22-05-2010, 06:25 PM
Friendship
Ma gandeam la voi de dimineata. La voi cei care traiti dincolo de bataile inimii mele. La voi cei care veti rade poate cand veti citi aceste randuri si veti trece in lumea reala. La voi cei care veti simti ca va iubesc si veti zambi si pe care va pot numi prieteni. Si la voi, cei care o sa lacrimati in adancul inimii si pe care va pot numi parti ale sufletului meu. Auzeam multe inimi batand de dimineata. Poate dupa ce voi termina de scris nu vor mai fi decat ale noastre: a mea si a celor ce simt la unison.
In adancul sufletului meu, va simt prezenta, arzand in interiorul fiintei mele. E acolo si dicteaza ce e bine si ce e rau fara sa astepte sa fie ascultata. E acolo si plange si rade cu mine. Ma cearta cateodata, mult prea des pentru a nu sfarsi izbucnind in ras si imbratisandu-mi gandurile spasite. Ma consoleaza, ma invesleste, ma indruma. Si nu stiu ce asteapta in schimb. Poate doar sa traiesc si eu in interiorul sufletului ei. Poate de aceea te aud vorbind atunci cand taci si chiar si atunci cand razi imi place sa-mi inchipui ca zambesti. Fiecare lacrima a ta lasa o arsura in interiorul meu.
Imi place sa ascult linistea care se lasa atunci cand sunt cu tine. E calma, e adanca, e impartasita. Nu am nevoie de cuvinte ca sa spun ca m-am simtit bine in preajma ta. Ma intristez cand vad ca razi cu altcineva. Poate ca imi inchipui ca o companie ca a mea nu iti poate face placere. Poate ca ma cred inferioara celeilalte. Dar mie chiar imi place tacerea noastra. Imi place sa aud inima soptind incet: prietenie.
Nu ma lua in seama cand zambesc nimicului. Stiu ca altii m-ar crede nebuna.
Tu intelegi si gata.
Nu pleca de langa mine cand incep sa devin isterica.Stiu ca ceilalti o sa dispara cand or sa vada aceea latura a mea. Asa se intampla mereu si asa se va intampla si de acum…
Tu intri cu mine in nebunia mea.
Nu ma abandona cu o floare ofilita in mana cand el ma paraseste. Nici nu ma invelesi.
Tu plangi cu mine si e mai mult decat de ajuns.
Imi place sa rad cu tine pana ne prabusim in lacrimi pe podea.
Imi place sa plang cu tine pana cand zambim in acelasi timp.
Imi place sa tac cu tine, pana cand linistea ne face sa ne luam de mana.
Imi inchipui ca trebuia sa intalnim. Multumesc ca esti prietena mea.
Promit ca n-ai sa scapi de mine vreodata.
Ma gandeam la voi de dimineata. La voi cei care traiti dincolo de bataile inimii mele. La voi cei care veti rade poate cand veti citi aceste randuri si veti trece in lumea reala. La voi cei care veti simti ca va iubesc si veti zambi si pe care va pot numi prieteni. Si la voi, cei care o sa lacrimati in adancul inimii si pe care va pot numi parti ale sufletului meu. Auzeam multe inimi batand de dimineata. Poate dupa ce voi termina de scris nu vor mai fi decat ale noastre: a mea si a celor ce simt la unison.
In adancul sufletului meu, va simt prezenta, arzand in interiorul fiintei mele. E acolo si dicteaza ce e bine si ce e rau fara sa astepte sa fie ascultata. E acolo si plange si rade cu mine. Ma cearta cateodata, mult prea des pentru a nu sfarsi izbucnind in ras si imbratisandu-mi gandurile spasite. Ma consoleaza, ma invesleste, ma indruma. Si nu stiu ce asteapta in schimb. Poate doar sa traiesc si eu in interiorul sufletului ei. Poate de aceea te aud vorbind atunci cand taci si chiar si atunci cand razi imi place sa-mi inchipui ca zambesti. Fiecare lacrima a ta lasa o arsura in interiorul meu.
Imi place sa ascult linistea care se lasa atunci cand sunt cu tine. E calma, e adanca, e impartasita. Nu am nevoie de cuvinte ca sa spun ca m-am simtit bine in preajma ta. Ma intristez cand vad ca razi cu altcineva. Poate ca imi inchipui ca o companie ca a mea nu iti poate face placere. Poate ca ma cred inferioara celeilalte. Dar mie chiar imi place tacerea noastra. Imi place sa aud inima soptind incet: prietenie.
Nu ma lua in seama cand zambesc nimicului. Stiu ca altii m-ar crede nebuna.
Tu intelegi si gata.
Nu pleca de langa mine cand incep sa devin isterica.Stiu ca ceilalti o sa dispara cand or sa vada aceea latura a mea. Asa se intampla mereu si asa se va intampla si de acum…
Tu intri cu mine in nebunia mea.
Nu ma abandona cu o floare ofilita in mana cand el ma paraseste. Nici nu ma invelesi.
Tu plangi cu mine si e mai mult decat de ajuns.
Imi place sa rad cu tine pana ne prabusim in lacrimi pe podea.
Imi place sa plang cu tine pana cand zambim in acelasi timp.
Imi place sa tac cu tine, pana cand linistea ne face sa ne luam de mana.
Imi inchipui ca trebuia sa intalnim. Multumesc ca esti prietena mea.
Promit ca n-ai sa scapi de mine vreodata.