Lentile de contact

[Yaku-chin]

Voi pune avertizare de varsta doar cand va fi cazul, si asta va insemna muult mai tarziu...O noua idee mi-a trecut prin capusor....


Capitolul unu

Am preferat de aceasta data sa tac . De ce sa ma mai bag si in aceste probleme absolut inutile. Plus ca toti batranii acestia au ceva impotriva mea. M-am ridicat fara prea mare tragere de inima de pe perna moale de langa masa joasa . M-am scuzat si am iesit din incapere. Aer …Ce bine, in sfarsit pot sa ma bucur de vantul linistit. Nici nu m-am mai gandit la ce vorbisem cu ei . Ce ma interesa? Nu, in niciun caz. Deci, la ce sa ma strofoc sa imi amintesc ? Am iesit din gradina indreptandu-ma spre masina ce ma astepta. Blugii imi erau putin sifonati - imi si inchipui la cat a trebuit sa stau jos - iar tricoul avea un miros de tutun insuportabil. Deci, clar atunci cand voi ajunge acasa , voi fi nevoita sa fac o baie bine meritata. Am intrat in masina, asezandu-ma pe locul din spate, le-am indicat barbatilor sa ma duca spre casa si m-au ascultat . Cat timp masina gonea pe autostrazile linistite, caci era ora 4:00 si inca era liniste si pace, sa mai treaca o ora si toata autostrazile sunt pline de masini,eu ma bucuram de imaginea cerului si iar ma apasa gandul viitorului meu. Dar nu conteaza, nu ma intereseaza, nu trebuie sa ma mai gandesc la asta.
In mai putin de un sfert de ora masina a oprit fix in fata casei. Mi s-a deschis usa si am fost ajutata sa cobor. Pe urmele mele , vreo cinci bodyguarzi ma tot intrebau daca am patit ceva, cum decursese intalnirea, daca am fost tratata bine si alte tampenii de genu’. Refuzasem sa iau pe altcineva decat soferul si un bodyguard de mare incredere, caci nu cred ca as fi fost asasinata chiar la o reuniune asa de importanta si chiar daca as fi fost, membrii de acolo m-ar fi urmat imediat. In fine, nu le-am spus nimic si am intrat in casa. Atunci cand am inceput sa urc scarile de la etaj, bunicul ma privea intrebator . I-am afisat un zambet stramb si mi-am continuat drumul. Mos idiot!
Prima data cand am intrat in camera mi-a dat absolut toate hainele jos si m-am dus direct spre baie . Aveam sa stau vreo ora in cada. Era totusi destul de obositor, chiar foarte, sa fac intr-una acea treaba atat de plictisitoare. Desi clanul meu voia altceva, eu tot dupa ideile mele aveam sa fac totul. Hei, ei m-au pus la conducere, nu? Sa suporte. M-am spalat si nici nu mi-am dat seama cand se facuse ora 13:00. Se parea ca adormisem in cada, superb. Ma simteam bine, insa cearcanele mele erau foarte adanci. Cu putin machiaj am aranjat totul. Am observat cata aparie facusem, insa chiar nu imi pasa. Am iesit din baie si mi-am ales hainele. O pereche de blugi negrii si un maiou de aceeasi culoare. Nu, nu mergeam la nicio inmormantare, dar mergeam la o “sedinta” cu bunicul. Superb, clar nu prevestea nimic bine.
Ultima data cand mai avusesem o astfel de sedinta fusese atunci cand imi daduse toata viata peste cap . Oare acum avea de gand sa o faca din nou? Daca da, atunci as prefera sa il conduc la moartea, caci chiar nu vreau sa mai am astfel de surprize. Mi-am lasat parul desprins, desi uram sa fac asta, plus ca era foarte lung si mi se facea cald. Mi-am luat o pereche de adidasi albi si mi-am pus si ceasul meu preferat la mana. Acum sa ma indrept spre bunicul meu drag care sunt sigura ca ma asteapta in biroul sau . Atunci cand ma chemase pentru prima mea sedinta cu el fusese dezastruos. Imi amintesc ca incercase sa ma gaseasca timp de o luna si ceva si nu reusise cu toate contactele lui tampite tot nu facuse nimic. Deci, felicitari pentru mine ! Desi credeam ca asta e bine, din contra pentru el era ceva fabulos ce ii intarea hotararea. Si ce mai hotarare. Tocmai eu….
