O trecem pe feminin

[Teh]

Mulțumesc <3 iată... a sosiit și penultimul capitol.

Lectură plăcută!

Capitolul Patruzeci şi Nouă

- Bă, sigur te simţi mai bine?
Am strigat eu fericită spre Mădă, îmbrăţişând-o. Stătuse o grămadă pe patul de spital, sărăcuţa de ea. Însă , nu îi lipsiseră vizitele mele constante. Şi ale Biei, mai ales acum când se împăcase cu Florin. Mda, o făcuse. Şi prostul era îndrăgostit lulea de ea, aceasta îl trata cu indiferenţă şi toată lumea era fericită. Se părea că şi lui îi plăcea asta, pe mine nu mă mai deranja atât de tare. Asta era viaţa , dacă ei erau fericiţi... Cine dracu eram eu să mă bag în viaţa lor?
Curând aveam să terminăm clasa a zecea. Mai era o singură săptămână până atunci. Eram fericită. Am discutat o grămadă cu cele două amice ale mele, cu ajutorul nostru, Mădă a reuşit să treacă anul şi să nu rămână din cauza absenţelor , să nu i se îngheţe anul. A fost fericită şi ne-a mulţumit o grămadă. O mai domolise această boală, parcă nu mai era la fel de agresivă. Totuşi, rămăsese aceaşi. Cea pe care noi o iubeam atât.
- Iarba rea nu piere!
A fost replica ei încurajatoare la care eu , cât şi bruneta, am râs pe săturate. Aceasta s-a mulţumit cu un zâmbet sincer... Viaţa era frumoasă uneori. Le povestisem de telefonul şatenului şi mi-au zis că am făcut ceea ce trebuie. Nu aveam încredere în sfaturile lor; erau slabe. Vulnerabilă eram şi eu. Însă, ştiam că deciziile mele pentru mine erau , într-adevăr , cele mai bune.
M-am despărţit de cele două şi m-am îndreptat spre casa mea. Acolo am avut imensa plăcere să îi găsesc pe tatăl meu şi pe mama mea vitregă stând fericiţi la masă. M-am alăturat lor şi am discutat lucruri banale, fără prea multă importanţă.. Până când tata a adus în vorbă subiectul „ mama”.
- Ce e cu ea?
Am întrebat eu nu prea curioasă. Avusesem o convorbire cu ea cu o zi în urmă, şi nu înţelegeam ce era cu el de adusese în discuţie aşa ceva. Căci el nu vorbea niciodată despre Irina. Adică, nu de faţă cu Liliana. Şi la o adică, nu avea şi el suflet? Blonda totuşi nu a reacţionat ciudat; ci cu acea blândeţe caracteristică doar ei.
- Zicea că vine în ţară nu ştiu când dracu şi vrea să treacă pe aici să te vadă.
DANGER!
Nu se poate aÅŸa ceva.
Nu în casa asta. Nu... O iubesc o grămadă dar nu vreau să îmi distrugă acest cămin. Lili nu m-ar mai privi niciodată la fel , nu o să mai găsesc pace. O să mă bântuie chestia asta. Nu vreau . Nici nu am reuşit să protestez căci bunul meu tată a continuat să pălăvrăgească.
- A zis că nu vine singură; azi m-a anunţat. I-am recomandat un hotel şi aşa mai departe. De ce nu mi-ai zis nimic de faptul că s-a „ recăsătorit”?
Asta devenea de’a dreptul penibil. Am oftat şi m-am ridicat de la masă, încercând să evit chipul Lilianei. Nu îi ştiam expresia şi nici nu voiam să o aflu. Probabil suferea, săraca femeie. Tata nu avea şi el sentimente? Maniere? Bun simţ? Ce mă enerva uneori, îmi venea să îi dau cu ceva în cap. Cu greu m-am abţinut şi am făcut pe indiferenta.
- Nu mi s-a părut un subiect interesant. Hai că mă duc la mine în cameră că am nişte chestii de rezolvat. Pe mai târziu.
Credeam că azi puteam sta mai mult împreună , ca o familie. De mult nu mai făcusem asta , toţi trei vreau să zic. Nu s-a putut aşa că , am lăsat-o baltă şi m-am refugiat în culcuşul meu. Avusesem multe petreceri în ultima vreme şi cu învăţatul, tezele, testele, notele, mediile, eram foarte ocupată. De abia aşteptam vacanţa de vară în care puteam să îmi fac de cap cât şi cum voiam eu.
Am început să mă gândesc la vrute şi nevrute. La faptul că Ana era în luna a şaptea şi că de abia aştept să îmi văd nepotul... Că fratele meu Cristi urma să fie un tătic excelent... Că era grozav să aibă o familie aşa fericită.. Am trecut de la una la alta, şi iar am adormit...

*

- Ce repede a trecuuuuuuut acest an ! Nici nu îmi vine să cred!
Tonul Biei era uşor emoţionat. Eram doar noi trei , veniserăm la ceremonia de sfârşit căci eram cu toţii obligaţi să o facem. Nu aveam eu chef să fiu aici, deşi luasem şi eu o diplomă. Ideea e că este plictisitor să îţi pierzi o zi frumoasă de vară în curtea liceului , la o ceremonie plictisitoare. Măcar eram cu cele două amice ale mele, ce erau destul de entuziasmate. În comparaţie cu mine...
- Îmbrăţişare de grup!
Am ţipat eu şi m-am năpustit asupra celor două. Ele mi-au primit binevoitoare gestul şi am început să râdem.
„ Decernarea premiilor” a început cu clasa a 12 a, cei din ultimul an. Mai aveam de aşteptat destul. Eu deja mă plictisisem. Am bătut de câteva ori din palme şi în restul vremii am discutat cu Bia şi cu Mădă. Ce o să facem vara asta şi alte porcării de genul.
- Eu m-am plictisit!
Am zis eu într-un final. Cele două s-au uitat la mine şi Mădălina a ridicat dintr-o sprânceană. Bruneta a dat din umeri iar eu am zâmbit.
- M-aş căra!
Am repetat mai mult pentru mine şi ele şi-au dat în acelaşi timp ochii peste cap . Asta mi s-a părut amuzant. Acum, stând în faţa lor, acestea mă priveau ciudat. Cu subânţeles, şi eu nu înţelegeam ideea.
- Ce-i?
Am zis pe un ton ce contura curiozitatea şi nesiguranţa.
Brusc, am tresărit! Am simţit două braţe grele şi mari pe umerii mei. Un parfum cunoscut şi am priceput şi care era diferenţa de înălţime. Mi-am lăsat capul pe spate.
- Bună Will.
Am adăugat pe cel mai normal ton posibil. Acesta mi-a zâmbit şi mi-a întors trupul cu faţa spre al lui.
- Ce dracu mai cauţi aici dacă mori de plictiseală?
Am chicotit.
- Diplomă.
Am răspuns serioasă , mustrându-l din ochi. A stat timp de câteva secunde serios, iar buzele lui trasau o linie dreaptă, nemişcată. De parcă era indignat de această situaţie. Nu a rezitstat mult, căci gura lui şi-a schimbat forma şi a început să râdă. Nu am putut să nu fac acelaşi lucru.
- Îţi luăm noi hârtia aia, băi.
A spus bruneta foarte entuziasmată şi m-au îndemnat amândouă să mă car. M-am uitat urât la ele şi apoi le-am salutat.
- Nu merg nicăieri cu tine!
L-am anunţat pe blond ce părea foarte vesel de întorsătura pe care o luase situaţia. Nu voiam să gândească cine ştie ce chestii ce erau greşite. Acesta a dat din umeri.
- Tu nu. Eu merg cu tine.
A spus-o într-un mod foarte normal şi asta m-a indignat. Am mai mers puţin apoi m-am oprit. Eram în afara liceului şi ştiam că nimeni nu se uita la noi. Era pustiu la ora asta pe aici, ami ales că era ceremonia aia. Maşina lui era la câţiva paşi de noi. Nu asta era important.
- Auzi, tu unde te crezi? Nu eşti atât de important pentru mine precum o faci să pară , William. Termină cu toată chestia asta, mă enervează! Faci pe băiatul drăguţ când ştim amândoi că nu eşti!
Nici nu ştiu ce mă apucase, nici măcar nu eram în perioada „aia” din lună şi eram atât de irascibilă. Cred că mă deranja orice acum. Mai ales Prinţul ăsta îngâmfat ce nu îmi dădea răgaz niciodată. Şi nu îl înţelegeam aşa de bine. Azi mă iubea, mâine nu mă băga în seamă, azi nu ştiu ce , apoi iar eu mai ştiu ce porcărie... Adevărul este că era un nemernic. De ce se mai prefăcea?
A zâmbit perfid. Da, cunoşteam această expresie a feţei. S-a apropiat de mine şi m-a luat de mână. Strânsoarea lui era puternică şi foarte posesivă. M-a tras spre el.
- Ce naiba?
Am ţipat vrând să îi atrag atenţia. S-a uitat la mine şi ochii mei s-au mărit. Inima a început să îmi bată mai tare, cred că şi temperatura corpului meu a avut de suferit. Ceva înăuntrul meu s-a dereglat. Cred că am avut fluturaşi în stomac, sau aşa ceva. Căci mă dureau toate şi totodată un fior călduros m-a cuprins. M-am înroşit la faţă, o ştiu !
