[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[myuu]

Capitolul 26

Ma lipeste de peretele cabinei liftului moment in care respiratia mi se opreste pentru cateva secunde din cauza sarutului intens care nu intarzie sa apara. Palpitatiile inimii devin neregulate, uitand de orice ritm, iar pulsul sangelui creste facandu-mi tamplele sa bubuie neincetat. Dar nu simt nicio durere, ci doar placerea care se instaleaza treptat si eu incep sa-i raspund la sarut cu aceeasi patima. Cand am devenit astfel? Abia acum realizez, dar e deja prea taziu sa mai incerci sa schimbi ceva cand observi ca ratiunea se impleteste cu dorinta. Si, totusi, de ce sa ma impotrivesc? Ce e gresit…? Probabil totul…
- Se pare ca am avut dreptate. Spune Yu dezlipindu-si buzele de ale mele si trecandu-si usor limba pe deasupra lor. “Cu ce?” am vrut eu sa intreb, dar amintitndu-mi vorbele sale de dinainte, nu reusesc decat sa ma inrosesc la fata si pielea sa-mi arda ingrozitor.
Prind de tricoul lui cu ambele maini, apropiindu-ma fara a stii nici macar eu de ce ma comport asa ciudat, insa simt nevoia sa capat mai mult decat un sarut de la el. Stiu ca suna a nebunie, poate chiar mai rau de atat, si suna ciudat avand in vedere ca vine din partea mea, insa cred ca rabdarea mi-a ajuns la limite. El ma priveste fix, nevenindu-i sa creada ceea ce fac, insa nu sta sa se gandeasca mult si imi cuprinde din nou buzele intr-un sarut de data asta mult mai pasional, tinandu-mi chipul cu ambele maini. Palmele sale par atat de reci, iar parul negru imi gadila obrajii intr-un mod placut.
- Poate ca ar trebui sa plec…Spune dintr-o data indepartandu-se de mine si atunci observ ca usile liftului se deschid.
Intr-o fractiune de secunda, il prind de mana tragandu-l inapoi in cabina liftului si apasand pe butonul care inchide usile. Reusesc sa spun un “nu” hotarat, si doar atat, apoi apas butonul de siguranta care blocheaza liftul. Ce vreau…? E deja o intrebare retorica.
Yu pricepe mesajul si renunta la jocul lui, oricum cred ca renuntase de mult, dar voia sa ma mai tachineze. Se apropie din nou, lipindu-si lent corpul de al meu si privindu-ma direct in ochi, insa nu reusesc sa-i sustin privirea si las capul in jos. Isi trece delicat mana pe unul dintre obrajii mei, apoi imi sopteste foarte aproape de ureche “Ce-ai spune atunci sa te fac al meu?”. In loc de raspuns ii accept urmatorul sarut, iar el incepe sa-mi deschida camasa pe care o port avand grija sa ma atinga cu fiecare ocazie. Simt cum ma cuprinde fierbinteala si fiecare por degaja caldura facandu-ma sa transpir. Imi las mainile in jos, pe suprafata rece a peretelui imbracat in oglinda, pentru a le raci macar putin.
In timpul asta, chitaristul imi linge lobul urechii coborand apoi pe gat si trasand linii umede in drumul sau. Se opreste sub linia buricului pentru a-mi deschide pantalonii, iar eu simt cum ma cuprinde un fior, parcurgandu-mi intreg corpul. Ii apuc mainile hotarat sa le indepartez, insa in cele din urma le las inapoi pe langa corp si ma abandonez cu un geamat brunetului incredibil de aratos din fata mea.
Cand se ridica inapoi la nivelul meu, eu sunt complet dezbracat asa ca intr-o secunda scapa si Yu de toate articolele vestimentare pe care le poarta. Simt cum inima mi se strange si un sentiment usor de teama ma cuprinde ca de fiecare data insa incerc sa il ignor. Ce ar mai conta avand in vedere ca tot ce fac e impotriva principiilor mele? Dar deja am ajuns prea departe ca sa renunt sau sa ma mai pot opri cumva si, spre surprinderea mea, acum observ cat de excitat sunt.
- Pervers incurabil! Imi spune Yu luandu-ma prin surpindere si muscandu-mi buza de jos lasandu-mi o senzatie usor neplacuta.
- Cine vorbea…Reusesc eu sa comentez intainte sa-si coboare mainile in partea mea sensibila facandu-ma sa scap un geamat pe care nu reusesc sa-l opresc.
In loc de raspuns imi strange fesele masandu-le lent si apasand usor catre centru, iar eu imi musc buzele pana cand durerea ma face sa ma opresc. Nu pot sa-mi dau seama cum de astfel de lucruri imi creaza o placere atat de mare, dar constat ca fiecare secunda ma impinge sa merg mai departe. Oare ce-o fi in mintea lui Yu? Probabil ca are o parere foarte proasta depre mine…”dar el a inceput!” Mereu aceeasi scuza, mereu dau vina pe el pentru tot ce se petrece intre noi, insa niciodata nu m-a obligat pe deplin si cu atat mai putin in seara asta. Sa fiu sincer, mi s-a parut mult mai usor sa dau vina pe el, sa cred ca sentimentele nu sunt implicate, pentru ca astfel mi se parea ca nimic nu s-a intamplat. Sunt un las, si recunosc asta, dar mi-e prea frica sa ma gandesc la consecinte…Ce-ar fi daca “jocul” nostru s-ar transforma in ceva cu adevarat serios? Intr-o societate in care tot ce iese din tipar e catalogat drept nebunie si e privit cu dispret, o astfel de relatie ar fi ma bine sa nu existe. Si totusi, ce-mi pasa de ce spune lumea? Insa nici macar eu nu stiu ce sa spun, ce sa cred. Nu stiu…si mi-e teama sa aflu.
