19-05-2010, 03:08 PM
Mda... am mai scris ceva si ma gandeam sa va arat:
Mi-as fi dorit sa pot fi floare, sa trec prin viata vesela si frumoasa si sa ma ofilesc repede, ca apoi sa dorm adanc ascunsa de ochii rai ai lumii si sa ma trezesc cand voi fi din nou tanara si frumoasa.
Totusi… m-am gandit de-atatea ori cum ar fi sa fiu fluture, sa pot sa zbor inalturile, sa pot sa miros florile fara ca ele sa se teama de mine. Sa fiu libera si fericita, plina de viata si de culoare. Sa ma sting in fiecare seara si sa renasc a doua zi dimineata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Apoi m-am gandit cum ar fi sa fiu peste. Sa pot sa traiesc in apa, mult slavita mea apa. Sa pot sa o am peste tot in jurul meu. Sa fiu ca ea. As fi vrut sa fiu un peste-cown sau poate o pisica de mare? Nu as putea sa zic. Tot ce stiam era ca nu mai vreau sa fiu eu.
Si cum ar fi fost daca as fi fost iepure? Un animalut mic, dragut si pufos, care fuge de colo, colo si se plimba prin iarba verde.
Dar poate as fi putut sa fiu leu… Oare cum ar fi fost sa fiu o felina gigantica, mirifica. Sa ma misc la fel de fluid ca apa, sa pot strabate noaptea perfect cu ochii mei verzi ca iarba.
Sau poate o lupoaica? O lupoaica solitara, plimbandu-se netematoare in linistea sinistra a noptii, zambind lunii, parca chemand-o? Sa urlu reginei nocturne, sa pot sa fug, sa ma distez, sa fiu libera.
Si oare cum ar fi fost sa fiu pasare? Sa zbor in ceruri, sa plonjez, sa ma invartesc si sa ma simt stapana peste tot. Sa fiu doar eu si albastrul cerului, doar noi doi, vechi amici, alergand nebuni impreuna in fata celor nepasatori la fericirea noastra.
Apoi m-a strafulgerat un gand. Cum ar fi oare sa fiu delfin? Sa fiu privita cu admiratie, sa pot sa inot oceanele de la un capat la altul, sa fiu a lor si ele sa fie ale mele. Sa pot sa sfidez tot ce era afara, toate creaturile alea cu doua picioare care stau linistite pe uscat si se holbeaza stramb la mine.
As fi putut fi un cires, sa privesc oamenii de sus, sa-i scald in petalele mele de o frumusete uluitoare si sa-mi imprastii parfumul peste lumi si lumi nestiutoare la inteligenta mea. Sa cunosc, dar pe mine sa nu ma stie nimeni, sa vad, dar pe mine sa nu ma priveasca nimeni, sa ofer umbra, dar pe mine sa nu ma umbreasca nimeni.
As fi putut asa simplu sa fiu apa, sa trec nepasatoare prin lume, strabatand-o de la un cap la altul, cunoscand-o, oferind bucurie, fiind tot ce am crezut eu mai sfant.
Apoi mi-am amintit ca tu mi-ai zis ca florile trec atat de repede incat nu are niciun rost sa le privesti, in final ele se vor ofili si tu vei vedea o vietate cum moare si nu ai fi suportat asta.
Mi-ai zis ca fluturii sunt uneori atat de falsi, par machiati, nu par ei invartindu-se peste tot, negasindu-si locul.
Mi-ai zis ca nu-ti plac pestii, sunt lipiciosi si plictisitori, nu au nimic interesant, sunt doar ei.
Mi-ai zis ca iepurii, bietii de ei, duc o viata grea si daca ai putea, i-ai adaposti pe toti, dar nu vrei sa-i vezi, pentru ca stii ca ei ar putea muri maine.
Mi-ai zis ca leii sunt rai si nemilosi, ca nu le pasa de minic si ca tu ii urasti.
Mi-ai zis ca lupii sunt slabi si nu pot avea grija de ei singuri, ca sunt prosti si insipizi si ca nu valoreaza nimic pentru tine.
Mi-ai zis ca pasarile sunt atat de enervante! Nu poti decat sa le vezi, nu le vei putea niciodata atinge cu adevarat.
Mi-ai zis ca delfinii sunt niste animale care se cred prea destepte, increzute si inganfate. Mi-ai zis ca nu-i suporti.
Mi-ai zis ca nu-ti plac cirestii. Au atat de multe petale si te privesc de atat de sus. Iar mirosul lor este atat de dulce incat e gretos.
Mi-ai zis ca apa e atat de murdara de prezenta infama a oamenilor carora nu le pasa de ea incat toata dragostea ta pentru ea s-a stins.
Nu ti-ar placea nimic din ce as fi. M-ai uri sau m-ai uita. Iar tu, tu valorai mai mult pentru mine decat ambitiile mele stupide. Asa ca am fost doar eu, enervanta, lasa, slaba, fada, insipida, trecatoare, dar macar…
Mi-as fi dorit sa pot fi floare, sa trec prin viata vesela si frumoasa si sa ma ofilesc repede, ca apoi sa dorm adanc ascunsa de ochii rai ai lumii si sa ma trezesc cand voi fi din nou tanara si frumoasa.