Revenind, ce se mai putea face ?….Raspunsul corect e: nimic. Sper. Am intrat fara sa bat . Ce , mai trebuia sa fac si asta? Logic ca nu, eram doar eu. Da, fitele ce le detineam erau multe si imi placeau, imi permiteam, deci? Care era faza ? Asta eram sau incercam sa fiu.
O da, fratiorul meu era acolo si era fratiorul cel mare . Acum venea sa ma vada ? Acum? Dupa ce totul cazuse pe umerii mei ? De fapt, sunt sigura ca nu venise de buna voie si nesilit de nimeni.In fine, acum o fac prea mult pe victima, dar…
Era ciudat ca mai avea si un amic cu el, ce dragut, de fapt nu! Nu era dragut deloc , adica nu ma refer la fizicul lui caci era frumos si pot spune foarte frumos . Avea parul roscat, ceea ce m-a facut sa zambesc putin,era vopsit, purta un hanorac negru pe el - baiete afara sunt 35 de grade - si o pereche de blugi de un albastru foarte inchis.
L-am privit fugitiv si am observat ca si el ma privea. Hm, impresionant ! Ti-ai dat seama ca am intrat? Serios?
-Fratioare, ce gand te aduce aici? l-am intrebat .
Eram doar noi trei in biroul. Acesta imi zambise in acelasi mod cum imi aminteam de mica, atat de cald si frumos incat ma linistea pe atunci. Pe atunci, frate! Acum sa te ia dracu' ! Zi ce vrei ! L-am privit cu o ura atat de mare, incat simteam cum sangele meu se incalzeste, cum arde . Zambetul de pe chipul meu stiam ca il intristeaza, caci undeva in interiorul meu si pe mine ma intrista. Dar, ceea ce imi facuse el mie nu avea sa dispara asa de usor, avea sa ma urmareasca toata viata. Caci atunci eram doar eu. Atat. Eu si numai eu. Din vina lui, doar a lui. M-am asezat pe o canapea ce se afla fata in fata cu cea pe care stateau cei doi. Nici nu i-am privit. M-am trantit practic pe suprafata moale si priveam tavanul. Ce Dumnezeu dureaza atat? Nu vrea sa vorbeasca ? Bine, sa nu o faca.
Am inchis ochii incet. Cred ca trecuse vreo jumatate de ora de cand stateam asa . Bosorogul ala chiar nu avea chef sa apara odata? Chiar ma enerva. Ok. Mai stau, si mai stau, astept, astept. Pana imi sar capacele. Ma ridic nervoasa de pe canapea si pun mana pe telefonul ce se afla pe birou. Apelez un numar rapid.
-Da ! aud vocea de la capatul celalalt al firului.
-Domnul Enrik unde este ? intreb foarte calma jucandu-ma cu firul telefonului fix.
-Domnisoara, domnul a plecat din tara la ora 12:00 si nu a zis cand se intoarce , i-a spus lui Dominique sa va transmita mesajul . Nu v-ati intalnit cu el ?
-Nu, inca nu m-am intalnit cu el. M-am trezit si am venit direct in birou. Inseamna ca …
Insa m-am oprit si am inchis telefonul. Si atunci? Astia doi ce cautau aici? Am banuit ca nu stiau nici ei ca bunicul plecase.
-Baieti, din pacate aceasta sedinta este amanata pentru o data nestiuta, am spus eu cu un zambet prefacut si m-am indreptat spre usa.
Nu ca altceva mai bun decat sa astept o aparitie a bunicului nu aveam de facut. Cand am trecut pe langa ei, o mana m-a prins. Era a tipului roscat. Hm, ce voia? M-am uitat la el cu neinteres.
