My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Si eu sunt cam intarziata :">
Gomene ^:)^ si ms de comentariu>:D<.
Acum>:). Next... sper sa va placa :D

Capitolul 6:

Yuuki l-a trimis pe Kauro sa cerceteze ultimele doua etaje. Se pare ca restul ii ramane lui Kira. Sa vedem cum va decurge misiunea .
Primeam semnale slabe de la Kira. Din cate se pare nu erau multi paznici la subsol si parter. Se pare ca Sakurai sta cu seful lor. Insa de ce? De obicei talharii actioneaza in asa fel incat seful lor sa ramana in siguranta, prin urmare prizonierii trebuia sa fie supravegheati de niste paznici care au niste abilitati in lupta ninja. Atunci Sakurai de ce ar sta cu seful lor? Ar exista si posibilitatea in care si-au dat seama ca venim, asa ca au dus prizonierul la sef pentru a-i proteja pe amandoi. Insa tot nu are sens. Toti prizonierii care ii au la subsol raman nesupravegheati. Sau poate nu sunt atat de importanti. Cine este oare acea Sakurai?
Sa vad ce progrese a facut Yuuki.
-Ai gasit ceva?
-Nimic la primul etaj.
Deci, erau la ultimul etaj. Daca teoria mea este corecta acolo ar trebui sa fie. Trebuia sa existe un pret bun pentru Sakurai daca o pun inainte tuturor prizonierilor. Nu cred ca este sora lui Yuuki.
-Sasuke-chan! Sunt la ultimul etaj!
-Dupa cum ma asteptam.
-Te asteptai sa fie acolo? Sasuke-chan. Esti asa de inteligent. Trebuia sa ma astept la asta din partea unui Uchiha.
Yuuki stie destul de multe despre Familia Uchiha. Oare are vreo legatura cu ea? Cine stie...
Se parea ca trebuie sa ne miscam repede. Am incercat sa ii explic lui Yuuki ce trebuie sa faca. Va trebui sa creem o diversiune. Il trimit pe Yuuki la subsol unde sunt ceilalti prizonieri. Se va da drumul la alarma iar majoritatea paznicilor o sa se indrepte intracolo pentru a scapa de inamic. Din cate m-a invatat Orochimaru legat de rapirile talharilor, asa ar trebui sa actioneze. Prin urmare Sakuria si seful lor vor ramane doar cu cativa paznici sau poate chiar deloc. Daca merge totul conform planului nu va fi o mare provocare.
Dupa alte complimente stupide din partea lui Yuuki, ne-am despartit, fiecare ocupandu-si pozitia. M-am urcat pe acoperis, asteptand semnalul lui Yuuki. Cu ocazia asta voi sti sigur daca face parte din ANBU Black sau nu... iar in legatura cu Sakurai, inca am dubii legate de adevarata ei natie. Poate oare sa fie ea? Cum sa ajung din Konoha in Satul Ascuns intre Stanci? O fi vreo idee a Hokagelui pentru pacea dintre cele doua antiuni. Oare?
Sunetul alarmei mi-a atras atentia. Uite si semnalul de plecare. Am privit cerul. Nu mai era mult pana la rasarit, doar cateva ore. Trebuia sa ne miscam repede daca vrem sa ajungem la timp. Lui Madara nu prea o sa-i placa asta.
Am facut un jutsu rapid ce m-a adus pe unul dintre coridoarele casei. Dupa cum ma asteptam... toti paznicii s-au dus dupa Yuuki. Orochimaru chiar stia sa lucreze cu psihicul inimicilor lui. Poate obsesia lui legata de stiinta tuturor jutsurilor l-a adus in stadiul asta.
-Idiotule, lasa-ma in pace! Cine te crezi sa pui mana pe mine? Stii cine sunt eu?!
O voce feminina s-a auzit dincolo de niste usi masive din lemn. Iat-o si pe Sakurai. Nu ma asteptam sa o gasesc atat de usor. Nici o provocare pana la urma. Cine ar fi crezut ca va fi o misiune atat de plictisitoare?
Cu ajutorul jutsului am intrat in incapere fara a fi observat. Eram umbra lor. Doar doua persoane se aflau in incapere. O fata cu un par lung, rozaliu si un barbat nu foarte inalt, imbracat intr-o costumatie diferita fata de a celorlalti paznici. Exact cum ma asteptam: seful lor avea sa stea cu Sakurai.
-Lasa-ma, nemernicule!
Barbatul a plesnit-o, acesta izbindu-se cu putere de podea, ramanand incostienta.
-Tarfa ce esti.