Totusi… m-am gandit de-atatea ori cum ar fi sa fiu fluture, sa pot sa zbor inalturile, sa pot sa miros florile fara ca ele sa se teama de mine. Sa fiu libera si fericita, plina de viata si de culoare. Sa ma sting in fiecare seara si sa renasc a doua zi dimineata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Apoi m-am gandit cum ar fi sa fiu peste. Sa pot sa traiesc in apa, mult slavita mea apa. Sa pot sa o am peste tot in jurul meu. Sa fiu ca ea. As fi vrut sa fiu un peste-cown sau poate o pisica de mare? Nu as putea sa zic. Tot ce stiam era ca nu mai vreau sa fiu eu.
Si cum ar fi fost daca as fi fost iepure? Un animalut mic, dragut si pufos, care fuge de colo, colo si se plimba prin iarba verde.
Dar poate as fi putut sa fiu leu… Oare cum ar fi fost sa fiu o felina gigantica, mirifica. Sa ma misc la fel de fluid ca apa, sa pot strabate noaptea perfect cu ochii mei verzi ca iarba.
Sau poate o lupoaica? O lupoaica solitara, plimbandu-se netematoare in linistea sinistra a noptii, zambind lunii, parca chemand-o? Sa urlu reginei nocturne, sa pot sa fug, sa ma distez, sa fiu libera.
Si oare cum ar fi fost sa fiu pasare? Sa zbor in ceruri, sa plonjez, sa ma invartesc si sa ma simt stapana peste tot. Sa fiu doar eu si albastrul cerului, doar noi doi, vechi amici, alergand nebuni impreuna in fata celor nepasatori la fericirea noastra.
Apoi m-a strafulgerat un gand. Cum ar fi oare sa fiu delfin? Sa fiu privita cu admiratie, sa pot sa inot oceanele de la un capat la altul, sa fiu a lor si ele sa fie ale mele. Sa pot sa sfidez tot ce era afara, toate creaturile alea cu doua picioare care stau linistite pe uscat si se holbeaza stramb la mine.
As fi putut fi un cires, sa privesc oamenii de sus, sa-i scald in petalele mele de o frumusete uluitoare si sa-mi imprastii parfumul peste lumi si lumi nestiutoare la inteligenta mea. Sa cunosc, dar pe mine sa nu ma stie nimeni, sa vad, dar pe mine sa nu ma priveasca nimeni, sa ofer umbra, dar pe mine sa nu ma umbreasca nimeni.
As fi putut asa simplu sa fiu apa, sa trec nepasatoare prin lume, strabatand-o de la un cap la altul, cunoscand-o, oferind bucurie, fiind tot ce am crezut eu mai sfant.
Apoi mi-am amintit ca tu mi-ai zis ca florile trec atat de repede incat nu are niciun rost sa le privesti, in final ele se vor ofili si tu vei vedea o vietate cum moare si nu ai fi suportat asta.
Mi-ai zis ca fluturii sunt uneori atat de falsi, par machiati, nu par ei invartindu-se peste tot, negasindu-si locul.
Mi-ai zis ca nu-ti plac pestii, sunt lipiciosi si plictisitori, nu au nimic interesant, sunt doar ei.
Mi-ai zis ca iepurii, bietii de ei, duc o viata grea si daca ai putea, i-ai adaposti pe toti, dar nu vrei sa-i vezi, pentru ca stii ca ei ar putea muri maine.
Mi-ai zis ca leii sunt rai si nemilosi, ca nu le pasa de minic si ca tu ii urasti.
Mi-ai zis ca lupii sunt slabi si nu pot avea grija de ei singuri, ca sunt prosti si insipizi si ca nu valoreaza nimic pentru tine.
Mi-ai zis ca pasarile sunt atat de enervante! Nu poti decat sa le vezi, nu le vei putea niciodata atinge cu adevarat.
Mi-ai zis ca delfinii sunt niste animale care se cred prea destepte, increzute si inganfate. Mi-ai zis ca nu-i suporti.
Mi-ai zis ca nu-ti plac cirestii. Au atat de multe petale si te privesc de atat de sus. Iar mirosul lor este atat de dulce incat e gretos.
Mi-ai zis ca apa e atat de murdara de prezenta infama a oamenilor carora nu le pasa de ea incat toata dragostea ta pentru ea s-a stins.
Nu ti-ar placea nimic din ce as fi. M-ai uri sau m-ai uita. Iar tu, tu valorai mai mult pentru mine decat ambitiile mele stupide. Asa ca am fost doar eu, enervanta, lasa, slaba, fada, insipida, trecatoare, dar macar…
…macar am fost a ta.
[center]No winter lasts forever; no spring skips its turn.
I love spring anywhere, but if I could choose I would always greet it in a garden.[/center]
[center][/center]
I love spring anywhere, but if I could choose I would always greet it in a garden.[/center]
[center][/center]