12-05-2010, 06:46 PM
Buna. Sunt noua aici. M-am gandit sa incep si eu un fic :D si cea mai buna alegere a unui anime mi s-a parut Naruto. Nu l-am vazut pe tot dar cunosc personajele destul de bine incat sa pot scrie despre ele. Sunt o incepatoare deci nu stiu cat de bun va fi. Sper sa fie cat de cat bun pt inceput, eu cred ca voi fi din ce in ce mai buna pe parcurs, o sa ma tin de fic si il voi termina cu siguranta. Nu stiu cat de des voi posta, in cel mai rau caz odata pe saptamana. Nu prea am timp in perioada asta.
Disclaimer:Nu detin nici un personaj ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu
fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Pai ... spor la citit :D
Naruto. (strong … or not)
Era intuneric. Prea intuneric ca sa pot vedea ceva. Incercam in zadar sa imi dau seama unde ma aflam. Nu imi aminteam nimic de la ultima lupta intre Naruto si Pein. Nu aveam habar cum se sfarsise totul. Am incercat sa ma deplasez. Am realizat ca eram legata si sprijinita de un perete. In incercarea mea sa plec am cazut in genunchi fara sa pot sa ma mai ridic. Atunci am auzit pasi in incapere, fapt care m-a speriat in totalitate. Nu am indraznit sa scot un sunet si am vazut o usa deschizandu-se, pe care a iesit individul. Am reusit sa inteleg cateva cuvinte din conversatia lui cu o alta persoana. Nu erau foarte clare si nu am reusit sa creez o legatura intre ele dar vocile mi se pareau foarte cunoscute. Dupa cateva minute bune cineva a deschis usa putin, spunand:
-De ce ai lasat-o aici? Vocea era una rece ... foarte rece, ca si cum l-ar fi mustrat in toata puterea cuvantului. Nu s-a mai auzit nimic. Usa a ramas intredeschisa dar persoana a plecat. Un fir subtire de lumina a intrat in incapere permitand observarea catorva obiecte dar nu imi dadeam seama unde ma aflam defapt. As fi vrut din tot sufletul sa plec dar imi era imposibil sa ma misc macar, atat de bine eram legata. Nodurile facute la incheieturile mainilor incepusera deja sa ma raneasca, franghia era una foarte aspra. Priveam dezorientata in jur. Nici nu stiam daca era zi sau noapte, in incapere nu era nici o fereastra. Era clar ca fusesem luata prizoniera, dar de cine? Nu credeam ca Akatsuki erau atat de cruzi, nu avusesera captivi niciodata. Incercam sa imi aduc aminte ce se intamplase inainte sa ma trezesc aici dar era in zadar. Era ca si cum cineva m-ar fi lovit in cap. Nu mai stiam nimic. Scartaitul enervant al usii m-a trezit din visare. Atunci mi-am dat seama ca era noapte. Lumina de pe hol era aprinsa. A patruns si in camera unde ma aflam eu. O persoana a intrat pe usa. In acel moment am simtit ca mi s-a oprit inima. Stiam cine era dar nu si ce vroia. Singurul cuvant pe care am putut sa il spun a fost numele lui.
-Sasuke ... ?! Nu l-am spus foarte tare, nici nu stiam daca a auzit. Dar nu ma asteptam sa il intalnesc dupa atatia ani intr-o asemenea imprejurare. Si mai ales ca el ma adusese aici, sau cel putin asa credeam. Nu s-a miscat timp de cateva secunde apoi a facut cativa pasi marunti apropiindu-se de mine. Ma privea intens, asa cum nu o mai facuse vreodata. Ma speria. Am inghitit in sec. S-a oprit la o distanta preferabila, de aproximativ un metru. A ras pe ascuns. Avea acelasi zambet parsiv, inselator. Am ascuns cat am putut durerea pe care am simtit-o cand l-am vazut. Oare cum ajunsesem eu acolo? De ce ma aflam in acea incapere legata? Dar aceste intrebari au disparut cand am auzit un sunet nu prea placut.
-Ce faci acolo tampitule? Nu-mi spune ca iar ai stricat ceva! S-a rastit brunetul. Am tresarit, era foarte nervos. A iesit val-vartej din camera lasand usa deschisa la perete.
-Scuze, sefu! N-am vrut ... eu ... eu ...
-Ce ti-am zis eu, ha? Ai terminat treaba, poti sa dormi, nu sa bantui pe aici ca o mumie! Lasa-ma in pace! Am treaba. Sau tu esti croit sa imi faci mie draci? Misca! A spus brunetul suparat din cale afara. Oare ce facuse asa rau? Dar era sigur ca nu fusese deloc bine. Atunci l-am vazut pe celalalt trecand suparat prin fara usii iar brunetul comenta intr-una. –De ce imi fac eu veacul pe aici cu toti tampiti? N-aveam ce face, mi-au trebuit idioti ca am fost destept! La ce ma gandeam? Uhhh! Era tare suparat. Intotdeauna avusese o problema cu asta dar acum parca mai mult ca niciodata. A intrat in camera si a trantit usa in urma lui. A aprins o lampa si s-a asezat pe un scaun. Nu am indraznit sa il privesc insistent. Nu spunea absolut nimic. A luat un kunai si l-a infipt in masa. Nu stiam ce avea de gand dar nu mai suportam tacerea aceea. Am inghitit in sec si l-am intrebat:
-Cum am ajuns si de ce sunt aici? Nici nu m-a privit. Nu se schimbase deloc. Se uita pe peretele din fata lui. Era asa de nepasator. Ca si cum eu nu eram acolo. A spus ceva dar nu am inteles la care urmatoarele cuvinte au fost “vrei sa iti raspund la amandoua intrebarile deoadata sau pe rand?†Ce? Hmm . De unde sa stiu. Am ridicat din umeri. S-a ridicat de pe scaun si a spus cu o voce cam trista:
-Poti sa nu ma crezi dar ... te-au abandonat. Te-au lasat in padure singura crezand ca esti moarta si ca nu mai au cum sa te vindece ... L-am intrerupt, nu puteam sa cred asta.
-Nu se poate ...
-Asculta-ma! Am sa iti spun cum s-a intamplat totul. Eram acolo, dar nu intamplator, desigur. Naruto a folosit Rashengan ca sa il omoare pe Pein si cum e el, prost, te-a lovit si pe tine. Jutsu-ul a fost prea puternic si au cezut ca ati murit amandoi. Pein da, a murit dar tu nu mai respirai si te-au lasat acolo. Nu inteleg de ce dar au facut-o. Nu am putut sa te lasam acolo. Eram sigur ca nu ai murit si l-am lasat pe idiotul ala cu tine. Nu inteleg de ce nu te-a pus macar pe un pat ... Si te-a mai si legat idiotu’??? Asta nu se simte bine pana nu o ia pe coaja! A zis el suparat.
-Nu se poate sa ma fi lasat asa! Si tu de ce nu m-ai lasat acolo? In fond ... cine sunt eu? Am zis plecand capul. A oftat adanc. A venit in spatele meu desfacand legaturile. Am vrut sa ma ridic dar nu ma puteam tine pe picioare asa ca am cazut. Eram ametita si am simtit ca se invarte totul in jurul meu. M-a ajutat sa ma ridic si m-a dus pana langa pat. M-am asezat usor si m-a lasat sa dorm. A lasat lumina aprinsa si mi-a zis ca daca am nevoie de ceva el este in camera alaturata si pot sa il strig ca el nu doarme. Niciodata nu se comportase asa cu mine. Probabil vroia ceva de la mine. Nu, sigur vroia ceva. Dar ce? Aceasta intrebare ma omora. Dar ce era si mai rau era faptul ca cei la care tineam ma lasasera in padure fara sa le pese, sau asa credeam eu. La asta m-am gandit toata noaptea si la faptul ca Sasuke, odata dujmanul meu ma luase aici ca sa aiba grija de mine. Asta era prea ciudat, chiar si pt el. Nu am putut sa dorm toata noaptea din aceasta cauza. Spre dimineata am adormit putin deoarece eram obosita dar tot mi-a fost greu sa adorm.
