06-04-2008, 05:32 PM
Ok mina..Postez acum urmatorul capitol ca altfel ma omoara Sora_angel :)) Va multumesc celor care au citit povestea si sper sa va placa in continuare.Repec criticile de orice fel sunt bine venite! ^__^
Hiei il prinde pe Kurama de mijloc inainte ca acesta sa atinga pamantul.Tot ce s-a auzit a fost un mic geamat de durere.
-Prostule!De ce ai facut asta?Se rasteste Hiei la el.Insa fara rezultat,Kurama nu reactiona in nici un fel.Abia daca mai tinea ochii deschisi.Isi cauta putina putere.Cu o mana tremuranda il apuca pe Hiei de haina incercand sa se ridice,insa nu a reusit.Tot ce a reusit a fost sa-si provoace si mai multa durere.
-Nu te mai misca!Trebuie sa-ti scot cumva sabia altfel o sa pierzi prea mult sange.II spuse demonul care nu auzise in viata lui de ceea ce se cheama simplu:ambulanta.
-Ai inebunit???Replica roscatul ingrozit.
-Ai vreo idee mai buna? Kurama nu reusise sa-i mai raspunda din cauza unui fior de durere ce ii strapunse sirea spinarii.Isi musca cu toata puterea buzele incercand sa se abtina.Hiei il privea neajutorat.Simtea cum mana roscatului ii strangea din ce in ce mai tare haina si nu putea face nimic sa-i aline durerea.Acum tot ce astepta era un raspuns.
Kurama,lipsit de vlaga da din cap in semn de aprobare.
`Imi cer scuze Kurama...stiu ca o sa te doara dar e tot ce pot face` gandii Hiei in timp ce ii dadea usor jos camasa ce o purta roscatul.Cu mana dreapta apuca manerul sabiei,in timp ce cu stanga incerca sa-l tina pe cat posibil nemiscat pe Kurama.Foarte incet si grijuliu demonul incepe sa traga de sabie.Prima reactie a fost inca un geamat de durere.Acum nu mai era cale de intoarcere,trebuia sa termine ce a inceput...Continua sa traga putin cat de putin pana cand jumatate de sabie era deja afara.La un momentdat Hiei a fost pe cale sa cedeze,nu mai putea rezista sa auda toate tipetele de durere si vocea lui Kurama care il implora sa se opreasca.Insa nu a facut-o.A continuat sa traga de sabie.Tot ce auzea in jurul sau erau gemete ingrozite de durere...A inceput sa se linisteasca oarecum cand a vazut ca mai are doar putin.Dintr-o miscare a scos sabia acoperita de sange aruncand-o pe iarba.In urmatorul moment Kurama cade la pamant ca un spic de grau.Speriat,poate pentru prima oara in viata lui,il ia pe Kurama in brate,asezandu-i capul pe pieptul sau.II da la o parte suvitele roscate ce ii acopereau chipul.Arata atat de obosit,respiratia ii era din ce in ce mai grea.Din rana provocata de sabie curgea inca sangele ca o oaza.II acopera rana cu mana insa fara rezultat.Lichidul rosu se prelingea pe degetele sale fara sa se opreasca.II duce mana pe frunte.Kurama ardea.Daca Hiei ar fi avut in momentul acela un termometru la el temperatura roscatului ar fi fost mai mare de 40 de grade cu siguranta.Se ridicase dorind sa paraseasca padurea.A dorit sa-l ia pe Kurama in spate ca de obicei,insa de data aceasta ceva l-a oprit.Il luase pe roscat in brate pornind intr-o goana nebuna.Cu cat trecea timpul starea baiatului se inrautatea.Picaturi reci de transpiratie ii inundau fata.In jurul ochilor i se formaseara cearcane adanci.Hiei se grabea privind neputincios persoana care il iubea cel mai mult din lumea asta.Ciudat lucru,nu-i asa?La inceput i-a ras in fata lasandu-l singur si trist iar acum goneste ca un nebun in incercarea de a-l salva.Minutele se scurgeau in sir,roscatul nu dadea nici un semn de ameliorare.
Intr-un sfarsit micul demon ajunge la apartamentul baiatului,asezandu-l imediat in pat.Da peste cap intreaga locuinta cautand o trusa de primul ajutor.Sus,pe un dulap maroniu o gaseste apucand numai decat bandajele si o solutie cu care sa-i curete rana.Dupa ce rana e prefect curatata,incearca s-o bandajeze...insa Hiei nu era tocmai priceput la asa ceva.S-a straduit cat a putut,insa bandajul nu era chiar foarte bine fixat pe rana.Isi trece din nou mana pe fruntea lui insa acesta era inca fierbinte.Gaseste o compresa,asa ca o umezeste si i-o pune pe frunte roscatului.
Noaptea se apropia cu pasi rapizi invaluind incaperea in intuneric.Soarele mai stralucea palid,lipsit de orice viata undeva departe..plutind ca o naluca pe cer.Langa pat,asezat pe un scaun statea Hiei,privindu-l neincetat pe roscat.Din cand in cand ii mai schimba compresa insa Kurama nu dadea vreun semn de imbunatatire.Din cand in cand scotea cateva gemete inabusite de durere.Deschise putin ochi ingreunati de cearcane adanci.II arunca o mica privire fara vlaga demonului dupa care intinse mana spre el.Hiei privea nedumerit,dar apoi realiza.Vroia sa-l tina de mana..sau cel putin asa credea.Nu stia ce sa faca.Sa-i prinda mana baiatului din fata sa?Oare era bine?
"la naiba cu toate gandurile! Cred ca am sa mor! " Gandii Hiei exasperat de toae intrebarile fara raspuns ce ii dadeau tarcoale.Intr-o clipita ii apucase mana roscatului.Acesta i-o trase spre piepul sau privindul-l pentru ultima oara inainte sa inchda ochii.
Hiei il prinde pe Kurama de mijloc inainte ca acesta sa atinga pamantul.Tot ce s-a auzit a fost un mic geamat de durere.
-Prostule!De ce ai facut asta?Se rasteste Hiei la el.Insa fara rezultat,Kurama nu reactiona in nici un fel.Abia daca mai tinea ochii deschisi.Isi cauta putina putere.Cu o mana tremuranda il apuca pe Hiei de haina incercand sa se ridice,insa nu a reusit.Tot ce a reusit a fost sa-si provoace si mai multa durere.
-Nu te mai misca!Trebuie sa-ti scot cumva sabia altfel o sa pierzi prea mult sange.II spuse demonul care nu auzise in viata lui de ceea ce se cheama simplu:ambulanta.
-Ai inebunit???Replica roscatul ingrozit.
-Ai vreo idee mai buna? Kurama nu reusise sa-i mai raspunda din cauza unui fior de durere ce ii strapunse sirea spinarii.Isi musca cu toata puterea buzele incercand sa se abtina.Hiei il privea neajutorat.Simtea cum mana roscatului ii strangea din ce in ce mai tare haina si nu putea face nimic sa-i aline durerea.Acum tot ce astepta era un raspuns.
Kurama,lipsit de vlaga da din cap in semn de aprobare.
`Imi cer scuze Kurama...stiu ca o sa te doara dar e tot ce pot face` gandii Hiei in timp ce ii dadea usor jos camasa ce o purta roscatul.Cu mana dreapta apuca manerul sabiei,in timp ce cu stanga incerca sa-l tina pe cat posibil nemiscat pe Kurama.Foarte incet si grijuliu demonul incepe sa traga de sabie.Prima reactie a fost inca un geamat de durere.Acum nu mai era cale de intoarcere,trebuia sa termine ce a inceput...Continua sa traga putin cat de putin pana cand jumatate de sabie era deja afara.La un momentdat Hiei a fost pe cale sa cedeze,nu mai putea rezista sa auda toate tipetele de durere si vocea lui Kurama care il implora sa se opreasca.Insa nu a facut-o.A continuat sa traga de sabie.Tot ce auzea in jurul sau erau gemete ingrozite de durere...A inceput sa se linisteasca oarecum cand a vazut ca mai are doar putin.Dintr-o miscare a scos sabia acoperita de sange aruncand-o pe iarba.In urmatorul moment Kurama cade la pamant ca un spic de grau.Speriat,poate pentru prima oara in viata lui,il ia pe Kurama in brate,asezandu-i capul pe pieptul sau.II da la o parte suvitele roscate ce ii acopereau chipul.Arata atat de obosit,respiratia ii era din ce in ce mai grea.Din rana provocata de sabie curgea inca sangele ca o oaza.II acopera rana cu mana insa fara rezultat.Lichidul rosu se prelingea pe degetele sale fara sa se opreasca.II duce mana pe frunte.Kurama ardea.Daca Hiei ar fi avut in momentul acela un termometru la el temperatura roscatului ar fi fost mai mare de 40 de grade cu siguranta.Se ridicase dorind sa paraseasca padurea.A dorit sa-l ia pe Kurama in spate ca de obicei,insa de data aceasta ceva l-a oprit.Il luase pe roscat in brate pornind intr-o goana nebuna.Cu cat trecea timpul starea baiatului se inrautatea.Picaturi reci de transpiratie ii inundau fata.In jurul ochilor i se formaseara cearcane adanci.Hiei se grabea privind neputincios persoana care il iubea cel mai mult din lumea asta.Ciudat lucru,nu-i asa?La inceput i-a ras in fata lasandu-l singur si trist iar acum goneste ca un nebun in incercarea de a-l salva.Minutele se scurgeau in sir,roscatul nu dadea nici un semn de ameliorare.
Intr-un sfarsit micul demon ajunge la apartamentul baiatului,asezandu-l imediat in pat.Da peste cap intreaga locuinta cautand o trusa de primul ajutor.Sus,pe un dulap maroniu o gaseste apucand numai decat bandajele si o solutie cu care sa-i curete rana.Dupa ce rana e prefect curatata,incearca s-o bandajeze...insa Hiei nu era tocmai priceput la asa ceva.S-a straduit cat a putut,insa bandajul nu era chiar foarte bine fixat pe rana.Isi trece din nou mana pe fruntea lui insa acesta era inca fierbinte.Gaseste o compresa,asa ca o umezeste si i-o pune pe frunte roscatului.
Noaptea se apropia cu pasi rapizi invaluind incaperea in intuneric.Soarele mai stralucea palid,lipsit de orice viata undeva departe..plutind ca o naluca pe cer.Langa pat,asezat pe un scaun statea Hiei,privindu-l neincetat pe roscat.Din cand in cand ii mai schimba compresa insa Kurama nu dadea vreun semn de imbunatatire.Din cand in cand scotea cateva gemete inabusite de durere.Deschise putin ochi ingreunati de cearcane adanci.II arunca o mica privire fara vlaga demonului dupa care intinse mana spre el.Hiei privea nedumerit,dar apoi realiza.Vroia sa-l tina de mana..sau cel putin asa credea.Nu stia ce sa faca.Sa-i prinda mana baiatului din fata sa?Oare era bine?
"la naiba cu toate gandurile! Cred ca am sa mor! " Gandii Hiei exasperat de toae intrebarile fara raspuns ce ii dadeau tarcoale.Intr-o clipita ii apucase mana roscatului.Acesta i-o trase spre piepul sau privindul-l pentru ultima oara inainte sa inchda ochii.