-De fapt, sedinta trebuia sa o ai cu noi , spuse fratiorul meu.
Aha, deci fusesem mintita.
- A, da ? Atunci, clar mi-am pierdut timpul. Spune-ti ce vreti, repede.
Am observat pe chipul roscatului un zambet dispretuitor. Ce naiba …deja ma enerva.
-Leo, mai bine asculti, imi spuse barbatul.
Imi stia numele, mai ma si alinta! Caci numle meu intreg era si este Leonora . Hm, ce idiot ! Nu ii permisesem sa ma alinte.
-Bine .
Am acceptat. De ce? Nu stiu , dar am preferat sa accept. M-am asezat din nou pe canapea . Incepusem sa dau cu degetele de masuta din sticla ce despartea cele doua canapele.
-In primul rand stiu ca o sa te enervezi surioara, insa nu noi am hotarat asta.
Am cascat. Care era subiectul in toata chestia asta?
-Si chiar daca Enrik ti-a promis ca iti ofera libertata de a alege, nu va fi asa.
Imi picase fata. Adica, ce ? Cum? De ce?
-O, da? Serios? Nu mai spuneti. Baieti, nu ma faceti sa rad. Am acceptat sa fac parte din mafie, nu?Sa fiu pionul pricipal al clanului. Ce altceva mai rau mi se poate intampla?
Putin imi pasa daca tipul roscat stia ca familia mea era implicata in asa ceva . Adevarul e ca , mai pe scurt , acceptasem sa devin urmasa bunicului numai si numai cu conditia de a imi hotari eu viitorul . Acceptasem sa ma ocup de asa ceva , sa ma bag si sa invat despre mafie, dar numai si numai ca o conditie. Sa hotarasc eu totul pentru mine . Oricum prea multe nu erau de hotarat fiindca aproape toata viata mi-o distrusese cu aceasta chestie, deci ce mai voia acum?
Mi-am continuat discursul :
-Atunci, ce dracu’ mai vrea?
Fir-ar al naibii, am saptispe’ ani ce dracu, ce sa mai fac ca sa fie multumit si sa ma lase in pace ?!
-Pai, sti doar ca fiecare clan e reprezentat de o echipa. Tu esti singura , spuse fratiorul meu zambind .
Imi picase fisa. Zambisem. Deci imi aparuse partenerul….Frumos. Era adevarat , eram obligata si de aceasta data sa accept. Nu puteam spune nimic si ma intrebam cu ce gresisem, serios acum, fusesem obligata sa omor oameni de la o varsta atat de mica, fusesem supusa sa vad atatea, sa indur atatea, si acum asta. Eram oricum legata de cel ce avea sa imi fie alesul. Caci facea si el parte din mafie si logic eu trebuia sa acept. Cunosteam multe persoane ce erau legate de perechile lor, insa asta nu insemna ca aveau sa ajunga impreuna. De exemplu Christofer si Luka, prietenii mei cei mai buni. Ei erau urmasii familiei Phant, si nu erau impreuna, dar aveau marca familiei. Eu, nu voiam….
-Bine, si cine dracu’ e tipu?
Il intreb privindu-l pe fratele meu,dar apoi privirea mea cazuse pe amicul lui.
-Nu….
Spun eu cu privirea grava . Nu, nu, nu si din nou nu. Cred ca imi aparusera lacrimi in ochi. Hai , Leonora nu fi jalnica acum. Nu acum. Mi-am ascuns chipul cu palmele. Fratele meu se apropiase spre mine punandu-mi mana pe umar.
-Esti obligata sa accepti asta Leo , si hai, nu va fi asa greu! Plus ca e un tip de treaba daca stai sa il cunosti.
Incepusem sa rad ca o demente. Dar se vedea ca din rasul acela voiam sa izbucnesc intr-un plans haotic.