Daca afla Yuuki ca nu am facut nimic, o sa ma bata la cap. Nu am de ales. Trebuie sa intervin.
Am aparut in fata barbatului. Avea o privire speriata, se pare ca nu a observat ca sunt aici, spre deosebire de fata. Chiar face parte din ANBU Black, chiar daca nu dadea semne de ninja superior. Cred ca era din acea categorie de ninja... Yuuki iar a omis sa-mi spuna ceva.
-Oh... sunt impresionat. Se pare ca ati venit mai repede decat credeam.
Acel plural care l-a folost...Deci ne astepta. Stia ca nu e vorba doar despre mine. Poate nu e chiar o lupta pierduta. Mi-am scos sabia, indreptandu-ma cu viteza spre el. S-a panicat. Am vrut sa duc lucrurile la extrem, apropiindu-ma cu repeziciune de gatul lui. Nu facea nimic. M-am oprit chiar inainte sa-l omor.
-Nu ai de gand sa faci nimic?
A urmat o pauza lunga. Si-a scos sabia din teaca, parca trezit la realitate, incercand sa ma raneasca. Normal, nu a reusit. Nici macar nu trebuia sa-mi activez sharinganul. Miscarile lui erau atat de evidente. Era un talhar chiar atat de josnic sau juca teatru? Miscarile lui erau atat de stangace. Ceva nu e bine.
L-am atacat de mai multe ori, provocandu-i rani adanci. Tot nu riposta. Privirea lui exprima cu adevarat teama, nu parea sa joace teatru. Ce asteapta oare?
-Yuuki.
Deci asta era. Cum de nu mi-am dat seama mai devreme? Am luat-o pe Sakurai si m-am indreptat spre subsol. Erau genul de talhari care se bazau pe numarul de oameni...In momentul asta Yuuki se lupta cu toti paznicii.
Hmp. Deaia nu riposta nemernicul ala. Defapt cred ca tinta lui nu era Sakurai, ci Yuuki. La naiba.
-Hei! Ce faci? Nemernicule, lasa-ma jos! a zis in timp a inceput sa se zbata.
Perfect. Numai de pretexte inutile nu aveam nevoie. De ce trebuia sa se trezeasca? Imi era de mai mare ajutor daca ramanea inconstienta. Idioata. Chiar nu aveam de ales... M-am oprit si am lasat-o jos.
-Asteapta-ma aici.
-Hei, stai! Vin cu tine!
-Imi esti de mai mare folos daca nu te atingi de nimic.
Privirea ei enervata ma tintuia. Chiar nu aveam timp de asa ceva. Cand ma gandesc ca Yuuki se lupta cu vreo doua sute de paznici.
-Fii atent ipocritule! Sa stii ca nu-l abandonez pe Yuuki pentru ca asa vrei tu!
Nu-l abandoneaza. Din nou acea incredere si dorinta de protejare. Nici acum nu puteam sa inteleg acest lucru. Cum puteai sa protejezi o persoana cand e clar ca ea te va trada intr-o zi? E inutil. Insa unii oameni sunt prea inchisi la minte ca sa-si dea seama.
-Faci cum vrei. Ii raspund pe un ton sec.
Mi-am reluat drumul, de data aceasta cu Sakuria constienta. Nu scotea nici un sunet... Era concentrata la ceva anume.
In scurt timp ce aud niste sunete, asemnatoare cu acelea cand doua sabii i-au contact. Yuuki e inca in viata. Surprinzator pentru un idiot ca el. Mi-am activat sharinganul inainte sa intru in incapere.
Peste tot erau numai cadavre. Sangele acoperea cam toata suprafata peretilor, podeaua parca avand acea culoare din totdeauna. Cred ca erau peste o suta de cadavre acolo. Nu eram uimit. Era de asteptat asta de la un idiot ca Yuuki. Il cautam cu privirea printre toti acei ninja morti. Se afla intr-un colt al camerei, abia respirand. Hainele ii erau deasemnea patate de sange.
-Yuuki!
Vocea lui Sakurai a rasunat in toata acea incapere. Ce pot spune.. o reuniune de familie. In timp ce Yuuki si Sakurai se bucurau de reintalnire, m-am indreptat spre unul din cadavre.
Intradevar ciudat. Ranile lui nu aratau ca si cum ar fi facute de sabii. Defapt, tot acel sange nu era de la rani; era intr-un fel respins de corp. Toate punctele lui chackra erau moarte. Deci la mijloc nu a fost vorba de o lupta corp la corp, ci un ninjutsu. Yuuki devine din ce in ce mai interesant, mai ales puterile lui. Ce esti tu defapt?

Poze:

Seful talharilor:

Sakurai: