Labyrinth

[Ich.]

Ich bin zuruck. Si nu-i nimeni p`aci.
O sa incep un nou capitol, un mic proiect de one-shote "scrisori"

Scrisori
-Trandafiri-

Ploua. E o lumina gri, iar aerul e sufocant. Ceainicul se aude puternic, ca un ritm de symphonic metal. Stand langa fereastra ochi-mi iritati oscileaza intre incapere si natura de dupa fereastra. Oftand, gustul de fier si sare mi-a intrat in gura printre buzele linse. Mi-am muscat, usor—mai mult de senzatie—buza, pentru a doua oara, inferioara din lipsa de cu totul alta ocupatie. Am tinut-o asa pana cand ochii mi s-au oprit asupra mesei. Pe ea, un plic cu tente rosii.
"Aproape ca uitasem" m-am miscat incet pana la masa invaluita in lumina grizata, stinsa si-am deschis usor scrisoarea. Tremuram. E ciudat, deja uitasem ce-mi scrisesem aseara. Da stiu, suna nebunesc sa-mi scriu singura si cu toate acestea, simt nevoia sa fiu inteleasa sau sa cred ca sunt inteleasa.
Am ridicat scrisoarea la nivelul ochiilor.

"Draga mea,

1.Septembrie. 2008

Acum iti scriu intr-un acces de gandire. Ma uit la trandafirii din vaza. S-au uscat pentru ca tu nu i-ai udat. Ti-am spus sa-I uzi! Dar nu m-ai ascultat. Cu toate astea, morbida lor frumusete imi inspira ceva. O arta mortoara si ma intreb astfel, daca cineva va acoperi vreun trup din marmura cu ele sau daca ei vor putrezii in acea vaza, uitata de tine pe masa micuta. Cum am iesit eu din egoismul meu pur? Nici eu nu stiu, dar da te dezamagesc. Insa, asta nu e tot, mai vin valuri deci stai!"

Ceainicul iczbunii intr-un acces de aburi si, m-am grabit catre bucatarie. Insa, in mijlocul actiuni m-am oprit uitandu-ma la masa din incapere si la vaza.
"Bietii de voi, ar fi trebui sa citesc asta ieri” Am alergat catre locul de unde rasunau isterice sunetele.
Peste cateva minute m-am reantors la scriisoarea degenerata

“Probabil ca n-ai stat , o problema urgenta? Sau poate te-ai plictisit de propile-ti idei? Posibil si asta
Oricum, acum iti scriu din lipsa de orice alta ocupatie. Te anunt ca acum esti intr- o stare deloc placuta pentru mine. Te uiti in gol, asculti muzica si te gandesti la viata ta, a noastra, a contradictiilor noastre.
Oh miroase a cafea deci trebuie sa inchei, intelegi tu.

A ta Elizabeth"

OFF:tin sa anunt ca datile sunt reale.