, “populata†de multe pernute cu fel de fel de modele.
Aika se aseaza pe canapea, dar Saku prefera sa stea pe un scaun. Se privesc fix in ochi, dar nimeni nu are curajul sa inceapa discutia. Baiatul isi strange picioarele la piept, stie ca ceva nu este in regula cu Saku, simte asta, nelinistea si frica se citesc in ochii ei, fata ei odata luminata acum a devenit “bantuita†de umbre de indoiala. Asa ca hotaraste sa inceapa el.
“ Deki Saku…Ce vroiai sa-mi spui? “
“ Pai…um…stii…vroiam sa stiu ce-ai patit. “
“ Nimic. De ce intrebi? “
“ Cum nimic Aika? De dimineata te comporti ciudat. Vorbesti singur, strigi, nu te mai poti controla, ai ajuns sa arzi niste scrisori care n-au nici o legatura, nu ti-au facut nimic. Ce ai Aika? Nu mai esty tu! Ma … ma sperii!â€
“ Saku tu nu intelegi! “
“ Atunci fa-ma sa inteleg! “ si izbucneste in plans.
Siroaie de apa fierbinte curg pe obrajii puternic imbujorati, apoi mici picaturi curg pe pumnii fetei care au prins foarte tare pernuta, strangand-o in brate. Aika se apropie incet de Saku, o cuprinde usor de mijloc si o imbratiseaza, apoi, cu o voce calda, ii sopteste ceva la ureche. Probabil ca Aika a folosit cuvinte magice, caci Saku s-a mai linistit si il imbratiseaza puternic, ca si cand n-ar vrea sa-i dea drumu, de frica sa nu-l piarda.
E noapte acum, iar Saku, mult mai linistita, deja a adormit. Fata alba, cu obrajii putin rozalii straluceste minunat in lumina lunii. Parul lung si albastru cade incet pe umerii reci si goi, iar bretonul ii acopera fruntea lata ce pare ingandurata. E prima noapte cand Aika isi vegheaza micuta surioara. Putin sfios se aseaza langa ea, ii este frica sa n-o trezeasca. Ii da parul la o parte ca s-o poata privi mai bine, o inveleste in materialul calduros de bumbac, apoi se ridica si se indrepta catre geam.
Razele reci ale unii patrund printre formele formele perdelei. Vantul mai bate din cand in cand sa anunte ca primavera inca nu a sosit, iar sagetile lunii par a se juca pe parchetul lucios al camerei.
“ Noaptea este cel mai bun sfetnic. “
Frigul patrunde in corpul putin umed al lui Aika. Luna se reflecta in lacrimile baiatului, si oricat de rece ar fi ea, in seara asta e o exceptie, acuma razele ei sunt mai calde chiar si decat cele ale soarelui. I-au patruns in suflet lui Aika si se pare ca se gandeste la parintii lui, care n-au mai fost alaturi de el de aproape 10 ani.
“ Cat de repede a trecut timpul…Nici macar nu mi-am dat seama.†Liceanul izbucneste in plans, dar incearca totusi sa se abtina, nu vrea sa-l vada Saku asa. Doar este barbatul casei!
“ Mama…aici te-am vazut ultima oara…Plangeai, nu stiu de ce. Mereu ma intristez cand sunt aici. Prea multe amintiri ma leaga de locul acesta. Si acum imi amintesc cum te jucai cu mine si cu Saku in gradina din fata casei… Off mama…mi-e mult prea greu fara tine! “
Pierdut in ganduri, lacrimi si amintiri nu si-a dat seama ca Saku s-a trezit. Deodata simte caldura unei personae care l-a luat in brate. Mainile ei sunt pe pieptul lui, iar corpurile lor sunt foarte aproape. Saku isi pune capul pe umarul lui si doua lacrimi se ivesc din ochii ei. Acestea aluneca pe spatele lui Aika, apoi fiind absorbite de caldura lui.
“ E in regula frate! Si mie mi-e dor de ei, dar vom trece noi si peste asta, asa cum am trecut si in ultimii 10 ani. Gandeste-te ca sunt bine si ca sunt feriti de raul lumii, ca acolo au tot ce le trebuie. Acum nu trebuie san e facem griji pentru ei, caci sunt cu noi, la fiecare pas pe care il facem, la fiecare cuvant pe care il rostim si la fiecare zambet sau lacrima ce se iveste pe chipul nostru. Si noi vom fi bine, atata timp cat vom avea grija de noi si ne vom inchipui ca ei nu au murit, sunt langa noi, aici, si au grija ca totul sa fie bine. “
“ Am fost atat de preocupat in ultima vreme sa fac in asa fel ca sa-ti fie bine, incat nu mi-am dat seama cat de mult ai crescut. Ai devenit chiar mai matura decat mine. “
“ Doar sti ca am fost mereu mai desteapta decat tine. “
“ Alintata mica ce esti tu! Multumesc ca esti alaturi de mine. “
“ Doar pentru ce sunt fratii? “
“ Ai dreptate!â€
Dupa ce au lamurit ceea ce ii despartea putin pe fratii Rideky, Aika se apropie de Saku si ii sopteste: “ Te iubesc chiar daca nu ti-am aratat-o niciodata! “, rosind putin, deoarece e prima oara cand rosteste astfel de cuvinte.
“ Wow Aika! Nu ma asteptam! Chiar te-ai schimbat!†si ii zambeste putin ironic, dar fata ei luminata arata ca este multumita de ceea ce i-a zis Aika.