A turning point in life [Gravitation]

[AngelsCry]

Epilog

Cu toate ca era aproape ora 4 dimineata eu inca nu dormeam. Stateam pe canapeaua din sufragerie inecandu-mi amarul in bere si tigari incercand sa realizez unde am gresit. I-am trimis un mesaj la Satomi de vreo cateva ore spunandu-i ca am nevoie de ajutorul lui. Stiu ca o sa-l citeasca numai dimineata si probabil o sa ajunga la mine mai spre dupa-masa insa, in acest moment, putin imi pasa. Am nevoie de el alaturi de mine, sa imi spuna ca totul va fi bine si nu am gresit cu nimic desi stiu foarte bine ca acest lucru ar fi o minciuna...
Trebuia sa ii spun adevarul, trebuia sa te ascult Satomi! Am distrus totul din dorinta mea de a va pastra numai pentru mine ca atunci cand eram copii. Si acuma imi aduc aminte cum uram cand cineva se apropia de voi, simteam in prezenta lor un pericol... imi era teama ca sa nu imi ia cineva locul din sufletul vostru. Cei 5 magnifici cum ne spunea Mika... Tatsuha, Daisuke, Krystal, tu si eu, nu puteam fi despartiti niciodata. Asta pana in momentul in care Krissie a plecat in America, niciodata nu ai putut suporta lucrul acesta. Nu am avut curajul sa iti spun insa cred ca daca tu, Satomi, ii cereai sa ramana aici, ea nu ar fi ezitat nicio secunda in a se intoarce din drum si a se intoarce acasa. Cat de mult poti sa o iubesti incat sa renunti la fericirea ta doar ca sa o vezi implinita... cat de mult o iubesti incat sa ii ascunzi adevarul incat sa nu o vezi distrusa sufleteste.
,, Eiri deschide usa!” ... vocea aceasta imi este cunoscuta. Nu pot sa cred ca a venit la ora asta.
,, Eu ma asteptam sa vi mai incolo.”
,, De parca as putea dormi stiind ca tu ai probleme. Asa ma cunosti?”
Persoana care a venit sa ma viziteze la ora 4 si jumatate dimineata nu era nimeni altul decat Satomi.
Nici nu stiu de unde sa incep in a-i face portretul. Daca ar fi sa il caracterizez printr-un singur cuvant acela ar fi: misterios. El era putin mai inalt decat mine, parul brunet ii ajungea pana la umeri si arata de parca mereu il aranja desi niciodata nu ii facea nimic, avea niste ochi negri patrunzatori care iti impunea un anumit respect insa in acelas timp erau calzi si primitori. Niciodata nu puteai sti ce gandeste cu adevarat, era imprevizibil, o fiinta curioasa, calculat insa in acelas timp cu simtul umorului, loial si mereu pregatit sa te ajute cand aveai nevoie de el.
Dupa ce s-a asezat pe canapea si si-a aprins o tigara m-a invitat sa stau langa el si sa-i povestesc totul. Cu toate ca diferenta de varsta dintre noi era de 3 ani intotdeauna la el ma duceam cand aveam nevoie de un sfat sau ajutor, niciodata nu l-am auzit plangandu-se de acest lucru desi Krystal abuza de multe ori de bunatatea si bunavointa lui...
,, Acorda-i putin timp si in ziua in care ar fi trebuit sa impliniti 6 luni dute si cere-i scuze si daca e cazul atunci pune-te si in genunchi in fata lui. Ai gresit in momentul in care ai decis sa ne pastrezi ca pe un secret, facem parte din trecutul tau Eiri si implicit din tine! Acest lucru nu trebuie pastrat ascuns si sunt sigur ca si Krystal si toti ar fi de acord cu ceea ce spun acuma. Daca chiar il iubesti atunci vei fi dispus sa te umilesti si sa faci orice numai ca sa se intoarca la tine. De nu, atunci nu a fost iubire niciodata.” ... Acestea au fost vorbele lui in momentul in care am terminat de povestit tot ceea ce aveam pe suflet. Are dreptate din nou insa nu pot sa o fac singur...
,, Tu ai fi dispus sa te intalnesti cu el in momentul in care nu m-ar crede si ar zice ca tot ceea ce spun este numai o minciuna?”
,, