Broken rose

[Zăpă]

Heya(*.*)
Cum am promis sunt aici. Nu am mare lucru de spus, insa sunt unele chestii care m-au deranjat.

Acest fic este o parte inspirata din viata mea, dar in mare parte este original.Sper sa va placa si paote lasati si un comm sa stiu ca nu muncesc degeaba. Multumesc si lectura placuta.

Broken Rose

Capitolul 1

Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare-nu poti fi uimita si nepasatoare in acelasi timp- toata priveslistea-privelistea- sumbra si trista. Cerul e suparat si innorat - cele doua epitete nu isi au locul in acelasi context- . Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul si ma sperie. -fraza asta a sunat cam nasol, suna mai bine daca nu adaugai "si ma sperie"-
Totul din jurul meu e racoare si liniste - nici aici cele doau cuvinte nu se potrivesc_-. Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea- mi-a placut fraza asta:>-. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa -parca spuneai ca e mobilata decat cu un pat:|- care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine.
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte. - bretonul mereu sta pe frunte, ai grija la pleonasme-
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem-aici ai folosit un verb la trecut, mai sus ai folosit verbe la prezent- inca de dimineata sus si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate-insangerate- cad ramanand absolut gol, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat!
Peste cateva clipe ma simt intrerupta - "ma simt intrerupta", a sunat banal- de un ciocanit brutal in usa camerei mele. Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior(,) negrii. Se apropie ea cu teama de mine. -aici iar a sunat banal, "se apropie ea":|-
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece.- nu poti fi curioasa si rece in acelasi timp. Daca esti rece insemna ca nu iti pasa-
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi (,) nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! S-a inteles!?-?!-
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! - din nou mi se pare ca a sunat banal- se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic (,) prinvind-o aprins in ochi pe fata.
- Atunci sa ramai asa... (space) un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,la crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima neastamparata mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana.- lacrima mi se pare a fi ceva trist, insa cuvantul "nestamparata" a schimbat subiectul si a sunat cam urat- Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate (,) sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! -inainte de "iar" nu se pune punct- Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea in capul in poala suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun mana usor pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!... (fara puncte de suspensie aici)

Dupa cum ai observat, nu am avut mult de comentat. Ti-am spus in principal lucrurile care m-au deranjat cel mai mult. In rest totul este okey, descrii cat de cat bine, dar vreau si mai mult. Sunt sigura ca poti face asta. Greseli de tastare nu ai avut foarte multe, decat doua sau trei, ceea ce este bine si ma bucur ca scrii ingrijit. Ideea mi se pare originala si destul de draguta, insa nu am inteles-o in totalitate. Este cumva inspirata din viata ta?
Am uitat sa`ti spun ca incurci timpurile verbelor. Si eu am facut`o, dar acum "m-am lasat" de asta. Sper sa faci si tu asta.
Vocabularul tau este bunicel, insa daca ai citi mai multe carti/ ficuri ti-ai putea dezvolta vocabularul si ai putea face descrieri mult mai elaborate. Sincera sa fiu, descrierea ta mi se pare cam fortata si uneori ai o exprimare trasa de par. Ai grabit actiunea; mi se pare ca lucrurile s-au intamplat prea repede. Plus ca personajul principal, Denissu nu este foarte detaliat, sper ca in urmatoarele capitole sa aflam mai multe despre ea.
Astept capitolul urmator si repede!

Ja ne`, dear!