01-06-2010, 10:42 AM
Teh , mulţumesc pentru că citeşti !
Capitolul 13
,, O crimă cheamă alta , dar moartea nu pleacă niciodată singură . Viaţa e drum , ai grijă să nu te împiedici de un cadavru ! “
Aveam să reuşesc ,doream cu disperare să trăiesc . Nu ştiam dacă era un sentiment real , poate era doar o plăsmuirea a minţii mele , ceva care să îmi justifice faptele . Până acum îmi căutam un scop , azi l-am găsit şi totul a devenit mai uşor . Ucisesem un om pentru a-mi salva viaţa , eram în stare de orice . Aveam o cale lungă de parcurs , urma să cad de multe ori , trebuia doar să învăţ să mă ridic . Mi-am creat iluzia că eram puternică , dar în interiorul meu aveam o îndoială pe care nu am lăsat-o să mă oprească . Mă temeam de ce puteam devii , pentru câteva clipe mi-a fost frică de mine , de acea dorinţă nebună ce se născuse în mine . Neputinţa aducea ura , ura atrăgea răzbunarea , răzbunarea durere , iar durerea a chemat moartea . Un cerc , totul se învârtea pentru a ajunge în acelaşi punct , pentru a se sfârşi . Îmi trasasem calea , trebuia doar să o urmez , aşa puteam afla cum se va termina şi ce urma să se întâmple .
Pentru câteva minute am remarcat o urmă de admiraţie în privirea brunetul . Am crezut fiecare cuvânt pe care îl pronunţasem , i-am transmis acel sentiment şi lui .
- Exact la asta mă aşteptam din partea ta . Să nu renunţi , sper că ai suficientă hotărâre pentru a îţi duce la capăt promisiunea .
- Nu îţi face griji pentru mine .
În prezenţa lui Chris nu trebuia să mă ascund , parcă aveam nevoie de un prieten , de el . Poate căutam şi eu două buze care să îmi vorbească . Acel ,, el†nu mai era lângă mine , eu l-am părăsit şi eram conştientă că nu va veni la mine . Nu îmi va mai vorbi , nu mă va cunoşte , va încerca cu disperare să mă urăscă şi nu va reuşi . Cu timpul , rănile vor dispăra , doar o cicatrice îi va aminti că l-am trădat , asta nu va uita .
- Întoarce-te ! Ai fugit prea departe . Gândeşti prea mult ...
Vocea curioasă lui Chris m-a chemat înapoi .
- Alţii nu o fac deloc , deci trebuie să existe un echilibru .
Dacă l-aş fi cunoscut altfel pe brunet , poate am fi fost prieteni , aşa eram doi străini pe o insulă pustie . Instinctul de supravieţuire ne adusese alături , dar în orice moment puteam deveni canibali . Cât timp am rămas împreună , am tăcut , ne-am bucurat în liniştea de prezenţa celuilalt .
- Am stat deja prea mult .
Nu mai mi-a spus nimic , doar s-a îndepărtat grăbit , plecând şi lăsându-mă singură . Trebuia să mă schimb , urma să mai ucid şi era necesar să nu ezit . Să îmi îngrop emoţiile , sentimentele , să nu îmi pese . Poate era simplu , poate nu . Aveam să aflu data viitoare , eram însă nesigură . Nu reuşeam să mă gândesc la viitor , nu ştiam ce mă aşteptam după colţ , gata să mă înhaţe . Să sper ? Realizasem că era inutil . Să mă rog ? Dacă Dumnezeu exista , deja eram pe lista lui neagră , mă uitasem şi el . Credinţa înseamna iertare , dar eu nu mai puteam crede în nimic . M-aş fi ales cu o nouă dezamăgire , eram pe cont propriu şi trebuia să supravieţuiesc . Singurul în care puteam avea puţină încredere era Chris , dar nu îmi spusese nimic . Era alături de mine , nu îmi dăruia mila . Nu aveam nevoie de compasiune , doar de cineva care să îmi stea alături şi să mă ajute să stau în picioare când îmi voi dori să cad . Nu ştiam ce voiam în acele momente , eram confuză . Trebuia să trăiesc ca să creez un viito , la alte lucruri mă voi gândi atunci.
Singurul care mă interesa era Matt . Care următoare lui mişcare şi ce urma să se întâmple ? Voiam să îl văd şi mi-a răspuns la dorinţa .