-Serios? O sa imi fie bine sa imi impart viata , toata viata, cu un necunoscut , care apare intr-o zi si mi se spune: Stii el va fi partenerul tau, numai fiindca tu faci parte din mafie si ti s-a hotarat viata deoarece fratiorul tau mai mare a refuzat sa fie urmasul clanului si fratiorul tau celalat a fugit de acasa. Si tu, chiar daca esti fata, esti obligata de la 10 ani sa vezi morti, sa omori oameni, sa privesti totul cu superficialitate, sa nu ai niciun prieten, sa fiu o ciudata,sa inveti sa te bati, sa inveti cum se folosesc diferite arme, si cine stie ce tampenii . Si acum mi se mai baga si un tip peste gat! Nu pot sa cred . De ce eu in locul tau? De ce?
Si acum chiar ca plangeam. Faza cea mai nasoala e ca tipul roscat incepuse el sa rada , si cum radea, ma enerva.
-Inca esti micuta si nu stii nimic. Esti prea rasfatata si cu comportamentul tau nu o sa ajungi prea departe. Inca inveti si te crezi marea desteapta, dar tu habar nu ai cum sunt treburile in mafie.
Serios? Chiar asa ? Nu mai spune, nu pe bune. Doamne, ce bou mi-ai trimis!
-Da ma, stii tu! Atunci daca stii. Ok. Bine. Asa e . Va trebuie sa fim impreuna? Perfect. Sa fim. Vrei sa ma ofer pe tava? Ei bine, nu o fac. Uite care e faza boule, legile se fac dupa mine, asa ca inca nu mi-am spus ultimul cuvant!
Si am plecat de acolo. Frate, macar putea si el sa fie impotriva, nu? Adica incepe cu un discurs, ca el draga Doamne e superior si eu sunt novice,ce sa spun. Cine se crede el? El…dar cine dracu e el ?
*
Nu conta! Asta era chiar stupid. Nu pe bune, adica acum sunt si obligata sa imi impart viata cu unu care habar nu am cum a aparut. Frate,saptesprezece ani, doar atat am . Cum mi se poate intampla asa doar la o varsta atat de mica, totusi ? Cat de idiot poate fi bunicul meu incat sa ma trimita tocmai pe mine la reuniunile la care ar trebui sa participe el, nu eu. Nu degeaba batranii aia de acolo ma privesc numai cu superioritate, da, eu eram copilul clanului. Pana si Christofer si Luka erau mai mari ca mine si pana si lor le era greu sa se faca auziti . Insa, eu demonstrasem multe doar ma pregatesc pentru aceasta viata atat de ”importanta” de la zece ani, nu ? Asta imi este destinul, unul deja marcat de alti pionii ai vietii.
Ma indreptam spre iesire. Frumos, Vereni ma intampina, iar in spatele lui era Dominque.
Dominique statea in fata mea acum , si de nervi i-am servit o palma peste fata.
-Esti un prost ….
Si l-am lasat si pe acesta in urma.Faza era ca Dominique era spionul meu si trebuia sa ma tina informata tot timpul . Eu trebuia sa le stiu pe toate si el ce facea? Simplu, avea informatii, le stia deja inaintea tuturor, dar mie nu mi le spunea. O da, si mai eram prieteni. Eu cu el , prieteni? Sa fiu serioasa, pana si de Chris’ si Luka ma mai indoiesc. Vereni era in spatale meu urmandu-ma. O superb, acum el ce mai voia? Sa ii frig si lui una? Pai sa imi spuna frate, astazi fac reduceri . Am iesit din casa, acesta era pe urmele mele si deja incepeam sa ma enervez mai mult decat eram.
M-am intors spre el. L-am privit, afisandu-mi expresia aia sarcastica si tampita care o aveam mereu cand eram suparata.
-Nora, sa nu ai incredere in tipul ala. E ceva ciudat la el.-logic ca e ceva ciudat, apare in viata mea ca si cum ar fi la el acasa- Si nu trebuie sa te comporti asa cu Dominique, el nu a vrut timp sa iti spuna. Nora, aici toti ne gandim la tine, dar se vede ca pe tine te intereseaza numai viata ta, a celorlati deloc. Nu conteaza ca noi suntem aici sa ne dam vietile pentru tine, pe tine nu te intereseaza ca si noi, la fel ca tine, am vrea alt tip de viata. Dar noi am acceptat, nu crezi ca e timpul sa accepti si tu?
