7 talismans

[nadepsine]

^_^ asa am sa fac
numai astept macar cate un comentariu caci nu vreau sa faci double-post T.T


Eclair si Hajime tranversau cu prudenta padurea aceea stranie. Fata oricat de ingrozita ar fi fost mai devreme tot nu putea sa reziste sa nu fie fermecata de padure. Era formata din copaci gigantici si batrani. Nu putea san u se mire la ei. Pareau sa fie o specie noua sau cel putin diferita de cele de pe pamantul familiar. Crengile erau asemanatoare cu lianele iar frunzele nu erau verzi ci rosii.
-Neh, Hajime…
-Ce este?
-Nu pot sa nu ma mir si ma tot intreb… Ce fel de copaci sunt acestuia? As zice ca sunt niste alge gigantice si ramuroase.
-Hmm… A da! Desigur…Uitasem! Ai zis ca e prima data cand ai venit pe aici. Aunci nu e de mirare ca ti se par asa de neobijnuiti. Acesti copaci fac parte dintr-o cu totul altfel de categorie de plante. In sensul ca, desi in marea majoritatea sunt foarte asemanatoare cu cele de pe pamant, cele din padurea aceatsa in mod special nu au la baza clorofila…si nici fotosinteza.
-La ce te referi?
-Spun ca in loc de cloroplaste, planetele acestea au krauloplaste si ele nu reactioneaza la lumina, ci la intuneric.
-De aceeasi e asa de umbros si intunecos pe aici?
-Mda, copacii acestia absorb materia neagra transformand-o in umbra. Materia neagra cele mai greu perceptibile particule existente, in lumea obijnuita oamenii abia daca ii stiu de existenta, cu atat mai outin sa demonstreze ca exista.
-Inteleg.
Deoarece acesti copaci foloseau sa isi prepare hrana kraulofila, acestia produceau si o secretie interna care era des folosita si ca hrana pentru alte finite. Secretie - ce avea un gust dulceag acru - mai era utilizat si ca leac tamaduitor. Secretia copacilor avea un efect cicatrizant, tocmai de aceea Hajime se opri sa ia culeaga putin intr-o sticla:
-Hajime ce e aia? La ce o sa o folosesti?
-E un fel de seva vindecatoare. Uite pune-ti putin peste rani
-Wow! Dar chiar ca vindeca. Uite nu mai am nimic.
-Asa este. Acum sa ne miscam pana nu mai vine inca un dragon sau altceva.
-Ca bine mai spui. Sa mergerm.

Strabatand cam jumatate din padure cei doi ajunsera la o pestera, ascunsa de iedera, intr-o stanca. Hajime sovaia sa calce in pestera.
-Deci…sa intram…
-“Ma intreb de ce i-o fi asa de frica…” Dupa tine.
Hajime inghiti in sec si facuse un pas in gura pesterii. Din nefericire penru el, ceea ce nu isi dories avu loc: nici nu apucase sa mai faca inca vreun pas caci aproape instantaneu a fost impins inapoi si aruncat cu vreo 10 metri direct in cel mai apropiat coapc:
-iiiiiAaaaaaaaaaah!!!!!!!!!!! striga elizbindu-se cu putere...Au!
-Esti bine Hajime? Alerga repede la el.
-Da nu am nimic, a zis el scarpinandu-se in cap.
Desi nu avea nimic, trupul lui incepu sa ii lumineze. Pletele i se alungira si parul i se facuse de o culoare mai intense si rosiatica. Ochii ii devenira aurii precum chihlimbarul iar, dupa perciuni, i-a rasarise doua urechi pufoase si alungite. Din dosul sau isi facut aparitia asortata coada infoaiata.
-Uh....oooops! rosti el stanjenit.
-Ooops?! Se indigna Éclair. Dar-dar ce s-a intampat cu tine? Arati ciudat… Hajime? Sa nu imi spui ca sit u.. esti un… monstru? Zi-mi ca e vreo gluma…
-As vrea eu… Uite Éclair. Imi pare rau ca am vrut sa ascund asta de tine. Ma gandeam ca poate ai avea incredere mai multa in mine daca aratam ca un om, glasui el cu jumatate de gura aplecadu-si privirea in pamant. Si de fapt nu ma cheama Hajime ci Kenshin, Kitsune Kenshin, imi pare rau doar ca am facut asta, doar ca nu am vrut sa te sperii de mine...
-Aveam oricum incredere in tine ca m-ai salvat de trolul acela... Nu trebuia sa te ascunzi dupa o masca...
-Multi oameni se sperie de cei care arata ca si mine. Multi de aici sunt terifiati de cei ca mine, fiind terorizati de unii monstrii rebeli si astea nu ii contrazic... Problema e ca tot mai multi demoni devin rebeli si se insalbaticesc...
-Haji…adica Kenshin. Nu mi-am dat seama de asta. “Daca as fi in locul lui probabil ca si eu mi-as ascunda chipul.”
-Dar in mine poti sa ai incredere. Eu sunt de partea oamenilor, zicea el apucand-o usor de mana.
Privind-o adanc in ochi Éclair se intimida, fata ei semanandu-se cu cea a unei capsuni. Isi scutura capul scurt si isi trase mana repede.
-Uh....Bine… Am incredere in tine...
-Inca te temi e mine…As vrea sa iti demonstrez ca n-as rani niciodata o fiinta umana…
-A! Nu…nu ma inteleg gresit. Am incredere in tine... Numai ca asta m-a luat putin prin surprindere si inca sunt putin surprinsa.
-Hahahahahahaha! Tot te pacalesc de fiecare data Kenshin. Nu te inveti minte, rasuna vocea din pestera.
-Asta ce-a fost.
-Nu-ti fa griji, el e cel la care am vrut sa te aduc.
-Ce figura mai esti tu Kenshin. E a a einspea oara cand cazi prada acestei glume.
-Heheh! Foarte amuzant, Gyatso-sama, inca va mai arde de glume?! zicea Kenshin usor iritat.
-De fiecare data cand pun Kekaiul uiti de el si musti "momeala". Hahahahaha......dar gata cu glumele vad ca ai adus o draguta domnisoara la mine, haide sa vedem cu ce te pot ajuta....haida haida, nu-ti fie frica, nu o sa iti joc nicio farsa.
Fata se apleca spre Kenshin si-I soptii:
-Chiar crezi ca e o idée buna?
-Hai dute, nu-ti fa griji. E el mai glumet asa dar ii un oracol. Eu te astept aici pana te intorci ok?
-Bine, ma intorc imediat.
Inca din momentul in care patrunse in pestera putea sa simta acea energie izbitoare si purificatoare aompaniata de un parfum delicat de tamaie. Cu fiecare pas pe care il facea ii fosneau frunzele si pietrisul de sub picioare. Ajunsa la capatul pesterii zarise un batranel grizolat, cu privire blanda. Acesta statea in postura lostusului avand in fata sa un mic jaratec ce inca ardea:
-"Asta sa fie Oracolul?"se intreba ea.
-Da eu sunt Oracolul acestei paduri, zicea el zambind usor...am cam imbatranit nu? hahaha...
-"Waa!.....e si medium ca mi-a citit si gandurile" tracni ea surprinsa.
-Mda, numa ca nu mai am performanta pe care o aveam inainte, am cam ruginit,..dar nah sa trecem la treaba. Vad ca nu esti de pe aici si ca ai ceva nelamuriri.
Fata isi pleca capul in semn de aprobare si se aseza jos in fata lui.
-Ei bine pe aici candva toate erau bune si frumoase, pana cand…ah… nu se stie exact cauza, dar multe din creaturile care erau linistite inainte s-au insalbaticit si-au inceput sa atace localnicii de aici.
-Deci ceea ce spunea Kenshin ca oamenii ce cresc aici sunt terorizati e adevarat,
-Asa e. Si chiar si cei din lumea oamenilor din cate am vazut. Se pare ca si tu ai fost prinsa la mijloc si ai cazut aici in lumea asta din intamplare “As vrea eu, sarmana fata”. Aici trebuie sa ai grija.
-Am vazut asta cu ochii mei.
-Din nefericire tot mai multe bestii ataca oamenii si le devoreaza sufletele. Pentru monstrii si demoni, sufletul uman e o sursa de energie.
-Haaaahh! Se scutura ea acoperindu-si gura.
Incet isi imagina plansetele si tipetele in agonie. Vizualiza macelurile ce aveau au loc.
-Toti copii aia care isi pierd parintii… Stiu prea bine cum e. Numai imaginandu-mi cum plang copii dupa parintii lor…si toate tipetele...scancetele...maceluri...varsare de sange. NU!... Nu mai vreau asta...nu mai vreau sa se intample. Vreau sa se termine. “Nu mai vreau sa sufere nimeni cum am suferit eu...mama mea! Inca mi-e dor de tine. In numele tau am sa dau tot ce pot ca sa scap lumea de suferinta.” Nimeni nu merita sa isi vada familiai murind.
Cu aceste vorbe si ganduri, ea devenea tot mai determinate sa se implice in incurcatura in care intrase accidental. Acu era mai mult decat curioasa sa devina saman. Era determinate.
-Dar se pare ca pana la urma nu ai venit degeaba.
-Hm? Ce vrei sa spui?
-Poate ca inca nu ti-ai dat seama dar ai o imensa energie. Doar ca inca nu stii sa o folosesti. Ai un mare potential de saman....poate chiar si dublu saman.
-Vorbiti serios?! Zicea ea marindu-si ochii de uimire.
-Sunt in domeniu, deci ma pot lauda usor ca stiu si eu ce stiu. Doar ca numai potentialul nu-ti va fi de ajuns. Ma ai nevioe si de antrenament. Energia din tine inca nu e trezita complet mai trebuie stimulate. Spiritul tau e inca incatusat ca la muritorii obijnuiti dar nu mai e mult pana sa il deblochezi si sa iti dezlantui puterea ce zace in tine. Cu ea ne-ai putea ajuta mult fetit-o, nu se prea ivesc multi ca tine asta e sigur. Cauta-ti un antrenor bun si pune-ti toata vointa la asta si vei reusi.
-Si cu ce sa incep, de unde sa pornesc? intreba ea cu mult interes si lipsa de experienta.
-Intreaba-l pe Kenshin. El ii mai plimbaret decat mine si probabil ca stie el mai multe la capitolul acesta, afisa el un zambet bland.
-Am inteles, va multumesc pentru talmacire.
-N-ai pentru ce, zambi iar bland "destinul tau e foarte complex, si se pare ca doar tu ne vei putea ajuta, depinde de cum vor derula toate astea si de decizia ta finala, micuta akan."
Kenshin astepta jos rezemat de intrarea pesterii ingandurat:
-Ma intreb ce i-o fi spus batranul Gyatso…
Insa intrebarea lui curand avea a afle raspunsul cand Eclair isi facu aparitia. Cu pasi mult mai Fermi ca inainte ea merse spre Kenshin, unde se opri:
-Gata? Te-ai intors deja? intreba bland Kenshin
-Da. Si stiu ce trebuie sa fac. Kenshin…
-Ce e? intreba el curios
-Vreau sa devin un saman, trebuie sa imi explici cu ce trebuie sa incep.
-Poftim?...Eu?!...Pai...Uh...nu stiu..cum sa-ti explic..,se fastacia el.
-Te rog Kenshin. Chiar am nevoie de ajutorul tau. Spune-mi cu ce trebuie sa incep ca sa pot deveni saman...
-"Ea chiar vorbeste serios, e foarte hotarata...Nu mai are rost sa imi bat capul cu ce i-o fi spus Gyatso-sama ca vad ca…" Mmmm..bine am sa incerc sa te ajut, ii raspunse el dupa cateva minute de ezitare si scarpinat in cap.
-Multumesc, ea se lumina la fata si zambind hotarata, sa pornim!
-Dar asta maine, acum se insereaza, te duc la mine acasa, nu e prea departe de aici, mai am o camera acolo unde sa poti dormi si tu. Sunt sigur ca esti obosita. Nu-ti fa griji ti-am zis ca poti avea incredere in mine, daca nu poti s ail intrebi pe Gyatso…
-Nu nu e problema de aia…dar daca stau sa ma gandesc...sunt putin cam obosita si nici nu stiu cum sa ajung acasa. Dupa ziua de azi ultimul lucru ce mai as avea nevoie e sa imi urle in cap Dna Camelia..., zise ea cascand.
-Hai ca te car eu in spate, spuse Kenshin zambind usor.
-...Daca nu te deranjeaza...Dar nu vrau sa ma folosesc de tine asa.
-Stai linistita, nu ma deranjeaza. Doar eu m-am oferit, nu?...Hai urca.
-Mmmm bine daca nu ai nimic impotriva, atunci...
Eclair se urcase la el in spinare si ei pornira din nou la drum, unul mai scurt si linistit. Kenshin mergea incet iar fata adormise rezemata de umarul lui indata. Cu ocazia aceasta Kenshin reflecta la ce se intamplase in ziua aceasta, mai ales la acele clipe de groaza cu dragonul rosu:
-"Ce tacuta e, doarme ca un inger. Ma rog dupa ziua pe care a avut-o ea azi o si inteleg...Si ma tot intreb: oare ce era cu energia aia de mai devreme....

~Flashback~
-Ahhhh! Dami drumul! Ma zdrobesti! Ahhhhhh.........
-Eclair!!! Nu!! Striga Hajime
-Hehehehe, mersi pentru gustare, fetita asta o sa fie foarte gustoasa sunt sigur... Ce naiba?...De unde provine energia asta?
-Eclair?..Ce se petrece?!
~End of Flashback~

-“Atunci in acel moment...oare ce s-a intamplat? Am simtit ca si cum o putere imensa imi apasa pe piept...se poate ca Eclair sa fie urmatorul Ales..."
Intre timp Dna Camelia realizase ca Eclair iar disparuse:
-Iara a fugit cine stie unde, o sa vada ea ce o sa ii fac cand se intoarce, nimeni nu se pune cu mine.....orfana asta ma scoate din sarite...

In momentul in care Eclair a fost atacata de piticul de la mall si de dragonul rosu - cand ochii i s-a aprins ca 2 torte si energia pe care a eliberat-o spre ai nimici - adus si la o interferenta in talismane. Acestea s-au dezechilibrat si s-au activat. In aceasta situatie gardienii au devenit ingrijorati ca odata cu activarea talismanelor stiind ca celelalte creaturi urmau sa devina si mai interesate de ele si mai ales de Alesul care le va uni. Fiind ingrijorati, gardienii si-au organizat o reuniune urgenta spre a se putea consulta unii cu ceilalti - sa vada ce masuri sa poata lua. Asezati la o masa rotunda in functei de semnul ce-l purta fiecare - pamant, lumina, apa, aer, intuneric si foc - gardienii isi dezbateau ideile:
-Ceva trebuie facut. Talismanele s-au activat, rosti Haru, Gardianul de Pamant.
-Ceea ce inseamna ca Alesul a sosit...
-La fel si faptul ca va avea loc o noua reforma , adauga alternativ cei 2 Gardieni ai Luminii si intelepciunii Kay shi Ray.
-Dar inca nu stim care e al 7-lea gardian.....sau stim? adauga Naiade, Gardianul aerului.
-Trebuie sa il gasim cat mai repede inainte sa fie atacat de creaturile care au inceput sa se insalbaticeasca, continua Tamao, Gardianul Focului.
-Nu stim nimic despre cat de puternic sau cat de vulnerabil este, zicea Kurochi cam iritat, Gardianul Intunericului.
-Da, nu stim chiar nimic, cum o sa ne dam seama cine sau ce e? intreba Ariel, Gardianul Apei.
-Asta nu va fi greu. In preajma Alesului, talismanele vor reactiona cu el ca precum un magnet, sau vor straluci puternic, raspunse Shuuichi. Acum sa nu mai pierdem timpul si sa ne grabim sa il gasim...da?
-Da!! rostira cu totii
Nemai lungaindu-se cu consiliul, gardienii inchiara si pornira la drum. Despartiti si imprastiaiti in toate dorectiile. Ei au plecat in cautarea acelei persoane Alese.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
va urma

dupa cum am spus

va rog nu ma faceti sa postezi de doua ori la rand T^T

PS: imi cer scuze ca in partea de la final am cam grabit prezentarea acelor personaje respectiv dialogul acestora
cand am sa am timp am sa incerc chiar sa le desenez daca pot :)