Cel care mă călăuzea spre biroul ,blondul, a apărut . Oare trebuia să îi mulţumesc lui Roy ? Pâna la urma trăiam doar datorită lui , el mi-a ţinut mâna când tremuram şi tot el m-a aruncat în păcat . Am oftat şi mă întrebam când devenisem o persoană credincioasă .
Matt era aşezat la birou , ridicându-se în momentul în care m-a văzut .
- Felicitări ! Am auzit că te-ai descurcat admirabil .
Înseamna că fusese informat greşit şi că Roy l-a minţit . Trebuia să îl atrag de partea mea pe blond , dar cum ? Am zâmbit în acelaşi timp cu Matt .
- Mulţumesc ! Bănuiesc că sunt nişte complimente şi sunt conştientă de treaba bine făcută .
Mă simţeam ca un om de afaceri , parcă semnasem un nou contract. Eram a brunetului , mă avea la mână ...
- Complimente ? Te înşeli ! Dar totuşi ai nevoie de încurajări . Vor urma mai multe crime , vreau să văd cum vei reuşi să supravieţuiesţi . O să mai ai puterea să mă priveşti în ochii ? Mă tem că vei ajunge la fel ca mine . Mai ţii minte când ai spus că nu suntem pietre ? Tu eşti...
Am retrăit clipa în care am spus acele vorbe . Atunci eram furioasă, mânată de un impuls . M-am schimbat atât de mult în câteva săptămâni ? Îl judecam pe Matt pentru comportamentul şi insensibilitatea lui , îl uram în acele clipe . Să neg adevarul ce tocmai fusese rostit ? M-aş minţi pe mine , aş vrea să înşel o lume întreagă şi aş face-o pentru a-mi păstra o imagine de faţada . Până la urmă aparenţele erau totul , nimeni nu ştie durerea ce se ascunde sub zâmbet sau ura sub o strângere de mână . Aparenţele au creat perfecţiunea , oamenii doar au învăţat să le folosească .
- Nu sunt ca tine . Greşeşti , pot fi mai rău de atât . Ai grijă ce creezi , te poate distruge .
Credeam în ce am spus sau poate doar mă foloseam de aparenţe . Trebuia să fiu puternică , trebuia să mă schimb . Puţin surprins , Matt s-a chinuit să zâmbească , parcă mulţumit de reacţia mea . Şi într-un mod ciudat îmi plăcea să mă joc cu el , să ne tachinăm reciproc . Toate discuţiile nostre aveau acel farmec , nu puteam ştii cine era învingătorul după o nouă dispută . Doream să îl distrug , mă gândeam adesea la viitor . Acolo scăpasem de Matt , dispăruse din viaţa mea ... Dar ce se va întâmpla cu mine , nu eram în stare să aflu .
- Poate asta îmi doresc : să mă învingi . Nu face pe deşteptă cu mine , încă nu eşti în stare să câstigi , mai ai multe de învăţat şi puţină treaba în seara asta .
O nouă crima ? Aşa de repede , nu ...Era prea curând , rănile nu se închiseseră încă , nu îmi pusese ordine în sentimente . Eram totuşi entuziastă , parcă tânjisem după o nouă vărsare de sânge , dar nu trebuia să simt asta . Mă ascund sub dorinţa de supravieţuirea , de fapt nutream sentimentul de adrenalină simţit atunci . Acea teama de a fi prinsă , de a privi în ochii victimei sau te aţi vedea chipul în oglinda . Cum arătam în acel moment , ce sentimente se regăseau în privirea mea ? Mi se citea nebunia pe chip sau arătam ca un om obişnuit?
A pus o poză pe masă , o tânară roşcata , cu o pereche de ochii căprui , nimic neobişnuit în această fotografie .
- Ea este persoana care va muri în seara asta . Roy nu te va însoţi , te va aştepta în afara clădirii...Adresa e pe verso ...
- Nu îmi urezi succes ? L-am întrebat curioasă .
- Ar deveni o obişnuită . Plecaţi !
Atunci l-am remarcat pe blond şi privirea speriată pe care o avea . Încruntat , se uita insistent la poza . Părea speriat de imaginea fetei şi Matt observând acest lucru , i-a pus în mână o hârtie . Aveam mai mult idei despre reacţia blondului , dar niciuna nu era plauzibilă . Oare o cunoştea ? Speram să aflu mai multe informaţii .
