Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

[angeliqueVampire]

Îmi cer scuze că v-am făcut să aşteptaţi atât, dar lipsa de inspiraţie a fost o stare generală a mea în ultimele câteva luni. Sper ca acest capitol să nu vă dezamăgească şi ţin să vă spun (sau să vă reamintesc, whatever) că mai am puţine capitole de scris, aşa că aştept tot suportul vostru moral să închei ficul ăsta aşa cum trebuie.

Thanks for waiting! And I hope this will satisfy your pervert tastes... :D

Capitolul 13 – That is amore

Cred că m-am săturat de aerul telenovelistic ce pluteşte uşor prin viaţa mea. Deodată, mă simt ca o jucărie pentru toţi cei din jurul meu. Pentru fostul meu iubit, eram ca un fel de ursuleţ de pluş care te strâge în braţe când ai nevoie, dar care în rest zace sus pe dulapul plin cu borcane de dulceaţă. Praful se aşterne peste ursuleţ şi peste dragostea pe care o simte acesta faţă de stăpânul lui, iar jucăria va spune cât de curând la revedere, şi se va porni pe dulăpior în jos, în căutare de alte aventuri.
Mai nou, am devenit o marionetă. Simţeam atingerile uşoare şi calde pe care Strify le presăra pe corpul meu rece ca marmura, dar nişte fire subţiri şi tăioase mă trăgeau înapoi. Cred că şi solistul s-a prins până la urmă de existenţa acestor chestii, şi a început să tragă nestingherit de ele, precum un copil mic, ce apasă pe toate butoanele, din pură curiozitate.
Şi totuşi, ce eram pentru Yu? Să fi văzut el în mine ursuleţul, sau marioneta? Sau poate că mai nou trăieşte şi o mică prinţesă în inima mea de aur, ce l-a atras pe heterosexualul chitarist. Chiar nu m-aş mira să fie o păpuşă Barbie îmbrăcată într-o rochiţă roz, cu mâneci bufante şi cu pantofiori de lac ce abia aşteaptă să iasă la suprafaţă. Dar, să fim serioşi, poate un om avea chiar atâtea feţe?
Iubesc. Sunt iubit sau nu, nu îmi pasă. Atâta timp cât sentimentele mele sunt pure, nimic nu mai contează pentru mine. Pot să mă îndrăgostesc de un mafiot şi să omor un oraş întreg, dacă inima mea îmi spune să o fac. La mine nu creierul gândeşte, ci acea mică chestie roşie ce nu se opreşte niciodată şi care mă ghidează mereu, la toţi paşii ce îi fac în viaţă. Până acum, nu a greşit de multe ori, cred.
Aşa că, Yu poate să-mi spună că nu dă doi bani pe mine, ci doar pe trupul meu. Eu voi rămâne alături de el sperând ca într-o bună zi să mă iubească la fel de mult cum îl iubesc eu.
Aşa m-am trezit, la fel cum m-am culcat, în braţele iubitului meu chitarist şi stângându-i cu grijă talia. El îmi zâmbea, iar eu îi zâmbeam. Dar până când va dura această falsă fericire? Oare, peste un an, vom fi la fel?
Cred că am acceptat prea uşor unele lucruri, şi mi-e teamă că continui să fiu la fel de uşor de manipulat.
- Hai să bem o cafeluţă, ursuleţ! Mi-a spus, iar eu am împietrit pe pat, auzind acel apelativ pe care tocmai îl folosise. Ochii mi s-au mărit, iar Yu s-a holbat la mine mirat.
Am dat uşor din mână, în semn că nu contează, şi m-am ridicat cu greutate din pat, din pricina muşchilor care s-au hotărât să nu mă mai asculte, şi să facă fiecare ce-l taie tendonul. Proastă decizie, căci eu azi eram capabil să întorc lumea pe dos, dacă chiar vroiam.
Odată ce am coborât de pe suprafaţa moale a patului i-am prins măna chitaristului într-o strânsoare fină şi, împreună, ne-am continuat drumul spre bucătărie.
De la o distanţă considerabilă am putut auzi vocile în diferite tonuri ce se acopereau una pe alta şi mirosul cafelei cu zahăr devenea din ce în ce mai uşor de depistat. Am urmat aceste două elemente indispensabile în toate dimineţile şi am ajuns într-un final în bucărătie. Toţi şi-au întors miraţi capetele. Într-adevăr, îl ţineam pe Yu de mână.
Am remarcat şi un zâmbet uşor întrebător pe faţa Mirei, noua şi îmbunătăţita prietenă a lui Shin, cu care din păcate trebuia să vorbim numai în engleză, căci singurele chestii pe care fata le ştia în germană erau „Hallo”, şi ceva înjurături.
- Ce-i? Am întrebat-o cu vocea tremurândă pe Mira.
- Nimic, puteţi continua!
Cum era de aşteptat, toată lumea a izbucnit în râs. Ce credea duduia asta că avem de continuat? Adică stai, cred că ştiu la ce se gândea fata când spusese această propoziţie, dar nu, nu aveam de gând să mi-o trag cu Yu chiar de faţă cu toată lumea. N-am să le dovedesc că Yu e pastă când vine vorba de imaginaţie în pat. Eh, până la urmă, trebuie să recunosc că eu sunt cel care face toată treaba deobicei. Mda, dacă modestia ar putea ucide, aş rămâne singurul om viu pe planetă. Cred...
Oftând şi cercetând acea ceaşcă cu diametru mare, prea mare pentru gusturile mele, mi-am dat seama că sunt idiot. Da, din nou. Dintr-o singură simplă mişcare a capului m-am întors, lipindu-mi buzele de ale chitaristului şi zâmbind când am simţit că sărutul devine din ce în ce mai pasional.
- Au... m-ai muşcat! Am ţipat eu când acea dantură perfectă mi-a prins buzele, parcă puţin cam prea tare.
Faţa mea revoltată a stârnit, aşa cum era de aşteptat, hohote de râs. Până şi Strify, care cred că murea de gelozie când ne vedea pe mine şi pe Yu împreună, râdea, ce-i drept nu aşa de tare ca restul.
Am aşteptat o reacţie a chitaristului, care s-a jenat imediat şi s-a îndepărtat de trupul meu. Văzând că aceasta nu vine, i-am apucat mâna brunetului şi l-am condus spre masă, aşezându-l printre farfurii goale şi ceşti pe jumătate pline.
-Hai să-ţi arăt cum se face! Am chicotit eu, mângâindu-i jucăria deja erectă.
M-am poziţionat atent între picioarele lui desfăute larg şi i-am sărutat gâtul. Odată ce scâncetele şi gemetele lui Yu au devenit destul de puterinice cât să se audă până la săracii noştrii vecini, care mai erau şi credincioşi, uşa de la bucătărie a început să se deschidă, semn că spectatorii se retrăgeau, lăsându-ne singuri.
De cum am observat că nu se mai auzeau alte şoapte decât ale noastre, l-am ajutat pe Yu să se aşeze mai comod pe masa de plastic şi i-am tras în jos pantalonii, care nu s-au opus de fel. Am început apoi să mângâi şi să sărut acea zonă interzisă, lăsându-mi liberă limba care atingea pielea sensibilă din acea parte. Cu degetele îi căutam neîncetat intrarea, care se deschidea tot mai mult când îmi simţtea organul întărit aproape. Ştiam că dacă prin mintea mea trecea o idee cum că arată absolut penibil dacă eu îl pătrund pe Yu, toată emoţia va dispărea, aşa că mi-am lăsat frâu liber doar imaginaţiei perverse, şi nu celei logice. L-am pătruns imediat, fără să-l las să mă aştepte prea mult.
I-am simţit lacrimile chitaristului pe obrazul meu care era lipit de al lui şi am oftat, retrăgându-mă uşor din el, fără să-i cauzez durere.
- Ce faci? Întrebă brunetul, exasperat de reacţia mea.
Văzându-mă că nu am de gând să-l mai iubesc din punct de vedere fizic din pricina temerii că aş putea să-l rănesc, s-a lăsat cu totul pe masă, prinzându-şi cu grijă organul întărit. În scurt timp, cele mai suave gemete curgeau din gura chitaristului precum lichidul alb ce ieşea pe alte căi aluneca de-a lungul bărbăţiei lui, provocându-mi o sete de neimaginat. Îmi ţineam coapsele strânse, frecându-le una de alta şi creându-mi astfel plăcere, chiar dacă în capul meu ştiam că acea satisfacţie nu se putea compara cu ceea ce îmi putea da chitaristul, care intenţionat şi-a ridicat posteriorul, lăsând la vedere intrarea spre paradisul meu.
N-am mai rezistat tentaţiei şi am făcut-o. L-am iubit aşa cum nimeni nu l-a mai iubit înaintea mea şi, pentru prima oară de când îl ştiu, mi-a spus:
- Du bist alles für mich.
Adevărate sau false, cuvintele lui îmi pătrund tot timpul în inimă, încălzindu-mă.

--------------------------
ObiÅŸnuitele traduceri:

Du bist alles für mich. - Eşti totul pentru mine.