Ha! Asta imi mai trebuia ca si Vereni sa imi faca mie reprosuri! Stop! Ati gresit rolurile, aici eu comand!
-Serios dragule? Si? Care e faza? Nu iti convine, hai tradeaza-ma si mori! Fa-o ! Esti invitatul meu. Nu ma gandesc la vo i? Nu, nu o fac! Voi va ganditi la mine? Serios? Chiar asa? De fapt : nu , nu e asa! Voi va ganditi la vietile voastre mizerabile, vieti pe care eu sunt nevoita sa le port pe umerii mei. Si stii ceva? Eu am acceptat asta, am acceptat atatea, nu esti cumva tu si cu Dominique martori la cate am acceptat?
Tipam, chiar asta faceam? De ce? Simplu fiindca tot ce spusese Vereni era adevarat si ceea ce spuneam eu acum erau numai motive doar ca sa scap basma curata. Dar adevarul era ca ma durea ceea ce zicea, fiindca nu eram asa de piatra pe cat credeau toti . Ma durea fiindca nu ma intelegeau si asta ma facea sa ii urasc, dar nici eu nu ii intelegeam . Sa fiu sincer: nu voiam sa ii inteleg, nu aveam timp pentru ei, eu mereu aveam timp pentru problemele mele si nu luam nimic in serios , asta era problema cea mare.
Vereni se apropiase de mine si imi zambise.
-Parul tau e ud….
De parca in astfel de momente m-ar fi interesat parul meu.
-Hai sa facem o scurta plimbare prin imprejurimi .
Ii acceptasem invitatia. Ne plimbam de jur imprejurul piscinei din spatele casei. Vereni nu spunea nimic, imi placea linistea mai ales ca era si el cu mine acolo . Imi placea sa il privesc,ma linistea. Trasaturile lui atat de fine si perfecte ma fermecau si ma infricosau. Caci stiam ca aveau sa fie distruse de catre timp si cand ma uitam la reflectia mea stiam ca acelasi lucru se va intampla si cu mine. Cat ma enerva natura umana, mai ales ca se juca cu mine atat de urat si incorect! M-am aplecat sa ating apa din piscina, era calduta. Perfecta pentru o baie. Asa ca, mi-am zis , de ce nu? Vereni tacea continuand sa se uite la cerul senin de afara.
-Ve….
Acesta isi indreapta privirea spre mine . Zambetul ii era inca pe buze , iar in ochii sai ma puteam vedea destul de clar. M-am apropiat de el.
-Iarta-ma.
Am spus incet, ca si cum ar fi fost si altcinva in afara de noi doi acolo.De ce imi ceream iertare? Pentru ceea ce facusem sau pentru ceea ce voiam sa fac? Mai mult era o scuza ceea ce voiam sa fac numai ca sa imi cer iertare.
-Nu ai pentru ce…
Ma asteptam la un astfel de raspuns.
-Bine atunci.
Si plosc! L-am impins in apa. Imbracat asa cum era: intr-o camasa alba cu manecile pana la cot, intr-o pereche de blugi si adidasi . Adevarul e ca il surprinsese foarte mult ceea ce facusem eu. Si ca sa nu se supere prea tare m-am aruncat si eu , asa cum eram imbracata. Putina distractie nu strica.
-Vezi ce iti fac, numai sa pun mana pe tine.
Spuse Vereni aparent suparat si foarte nervos. Dar stiam ca sub acel glas prefacut al lui, se afla unul dintre prietenii mei, care imi spunea in fata si defectele mele cele mai grave, chiar daca acestea ma raneau destul de tare.
- A da, tu mai? Sa imi faci mie ceva? Si cu mainile si picioarele legate tot te pot invinge la orice.
M-am jucat si am uitat practic de viitorul meu “ partener”.

Ps: Am corectat greselile pe care le-am vazut :D