-Vreau doar să îţi arăt adevărata mea natură, să vezi ce tip ticălos sunt.
A răspuns acesta pe un ton cunoscut mie dar ce avea altă intensitate acum. Chipul ce mă făcuse să tresar era unul foarte cool. Ochii lui păreau strânşi într-o formă ciudată, liniştitoare. Calmă şi parcă gânditoare. Şi zâmbetul lui părea blând.... Şi totodată, nu găseam nici măcar un firişor de armonie în aele trăsături. Ciudat.
M-a băgat în maşina lui şi a pornit-o.
- Poţi să minţi că nu dai azi pe acasă? Nu ştiu cu ce, dar o să dureze ce vreau eu să îţi arăt.
Mi-am dat ochii peste cap şi nu ştiu de ce am acceptat. Poate din cauza sincerităţii lui. Am băgat scuza cu „ dorm la X” şi a mers, mai ales că îi zisesem că azi sunt aşa ocupată, nici nu ştiu când ajung acasă. Nu l-am întrebat pe Will ce vrea să îmi arate, mai mult ca sigur nu avea nicio ţintă. Sau, aşa credeam eu.
Am avut dreptate. Ne-am plimbat câteva ore bune până în alt oraş, a cumpărat nişte lucruri şi apoi ne-am întors. Deja se înserase.
- Şi ce mi-ai arătat?
Am zis eu cu o tristă disimulare. Adică, îmi pierdusem ziua degeaba. Atunci şi-a aruncat capul pe volan şi s-a întors cu faţa spre mine.
- Voiam să te fur pentru ziua asta. Aveam un motiv.
M-am uitat nedumerită la el şi m-am întins mai bine pe acel scaun.
- De ce?
Am reuşit să îl întreb plictisită. Închisesem ochii. Iar mă simţeam obosită. I-am simţit respiraţia, se dăduse mai aproape de mine. Am presupus. Nu voiam să deschid ochii deşi inima mea bătea cu o mare acceleraţie.
- Ştiai că Daniel a făcut o raită azi pe aici? L-am văzut azi, a intrat în liceu. Te căuta, ştiu că a făcut-o. Mă mir că nu te-a sunat. Cum dracu crezi că dădeam buzna acolo să te scot la o „ plimbare” ? Ce să îţi arăt? Sunt prea transparent pentru aşa ceva. Chiar sunt un ticălos. Şi tot mă bucur de asta.
Am râs.
Nu ştiu de ce, dar am făcut-o. Nu ştiu dacă povestea cu Dani era adevărată sau nu. Nu îmi păsa. Nu voiam să mă mai gândesc la asta.
- Chiar eÅŸti un idiot.
Am murmurat dar tot nu mi s-au deschis pleoapele.
Atunci l-am simţit şi mai aproape de mine. Buzele sale le-au căutat pe ale mele , sărutându-le. M-au apucat tot felul de palpitaţii şi mi-am aruncat degetele în părul lui, începând să trag cu putere de firele blonde. Acesta s-a apăsat şi mai tare pe mine , trupurile noastre fiind lipite. Limba lui se plimba în voie în gura mea, şi acelaşi tratament i-l aplicam şi eu. S-a desprins după o vreme şi gurile ne erau întrredeschise, limba lui nu cuteza să o lase pe a mea. Mi-am deschis ochii.
- Mă iubeşti prea tare.
Am zis eu simplu , ÅŸi totuÅŸi cu intensitate.
- Mda.
A fost replica lui seacă. Nici nu era nevoie de mai mult.
- Vreau să mănânc ceva. Du-mă acasă!
I-am „ordonat” şi acesta a chicotit, făcându-mi cu ochiul. Accelerând, a făcut ceea ce i-am zis. Doar că m-a dus acasă la el....
- Frumos, nu prea seamănă cu ceea ce aveam eu în minte dar...
Nu m-a lăsat să continui, deşi aveam un ton sarcastic.
- Dar şi aici găseşti ceva de mâncare. Hai!
A strigat pentru a-l urma, şi ca să fie sigur m-a prins şi de mâna dreaptă trăgându-mă după el. Nici nu trebuia să depună efort, mergeam oricum. O anunţasem pe Lili că nu vin acasă, puteam să mai pierd vremea pe aici puţin.
Când am trecut pragul am simţit un miros liniştitor pentru nări. Nu ştiu ce era, dar era o aromă foarte plăcută. O puteam adulmeca într-una. Mă calma.
- Ce frumos...
Am început să zic dar nu m-a lăsat să continui. Mi-am simţit trupul trântit de o suprafaţă tare. Era peretele. Folosise destulă forţă pentru a mă zdrobi. Duruse. Am zâmbit. Nu ştiu de ce, ştiam că este brutal şi câteodată era aşa plăcut. I-am întâlnit faţa. Era blândă, într-un fel. Un nemernic...
- Acum o să mă săruţi.
Am zis eu simplu şi ironic. Şi a făcut-o; m-am amuzat de acest gest. Asta până când nu am mai putut să fac acelaşi lucru. O mână de-a sa a început să se plimbe peste coapsa mea. Mi-am poziţionat degetele în cămaşa lui, trăgându-l , PARDON! Împingându-l. Nu reuşeam. Nici eu nu ştiam ce naiba făceam. Mă pipăia şi nu ripostam prea tare. A început să mă sărute pe gât, să mă muşte şi să traseze linii cu limba peste trupul meu. Nu mă deranja, chiar dacă inima mea bătea ca nebuna. Da, asta făcea. Stomacul meu reacţiona ciudat, credeam că era de la foame. Simţeam un gol imens acolo şi tot se jucau fluturaşi înăuntrul. Palpitaţii. Da, asta era. Mi se urcaseră hormonii la cap, şi nu aveam ce să le fac. Trupul mi se încălzise, cred că iar eram roşie la faţă. M-a împins într-o altă parte, şi m-a condus într-o anumită încăpere.
Nu ştiu cum s-a întâmplat asta, eram pierdută printre mângâieri, sărutări şi muşcături. Nu ştiu cum am reuşit să aterizăm în pat, dar eu eram de-asupra lui. Deschisese ochii, şi eu la fel.
- Ai găsit ceva bun de mâncare; vezi?
A chicotit, fără a mă mai ţine legată de el acum. Şi mă bucuram că nu folosea tonul îngâmfat, plin de sine. Ştia când să cedeze, idiotul. Voia să se culce cu mine. Şi poate că asta nu era bine; mie nu îmi păsa . Nu era doar asta. Nu ştiu dacă mă iubea atât de mult; eu nu eram sigură de ceea ce simţeam eu. Nu îmi păsa. Sincer, voiam şi eu să fac asta.
I-am dat cămaşa jos foarte repede şi acesta şi-a strecurat mâinile pe sub cămaşa mea, şi mi-a desfăcut sutienul. Curând m-a eliberat de cele două obiecte vestimentare.
- Să vedem dacă eşti comestibil.
Am folosit acelaşi ton amuzat şi mi-am poziţionat buzele peste gâtul lui , sărutându-l şi muşcându-l. Iar, fără să realizez, am început să trasez linii cu limba peste trupul lui. Să îl mângâi şi să mă las purtată de val. M-a întors, fiind el de-asupra mea acum. Bătăile din cutia toracică erau tot mai accentuate , cu fiecare mişcare. Nu am realizat când îşi dăduse jos pantalonii, sau când fusta mea nu mai era la locul ei. Mi-a cuprins una dintre mâini şi a pus-o la pieptul lui.
I-am simţit inima.
Şi eu credeam că a mea bătea tare....
- Cred că eşti alterat. . .
Am zis eu zâmbind şi acesta s-a lăsat mai tare spre mine, sărutându-mă. A început să mă pipăie, sânii mei fiind cuprinşi de mângâieri lente şi blânde. Totodată, atunci când îmi întâlnea buzele îmi dădea săruturi violente şi pasionale...
M-am rostogolit. Am stat de-asupra sa, şi de desupt. M-a atins, am făcut acelaşi lucru. Curând, au fost mai multe decât simple atingeri. L-am simţit înăuntrul meu, şi nu a mai durut la fel de tare ca prima dată.
Asta mă făcea o fată uşoară ?
Nu ÅŸtiu.
Trecuseră multe minute de când avusese loc această întâmplare. Nu stăteam în braţele lui. Era plecat până la baie, cred. Stăteam ghemuită şi rezemată de o pernă. Era întuneric beznă aici. Curând, a apărut. În aceaşi obscuritate a venit lângă mine şi m-a acoperit cu cearceaful. M-a tras aproape de el, ţinându-mă în braţe.
- Asta nu te face important pentru mine.
L-am anunţat sigură pe mine, îngâmfată şi fără a-i da vreo şansă sau vreun moment în care să gândească , cumva, că îl iubesc. Nu ştiu ce expresie avea faţa lui, dar îi simţeam pielea caldă. Îmi întinsesem picioarele şi mă lăsasem purtată de val şi de căldura corpului său. Chiar nu voia să îmi dea drumul. Închisesem ochii.
- Ştiu. Ştiu. Dar te face pe tine şi mai importantă pentru mine.
A murmurat mai mult pentr since, probabil crezând că nu am auzit. M-am prefăcut într-adevăr că nu am făcut-o. Însă, percepusem perfect cuvintele lui.