Cam atat, stiu ca nu e mult si nici nu e prea interesant, eu sper sa nu ma fac de ras pe aici pe site si imi cer scuze daca am greseli de tastare. Astept comentarii si daca nu sunt de bine nu ma supar, toti invatam din greselei.
Ja ne!
Disclaimer:Nu detin nici un personaj ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu
fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Pai ... spor la citit :D
Naruto. (strong … or not)
Era intuneric. Prea intuneric ca sa pot vedea ceva. Incercam in zadar sa imi dau seama unde ma aflam. Nu imi aminteam nimic de la ultima lupta intre Naruto si Pein. Nu aveam habar cum se sfarsise totul. Am incercat sa ma deplasez. Am realizat ca eram legata si sprijinita de un perete. In incercarea mea sa plec am cazut in genunchi fara sa pot sa ma mai ridic. Atunci am auzit pasi in incapere, fapt care m-a speriat in totalitate. Nu am indraznit sa scot un sunet si am vazut o usa deschizandu-se, pe care a iesit individul. Am reusit sa inteleg cateva cuvinte din conversatia lui cu o alta persoana. Nu erau foarte clare si nu am reusit sa creez o legatura intre ele dar vocile mi se pareau foarte cunoscute. Dupa cateva minute bune cineva a deschis usa putin, spunand:
-De ce ai lasat-o aici? Vocea era una rece ... foarte rece, ca si cum l-ar fi mustrat in toata puterea cuvantului. Nu s-a mai auzit nimic. Usa a ramas intredeschisa dar persoana a plecat. Un fir subtire de lumina a intrat in incapere permitand observarea catorva obiecte dar nu imi dadeam seama unde ma aflam defapt. As fi vrut din tot sufletul sa plec dar imi era imposibil sa ma misc macar, atat de bine eram legata. Nodurile facute la incheieturile mainilor incepusera deja sa ma raneasca, franghia era una foarte aspra. Priveam dezorientata in jur. Nici nu stiam daca era zi sau noapte, in incapere nu era nici o fereastra. Era clar ca fusesem luata prizoniera, dar de cine? Nu credeam ca Akatsuki erau atat de cruzi, nu avusesera captivi niciodata. Incercam sa imi aduc aminte ce se intamplase inainte sa ma trezesc aici dar era in zadar. Era ca si cum cineva m-ar fi lovit in cap. Nu mai stiam nimic. Scartaitul enervant al usii m-a trezit din visare. Atunci mi-am dat seama ca era noapte. Lumina de pe hol era aprinsa. A patruns si in camera unde ma aflam eu. O persoana a intrat pe usa. In acel moment am simtit ca mi s-a oprit inima. Stiam cine era dar nu si ce vroia. Singurul cuvant pe care am putut sa il spun a fost numele lui.
-Sasuke ... ?! Nu l-am spus foarte tare, nici nu stiam daca a auzit. Dar nu ma asteptam sa il intalnesc dupa atatia ani intr-o asemenea imprejurare. Si mai ales ca el ma adusese aici, sau cel putin asa credeam. Nu s-a miscat timp de cateva secunde apoi a facut cativa pasi marunti apropiindu-se de mine. Ma privea intens, asa cum nu o mai facuse vreodata. Ma speria. Am inghitit in sec. S-a oprit la o distanta preferabila, de aproximativ un metru. A ras pe ascuns. Avea acelasi zambet parsiv, inselator. Am ascuns cat am putut durerea pe care am simtit-o cand l-am vazut. Oare cum ajunsesem eu acolo? De ce ma aflam in acea incapere legata? Dar aceste intrebari au disparut cand am auzit un sunet nu prea placut.
-Ce faci acolo tampitule? Nu-mi spune ca iar ai stricat ceva! S-a rastit brunetul. Am tresarit, era foarte nervos. A iesit val-vartej din camera lasand usa deschisa la perete.
-Scuze, sefu! N-am vrut ... eu ... eu ...
-Ce ti-am zis eu, ha? Ai terminat treaba, poti sa dormi, nu sa bantui pe aici ca o mumie! Lasa-ma in pace! Am treaba. Sau tu esti croit sa imi faci mie draci? Misca! A spus brunetul suparat din cale afara. Oare ce facuse asa rau? Dar era sigur ca nu fusese deloc bine. Atunci l-am vazut pe celalalt trecand suparat prin fara usii iar brunetul comenta intr-una. –De ce imi fac eu veacul pe aici cu toti tampiti? N-aveam ce face, mi-au trebuit idioti ca am fost destept! La ce ma gandeam? Uhhh! Era tare suparat. Intotdeauna avusese o problema cu asta dar acum parca mai mult ca niciodata. A intrat in camera si a trantit usa in urma lui. A aprins o lampa si s-a asezat pe un scaun. Nu am indraznit sa il privesc insistent. Nu spunea absolut nimic. A luat un kunai si l-a infipt in masa. Nu stiam ce avea de gand dar nu mai suportam tacerea aceea. Am inghitit in sec si l-am intrebat:
-Cum am ajuns si de ce sunt aici? Nici nu m-a privit. Nu se schimbase deloc. Se uita pe peretele din fata lui. Era asa de nepasator. Ca si cum eu nu eram acolo. A spus ceva dar nu am inteles la care urmatoarele cuvinte au fost “vrei sa iti raspund la amandoua intrebarile deoadata sau pe rand?†Ce? Hmm . De unde sa stiu. Am ridicat din umeri. S-a ridicat de pe scaun si a spus cu o voce cam trista:
-Poti sa nu ma crezi dar ... te-au abandonat. Te-au lasat in padure singura crezand ca esti moarta si ca nu mai au cum sa te vindece ... L-am intrerupt, nu puteam sa cred asta.
-Nu se poate ...
-Asculta-ma! Am sa iti spun cum s-a intamplat totul. Eram acolo, dar nu intamplator, desigur. Naruto a folosit Rashengan ca sa il omoare pe Pein si cum e el, prost, te-a lovit si pe tine. Jutsu-ul a fost prea puternic si au cezut ca ati murit amandoi. Pein da, a murit dar tu nu mai respirai si te-au lasat acolo. Nu inteleg de ce dar au facut-o. Nu am putut sa te lasam acolo. Eram sigur ca nu ai murit si l-am lasat pe idiotul ala cu tine. Nu inteleg de ce nu te-a pus macar pe un pat ... Si te-a mai si legat idiotu’??? Asta nu se simte bine pana nu o ia pe coaja! A zis el suparat.
-Nu se poate sa ma fi lasat asa! Si tu de ce nu m-ai lasat acolo? In fond ... cine sunt eu? Am zis plecand capul. A oftat adanc. A venit in spatele meu desfacand legaturile. Am vrut sa ma ridic dar nu ma puteam tine pe picioare asa ca am cazut. Eram ametita si am simtit ca se invarte totul in jurul meu. M-a ajutat sa ma ridic si m-a dus pana langa pat. M-am asezat usor si m-a lasat sa dorm. A lasat lumina aprinsa si mi-a zis ca daca am nevoie de ceva el este in camera alaturata si pot sa il strig ca el nu doarme. Niciodata nu se comportase asa cu mine. Probabil vroia ceva de la mine. Nu, sigur vroia ceva. Dar ce? Aceasta intrebare ma omora. Dar ce era si mai rau era faptul ca cei la care tineam ma lasasera in padure fara sa le pese, sau asa credeam eu. La asta m-am gandit toata noaptea si la faptul ca Sasuke, odata dujmanul meu ma luase aici ca sa aiba grija de mine. Asta era prea ciudat, chiar si pt el. Nu am putut sa dorm toata noaptea din aceasta cauza. Spre dimineata am adormit putin deoarece eram obosita dar tot mi-a fost greu sa adorm.
Cam atat, stiu ca nu e mult si nici nu e prea interesant, eu sper sa nu ma fac de ras pe aici pe site si imi cer scuze daca am greseli de tastare. Astept comentarii si daca nu sunt de bine nu ma supar, toti invatam din greselei.
Ja ne!