My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Nu stiu de ce, insa am facut un capitol maricel.
M-am simtit bine azi:X. Iii multumesc lui andy ptr ajutor la gramatica ^:)^.

Capitolul 8:

-Yuuki, ce cauti aici?! il intreb nervos, dar cu o oarecare incercarea de a ma calma.
-Sasuke-chan! Mi-a fost dor de tine!
Si in timp ce tipa extaziat, a inceput sa alerge spre mine, cu bratele deschise. Anticipandu-i miscare, mi-am trimis prin tot corpul socuri electrice, astfel incat atunci cand acesta m-a imbratisat s-a electrocutat. L-am avertizat ca asta va pati daca se mai intampla sa se apropie de mine. Era asa de idiot!
-Sasuku-chan, de ce ai facut asta?
-Daca pana ma intorc nu dispari de aici iti promit ca va fi mult mai rau. Si zicand acestea am trantit usa cu putere in urma mea.
De ce s-o fi intors? De parca nu era destul gasirea lui Nekomata, acum a mai venit si Yuuki pe capul meu. Daca nu gaseam Bijuu pana la termenul limita dat de Tobi, tot planul de distrugere a Konohai ar fi fost in van, iar toate eforturile depuse pana acum ar fi fost si ele risipite. Nu dormisem de cateva zile, iar chackra mea a ajuns la un nivel atat de mic incat eram incapabil sa lupt. Nu inteleg de ce idiotul de Yuuki a trebuit sa apara chiar acum, cand toate sunt pe capul meu si fiecare prezinta o importanta deosebita pentru plan. Trebuia sa-l omor pe Yuuki cand am avut ocazia.
M-am indreptat spre cascada din apropiere. Era singurul loc in care puteam dispune de liniste. Trebuia sa ma calmez. Nu mai aveam mult pana sa-l omor pe Yuuki... ma intreb ce m-a facut atat de nervos. Nu pot crede ca un factor inutil ca stresul si-a facut aparitia si in mintea mea.
M-am asezat in fata cascadei, privind cum apa se scurge din munti, ocolind copacii si mai apoi varsandu-se intr-o groapa imensa facuta in pamant. Peisajul nu ma incanta, insa modul in care a luat nastere casacada. Aceea a fost cu siguranta una dintre cele mai bune lupte care le-am dus.
Ai fost un oponent puternic, insa nu indejauns ca sa ma invinga. Ai ramas cu acea atitudine naiva a ta pana in ultimele clipe de viata, draga Ryuuzaki. Orochimaru nu te-a adus degeaba aici.
Niste brate mi-au acaparat corpul intr-o imbratisare ce m-a luat prin surprindere. Isi sprijini capul de al meu, lasandu-si pletele de un mov deschis sa cada de o parte si de alta a umerilor mei. Fiind lipsit de chackra, concentrarea mea s-a dus naibii. Mi-am lasat garda jos. Am avut noroc ca a fost Yuuki si nu un inamic.
-Sasuke-chan, te rog, nu fi suparat pe mine. Chiar imi pare rau ca nu ti-am spus adevarul despre Sakurai, insa ceva imi spunea ca nu o sa ma ajuti.
Din nou acel grad ridicat de furie crestea nebuneste in mine. Ma pregateam sa-i spun ceva insa tipatul sau a rasunat precum un ecou in acea pajiste:
-Sumimasen*!
Si odata cu asta, un sarut a urmat din partea lui Yuuki. Nu stiu exact ce s-a intamplat – eram mult prea obosit si desconcentrat-, insa m-am calmat, toata acea furie incontrolabila risipindu-se.
Yuuki s-a desprins usor de mine, intorcandu-si corpul spre al meu, incercand sa ma priveasca in ochi, insa fara vreun rezultat. Si-a lasat capul pana la baza pieptului meu, incepand sa planga. Nu-l intelegeam. Se comporta ca un idiot... Un ninja cu abilitati ca ale lui nu ar trebui sa se manifeste asa. Cat de patetic.
I-am ridicat capul pana a ajuns la acelasi nivel cu al meu.
-Un shinobi adevarat nu plange niciodata.
Chiar nu stiu de ce imi bateam capul cu un idiot ca el, insa am simtit ca trebuie sa fac asta, mai tarziu imi va fi de folos. Voi putea profita din plin de aceasta dragoste oarba care o are pentru mine.
-Multumesc, rosti acesta in timp ce isi lasa capul pe genunchii mei.
-Pentru ce?
-M-ai iertat.
Ma simteam ciudat. Afirmatiile pe care le tot face de cand a venit aici deveneau din ce in ce mai stranii. Sa-l iert? Nu vad pentru ce as face-o. Daca trebuie sa-l iert pentru cretinismul care il detine, atunci sunt de acord. Oh... daca ar fi fost asta era bine. Isi face atatea sperante, care oricum se vor narui. O dovada vie care demonstreza faptul ca nu trebuie sa ai incredere sau sa protejezi pe cineva. Te poate trada. Mereu o poate face.
-Nu-ti mai face iluzii! Nu eram suparat pe tine din cauza ca nu mi-ai spus despre relatia ta cu Sakurai.
-Sasuke. Cu timpul o sa-ti dai seama despre ce e vorba. O sa simti, la fel cum o fac si eu.
Nu m-a contrazis si nici macar nu a mai adaugat acel „chan”. Folosea acel ton cand era serios. Sa simt spui... Cum as putea sa fac asta daca ceea ce zici tu nu exista? Sentimentul este doar o iluzie care te face mai slab. Naruto, Sakura, Orochimaru pana si Ryuuzaki au trecut prin acest sentiment. Ei sunt slabi... Mereu vrand sa ii protejeze pe ceilalti. Cat de jalnic. Patetic.
-Sasuke-chan... Si in timp ce imi rosti numele isi ridica capul, apropiindu-se de fata mea si unindu-si buzele cu ale mele. S-a indepartat la scurt timp, lucru ce mi s-a parut din nou ciudat. Deobicei eu eram cel care ii intrerupeam fanteziile sexuale.
-Sasuke-chan, repeta acesta, ce simti cand te sarut?
Ah... ce intrebare. Am oftat.
-Nimic, spun fara a sta sa ma gandesc prea mult, de parca as fi stiut raspunsul dinainte ca intrebarea sa fie pusa.
-E un inceput bun atunci.
Raspunsul lui a fost unul... ah. Chiar nu mai era nevoie sa imi bat capul. Chackra mea continua sa scada, iar nervii mei incepeau sa slabesc cu cat imi petreceam mai mult timp cu pacostea asta.
A vrut sa-si reia vechea pozitie, insa l-am oprit zicandu-i ca ma duc in camera mea. S-a rugat de mine sa dormim impreuna in acea seara, insa primea aceleasi raspunsuri de „Nu”, ca de fiecare data. Cat de insistent sa fi pentru a intreba asta in fiecare zi, desi primesti acelasi raspuns? Numai Yuuki putea sa faca asta.

***

Era aproape dimineata, insa eu nu am reusit sa adorm. Desi eram obosit – trebuie sa recunosc asta- nu puteam nici macar sa atipesc. Ma gandeam la discutia mea cu Yuuki inca de cand m-am asezat in pat.

O sa simti, la fel cum o fac si eu.

Sa o simt? Desi e un ninja cu abilitati bune, crede in acest lucru numit... dragoste? Mi se parea patetic sa accepti ideea de a da crezare unui lucru inexistent. Toata viata mea am cunoscut numai sentimentele de ura si razbunare. Cum as putea sa cred ca dragostea exista?

-Multumesc, rosti acesta in timp ce isi lasa capul pe genunchii mei.
-Pentru ce?
-M-ai iertat.

Din nou patetic. Cum poate sa creada ca imi pasa de el? E un idiot de prima clasa! I-am permis prea multe. Incepe sa isi faca niste iluzii sexuale la adresa mea, iar eu nu o sa-l satisfac vreodata.
Sau am facut-o deja? I-am urmat ordinile lui Tobi, nimic mai mult. M-am purtat „frumos” cu el... I-am permis sa ma sarute, sa ma imbratiseze, l-am ascultat. E prea mult. Patetic. Cred ca incep sa ma atasez de el. Va sfarsi la fel ca Ryuuzaki. Mort.
Oh... peste cateva ore trebuie sa merg sa verific zona. Daca nu o gasesc pe Nekomata s-a dus tot planul de distrugere a Konohai. Cred ca Satul Ascuns in Ceata este o pista falsa... sau oare Tobi vrea sa ma testeze? La dracu, n-am nici o idee.
Am aruncat o privire asupra ferestrei. Deja se facuse zi, iar chackra mea era in acelasi stadiu. Trebuie sa vorbesc cu Karin despre asta. Puterile ei de control al chackrei m-ar putea ajuta cu aceasta scadere dramatica a puterii.
Am dat sa ma ridic din pat, insa scartaitul incet al usii m-a facut sa ma opresc. Mi-am inchis ochii, pretinzand ca dorm. Cine putea sa fie treaz la o ora ca aceea? Puteam sa aud pasii persoanei care inainta spre patul meu. Nu avea cum sa fie un inamic. Nu cred ca un om intreg la minte si-ar pune viata in pericol doar pentru a veni in ascunzatoarea noastra.
S-a oprit. Care era urmatoarea miscare? Ce avea de gand sa faca? Am simtit cum buzele imi sunt acaparate intr-un sarut. Yuuki... Il omor. Nu am dormit toata noaptea din cauza lui si acum mai vine si la mine in camera ca sa imi disturbe linistea. Cred ca i-ar prinde bine o sperietura.
Imediat ce acesta s-a indepartat de mine, am deschis ochii brusc, activandu-mi Sharinganul. A tresarit cand privirea lui a luat contact cu a mea.
-De cand faci asta? il intreb pe un ton sec, dar oarecum enervat.
-Sasuke-chan... Eto...eto... te-am trezit?
Intrebarea lui trada o urma de curiozitate, de parca pana acum nu s-ar mai fi intamplat sa ma trezesc. Acum inteleg de ce ma sculam in fiecare dimineata cu acea dorinta de a omori pe cineva.
-Esti asa un idiot. Ti-am zis sa nu-ti mai faci fantezii cu mine.
-Nu fac asta!
Cat puteam sa-l urasc atunci cand ma mintea. L-am apucat rapid de brau, tragandu-l in pat. M-am asezat deasupra lui. Pentru a-l potoli pentru un timp, avea nevoie de o sperietura.
-Chiar asa? si in timp ce vorbesc ma apropii si mai mult de el, lipindu-mi corpul de al lui.
-Sasuke-chan... Bine, recunosc. Poate putin, insa nu exagerez... spre deosebire de tine!
Spre deosebire de mine? Chiar e un idiot. Mereu ii arat cat de mult il urasc si mai ales dorinta mea de a-l omori, iar el... pur si simplu se simte din ce in ce mai atras de mine. Numai Yuuki ar putea sa se comporte asa.
Am oftat. Nu era nevoie sa imi bat capul ca sa-l contrazic. Era o pierdere de vreme. M-am dat jos de pe el, asezandu-ma in partea opusa a patului. Poate acum voi reusi sa adorm.
-Sasuke-chan. Ma lasi sa dorm cu tine?
Daca ii spun Nu i-ar incepe sa ma bata la cap, deci nu o sa pot adormi. Ah. Madara, jur ca o sa te omor cu mainile mele pentru toate astea! Sa suporti un idiot ca Yuuki e mai ingrozitor decat sa te lupti cu un Bijuu.
-Fa cum vrei!
-Arigatou!!
Cat de idiot poate sa fie.
M-am asezat asadar mai comod, inchizandu-mi ochii. Aveam speranta ca macar acum sa adorm. Yuuki se afla cu mine, deci totul parea imposibil, insa nu se stie niciodata.
Doua brate mi-au acaparat trupul. Si doar i-am spus sa nu mai faca asta. Nu am ripostat; i-am permis chiar sa-si lase capul peste umarul meu.
-Arigatou, Sasuke-chan. Incepi sa intelegi.
Eram mult prea obosit ca sa mai gasesc propozitii contradictorii asa ca l-am lasat pur si simplu in prorpiile lui ganduri. Nu l-am indepartat nici atunci cand si-a lipit corpul de al meu. Trebuia sa ma odihnesc si sa il las pe Yuuki in idioteniile si fanteziile lui.

Sumimasen* - Imi pare rau.