Nu am îndrăznit să întrerup tăcerea ce se instaurase între noi ,doar zgomotul scos de motor putea fi auzit . Ce ar fi trebuit să zic ? O remarcă despre vreme? Mă simţeam mult prea ciudat . Urma să ucid o altă persoana . Da , realizasem asta şi atunci de ce nu eram tristă . De ce nu mă deranja ce ajunsesem ? Şi mai presus de orice de ce nu încercam sa fac ceva ? Mă resemnasem cu acest destin , de fapt îl acceptasem din prima clipă, mi-am îmbrăţişat viitorul .
M-am schimbat ... Sau poate am fost mereu aşa şi m-am renegat , m-am ascuns printre miile de exemplare umane şi m-am prefăcut a fi unul dintre ei .
Dar ce aş putea să fac în asemenea momente ? Să stau întinsă şi să plâng , să îmi blestem soarta . Nu , trebuia să supravieţuiesc . Cineva o să moară pentru ca altcineva să trăiască . Îmi priveam reflexia din oglindă şi eram aceeaşi . Un păr negru prea lung şi o pereche de ochi căprui , eu ...
Călătoria noastră s-a oprit în faţa unei clădiri de zece etaje , mai mulţi oameni îmbrăcaţi în costume se grăbeau să o părăsească .
- Nu pot să vin cu tine . Matt mi-a interzis asta .
- Dacă nu te întorci în jumătate de oră voi veni după tine. Etajul cinci...
Nu am putut să spun nimic, dar aş fi preferat să fiu însoţită de blond. Ţineam briceagul în buzunarul de la spate , un pistol deşi mi-ar fi uşurat munca , dar producea prea mult zgomot după spusele lui Matt . Îmi repetam planul în minte din dorinţa de a nu-l uita , fiecare pas pe care urma să îl fac era memorat . Mă temeam că voi fi prinsă , că acea persoană nu va muri şi mă va denunţa . Închisoare ... La asta nu mă puteam gândi , compania celor doi părea foarte mulţumitoare .
Am deschis uşa , găsind-o pe roşcată la un birou . Atenţionantă de zgomot şi-a ridicat privirea către mine , zâmbind .
- Te aÅŸteptam ! Matt te-a trimis , nu ?
Şi-a păstrat surâsul pe buze, iar uimirea mea nu putea fi cuprinsă în cuvinte şi bănuiam că urma să fie incredibil de interesant .
Capitolul 13
,, O crimă cheamă alta , dar moartea nu pleacă niciodată singură . Viaţa e drum , ai grijă să nu te împiedici de un cadavru ! “
Aveam să reuşesc ,doream cu disperare să trăiesc . Nu ştiam dacă era un sentiment real , poate era doar o plăsmuirea a minţii mele , ceva care să îmi justifice faptele . Până acum îmi căutam un scop , azi l-am găsit şi totul a devenit mai uşor . Ucisesem un om pentru a-mi salva viaţa , eram în stare de orice . Aveam o cale lungă de parcurs , urma să cad de multe ori , trebuia doar să învăţ să mă ridic . Mi-am creat iluzia că eram puternică , dar în interiorul meu aveam o îndoială pe care nu am lăsat-o să mă oprească . Mă temeam de ce puteam devii , pentru câteva clipe mi-a fost frică de mine , de acea dorinţă nebună ce se născuse în mine . Neputinţa aducea ura , ura atrăgea răzbunarea , răzbunarea durere , iar durerea a chemat moartea . Un cerc , totul se învârtea pentru a ajunge în acelaşi punct , pentru a se sfârşi . Îmi trasasem calea , trebuia doar să o urmez , aşa puteam afla cum se va termina şi ce urma să se întâmple .
Pentru câteva minute am remarcat o urmă de admiraţie în privirea brunetul . Am crezut fiecare cuvânt pe care îl pronunţasem , i-am transmis acel sentiment şi lui .
- Exact la asta mă aşteptam din partea ta . Să nu renunţi , sper că ai suficientă hotărâre pentru a îţi duce la capăt promisiunea .
- Nu îţi face griji pentru mine .
În prezenţa lui Chris nu trebuia să mă ascund , parcă aveam nevoie de un prieten , de el . Poate căutam şi eu două buze care să îmi vorbească . Acel ,, el†nu mai era lângă mine , eu l-am părăsit şi eram conştientă că nu va veni la mine . Nu îmi va mai vorbi , nu mă va cunoşte , va încerca cu disperare să mă urăscă şi nu va reuşi . Cu timpul , rănile vor dispăra , doar o cicatrice îi va aminti că l-am trădat , asta nu va uita .