- De ce n-o spui? Ma intreaba Yu in soapta, in timp ce-mi apuca cu dintii umarul drept, mainile lui fiind ocupate sa-mi urmareasca conturul corpului pana in zona bazinului. Imi atinge coapsele pe partea interioara facandu-ma sa ma cutremur din cauza senzatii de frig care-mi strafulgera sirea spinarii.
- Ce sa spun? Spun eu parca din instinct, desi am o vaga presimtire ca stiu la ce se refera. Oricum mai bine sa trag de timp pentru ca nu stiu daca i-as putea raspunde si, in curand, nici nu cred ca voi mai avea puterea s-o fac.
- Ca ma iubesti, vine raspunsul lui prompt si realizez ca probabil se astepta ca eu sa pun aceeasi intrebare idioata de mai devreme. Mda…despre asta era vorba, trebuia sa fi ghicit. Aceeasi discutie mereu… Dar de ce n-o spun? Poate ca nu sunt sigur de sentimentele mele, mi-e greu sa-mi dau seama cand totul se petrece atat de repede si nici nu vreau. Orgoliul ma impiedica s-o fac pentru ca nici el nu a spus-o, deci nu ma simt obligat.
Imi ridica brusc picioarele proptindu-le pe bratele sale puternice si lipindu-ma complet de perete. Inchid ochii si imi inclestez dintii puternic stiind prea bine ce avea sa urmeze. Durerea nu se face prea mult asteptata invadandu-ma odata cu prima penetrare a lui. Incepe sa se miste in interiorul meu odata cu gemetele mele care rasuna in acel spatiu mic, iar eu incerc sa-mi ascund chipul, rusinat de situatie. Apoi brunetul se apropie mai mult de mine pentru a-si mari intensitatile penetrarilor si, cu timpul, senzatia de neplacere dispare, lasand in urma doar placere.
- Yu…eu…t..te..ahh. Spun eu printre gemete pierzandu-ma catre sfarsit.
- Stiu. Este tot ceea ce-mi spune brunetul, scutindu-ma de chinul de a mai vorbi, dar si de momentul stanjenitor. Si eu! Adauga scapand si el un icnet inabusit si abia atunci imi dau seama cat de greu ii e si lui sa respire normal ca sa nu mai pomenesc de vorbit. Cu toate astea ne sarutam ca doi nebuni pana cand simtim ca ramanem fara aer si abia atunci gurile noastre se dezlipesc.
Un sentiment de fericire imi invadeaza mintea si, daca nu as fi fost in acea situatie, probabil as fi zambit. Acum insa nu ma pot concentra la nimic, gandurile vin ca intr-o avalansa fara a le putea controla. Chiar e adevarat ce a spus? Si stiu ca ,defapt, se putea referi la orice altceva, insa amandoi suntem constienti ca nu a facut-o. Orice incercare de a nega este in zadar, dar - cine stie? - poate voi fi chiar eu cel care nu va recunoaste maine. Si inca nu-mi dau seama, pe deplin, de ce.
Simtind ca se apropie momentul final, imi incolacesc bratele in jurul lui Yu chiar mai strans decat pana acum cateva secunde, adancindu-mi putin unghiile in pielea lui. In astfel de moment, egoismul isi are rolul sau, dar nu am timp sa dezbat prea mult acest gand fiindca Yu se misca chiar mai repede ca inainte, iar respiratia mea se accelereaza peste limite. Ma eliberez in cele din urma, iar chitaristul ma urmeaza si el la scurt timp dupa. Ne lasam apoi pe jos fara a ne dezlipi unul din bratele celuilalt.
Nu stiu cat timp ramanem astfel, insa, cand observa ca sunt pe cale de a adormi, Yu se ridica de jos tragandu-ma cu atentie dupa el, intr-un mod oarecum protectiv. Imi ia intai hainele mele de jos si ma ajuta sa ma imbrac exact ca pe un copil mic si doar atunci realizez cat de obosit sunt. Nu-mi amintesc sa fi baut ceva, o fi din cauza concertului, cred ca m-am dezobisnuit. Dupa ce imi imi iau camasa pe mine, ma lasa sa ma inchid singur la nasturi cat se imbraca si el pentru a putea iesi din lift fara a trezi priviri suspecte. Tocmai de voiam sa apas pe butonul destinat etajului la care se aflau camerele noastre ca-l si vad pe Yu cu un zambet ironic pe chip. Imi prinde mana pe care o intinsesem catre panoul liftului apoi imi desface fiecare nasture in parte. Ma inrosesc, speriat fiind de gandul ca ar vrea s-o facem din nou. Ma smucesc din bratele lui, insa el este cel care pare chiar mai nelamurit decat mine:
- Vrei sa nu te mai agiti atat ca sa-ti inchid nasturii cum trebuie odata?
Cum termina de vorbit ma uit in jos si observ cum unul dintre nasturi nu era pus in gaura catre trebuia si toti o luasera dupa el. Ce penibil, remarc eu in gand, amintindu-mi de ceea ce credeam ca vrea sa faca.
In cele din urma, liftul isi deschide usile lasandu-ne sa coboram, iar eu ma indrept catre camera mea. Vazand coridorul complet gol, Yu ma ia de mana, urmandu-ma in camera, fara ca acel zambet sa-i dispara de pe chip. Ma asez pe merginea patului asteptand sa spuna ce vrea, apoi sa plece in camera sa, insa, in loc de asta, da la o parte patura de pe pat si ma invita, din priviri, sa ma asez. Chiar daca ar fi fost mai bine sa nu o fac, am cedat imediat, ghemuindu-ma la pieptul sau si adormind impreuna, imbratisati ca si in alte nopti. Nu, nu era la fel, ceva era diferit, simteam asta…