- Întoarce-te ! Ai fugit prea departe . Gândeşti prea mult ...
Vocea curioasă lui Chris m-a chemat înapoi .
- Alţii nu o fac deloc , deci trebuie să existe un echilibru .
Dacă l-aş fi cunoscut altfel pe brunet , poate am fi fost prieteni , aşa eram doi străini pe o insulă pustie . Instinctul de supravieţuire ne adusese alături , dar în orice moment puteam deveni canibali . Cât timp am rămas împreună , am tăcut , ne-am bucurat în liniştea de prezenţa celuilalt .
- Am stat deja prea mult .
Nu mai mi-a spus nimic , doar s-a îndepărtat grăbit , plecând şi lăsându-mă singură . Trebuia să mă schimb , urma să mai ucid şi era necesar să nu ezit . Să îmi îngrop emoţiile , sentimentele , să nu îmi pese . Poate era simplu , poate nu . Aveam să aflu data viitoare , eram însă nesigură . Nu reuşeam să mă gândesc la viitor , nu ştiam ce mă aşteptam după colţ , gata să mă înhaţe . Să sper ? Realizasem că era inutil . Să mă rog ? Dacă Dumnezeu exista , deja eram pe lista lui neagră , mă uitasem şi el . Credinţa înseamna iertare , dar eu nu mai puteam crede în nimic . M-aş fi ales cu o nouă dezamăgire , eram pe cont propriu şi trebuia să supravieţuiesc . Singurul în care puteam avea puţină încredere era Chris , dar nu îmi spusese nimic . Era alături de mine , nu îmi dăruia mila . Nu aveam nevoie de compasiune , doar de cineva care să îmi stea alături şi să mă ajute să stau în picioare când îmi voi dori să cad . Nu ştiam ce voiam în acele momente , eram confuză . Trebuia să trăiesc ca să creez un viito , la alte lucruri mă voi gândi atunci.
Singurul care mă interesa era Matt . Care următoare lui mişcare şi ce urma să se întâmple ? Voiam să îl văd şi mi-a răspuns la dorinţa .
Cel care mă călăuzea spre biroul ,blondul, a apărut . Oare trebuia să îi mulţumesc lui Roy ? Pâna la urma trăiam doar datorită lui , el mi-a ţinut mâna când tremuram şi tot el m-a aruncat în păcat . Am oftat şi mă întrebam când devenisem o persoană credincioasă .
Matt era aşezat la birou , ridicându-se în momentul în care m-a văzut .
- Felicitări ! Am auzit că te-ai descurcat admirabil .
Înseamna că fusese informat greşit şi că Roy l-a minţit . Trebuia să îl atrag de partea mea pe blond , dar cum ? Am zâmbit în acelaşi timp cu Matt .
- Mulţumesc ! Bănuiesc că sunt nişte complimente şi sunt conştientă de treaba bine făcută .
Mă simţeam ca un om de afaceri , parcă semnasem un nou contract. Eram a brunetului , mă avea la mână ...
- Complimente ? Te înşeli ! Dar totuşi ai nevoie de încurajări . Vor urma mai multe crime , vreau să văd cum vei reuşi să supravieţuiesţi . O să mai ai puterea să mă priveşti în ochii ? Mă tem că vei ajunge la fel ca mine . Mai ţii minte când ai spus că nu suntem pietre ? Tu eşti...
Am retrăit clipa în care am spus acele vorbe . Atunci eram furioasă, mânată de un impuls . M-am schimbat atât de mult în câteva săptămâni ? Îl judecam pe Matt pentru comportamentul şi insensibilitatea lui , îl uram în acele clipe . Să neg adevarul ce tocmai fusese rostit ? M-aş minţi pe mine , aş vrea să înşel o lume întreagă şi aş face-o pentru a-mi păstra o imagine de faţada . Până la urmă aparenţele erau totul , nimeni nu ştie durerea ce se ascunde sub zâmbet sau ura sub o strângere de mână . Aparenţele au creat perfecţiunea , oamenii doar au învăţat să le folosească .
- Nu sunt ca tine . Greşeşti , pot fi mai rău de atât . Ai grijă ce creezi , te poate distruge .
Credeam în ce am spus sau poate doar mă foloseam de aparenţe . Trebuia să fiu puternică , trebuia să mă schimb . Puţin surprins , Matt s-a chinuit să zâmbească , parcă mulţumit de reacţia mea . Şi într-un mod ciudat îmi plăcea să mă joc cu el , să ne tachinăm reciproc . Toate discuţiile nostre aveau acel farmec , nu puteam ştii cine era învingătorul după o nouă dispută . Doream să îl distrug , mă gândeam adesea la viitor . Acolo scăpasem de Matt , dispăruse din viaţa mea ... Dar ce se va întâmpla cu mine , nu eram în stare să aflu .
- Poate asta îmi doresc : să mă învingi . Nu face pe deşteptă cu mine , încă nu eşti în stare să câstigi , mai ai multe de învăţat şi puţină treaba în seara asta .
O nouă crima ? Aşa de repede , nu ...Era prea curând , rănile nu se închiseseră încă , nu îmi pusese ordine în sentimente . Eram totuşi entuziastă , parcă tânjisem după o nouă vărsare de sânge , dar nu trebuia să simt asta . Mă ascund sub dorinţa de supravieţuirea , de fapt nutream sentimentul de adrenalină simţit atunci . Acea teama de a fi prinsă , de a privi în ochii victimei sau te aţi vedea chipul în oglinda . Cum arătam în acel moment , ce sentimente se regăseau în privirea mea ? Mi se citea nebunia pe chip sau arătam ca un om obişnuit?
A pus o poză pe masă , o tânară roşcata , cu o pereche de ochii căprui , nimic neobişnuit în această fotografie .
- Ea este persoana care va muri în seara asta . Roy nu te va însoţi , te va aştepta în afara clădirii...Adresa e pe verso ...
- Nu îmi urezi succes ? L-am întrebat curioasă .
- Ar deveni o obişnuită . Plecaţi !
Atunci l-am remarcat pe blond şi privirea speriată pe care o avea . Încruntat , se uita insistent la poza . Părea speriat de imaginea fetei şi Matt observând acest lucru , i-a pus în mână o hârtie . Aveam mai mult idei despre reacţia blondului , dar niciuna nu era plauzibilă . Oare o cunoştea ? Speram să aflu mai multe informaţii .
Nu am îndrăznit să întrerup tăcerea ce se instaurase între noi ,doar zgomotul scos de motor putea fi auzit . Ce ar fi trebuit să zic ? O remarcă despre vreme? Mă simţeam mult prea ciudat . Urma să ucid o altă persoana . Da , realizasem asta şi atunci de ce nu eram tristă . De ce nu mă deranja ce ajunsesem ? Şi mai presus de orice de ce nu încercam sa fac ceva ? Mă resemnasem cu acest destin , de fapt îl acceptasem din prima clipă, mi-am îmbrăţişat viitorul .
M-am schimbat ... Sau poate am fost mereu aşa şi m-am renegat , m-am ascuns printre miile de exemplare umane şi m-am prefăcut a fi unul dintre ei .
Dar ce aş putea să fac în asemenea momente ? Să stau întinsă şi să plâng , să îmi blestem soarta . Nu , trebuia să supravieţuiesc . Cineva o să moară pentru ca altcineva să trăiască . Îmi priveam reflexia din oglindă şi eram aceeaşi . Un păr negru prea lung şi o pereche de ochi căprui , eu ...
Călătoria noastră s-a oprit în faţa unei clădiri de zece etaje , mai mulţi oameni îmbrăcaţi în costume se grăbeau să o părăsească .
- Nu pot să vin cu tine . Matt mi-a interzis asta .
- Dacă nu te întorci în jumătate de oră voi veni după tine. Etajul cinci...
Nu am putut să spun nimic, dar aş fi preferat să fiu însoţită de blond. Ţineam briceagul în buzunarul de la spate , un pistol deşi mi-ar fi uşurat munca , dar producea prea mult zgomot după spusele lui Matt . Îmi repetam planul în minte din dorinţa de a nu-l uita , fiecare pas pe care urma să îl fac era memorat . Mă temeam că voi fi prinsă , că acea persoană nu va muri şi mă va denunţa . Închisoare ... La asta nu mă puteam gândi , compania celor doi părea foarte mulţumitoare .
Am deschis uşa , găsind-o pe roşcată la un birou . Atenţionantă de zgomot şi-a ridicat privirea către mine , zâmbind .
- Te aÅŸteptam ! Matt te-a trimis , nu ?
Şi-a păstrat surâsul pe buze, iar uimirea mea nu putea fi cuprinsă în cuvinte şi bănuiam că urma să fie incredibil de interesant .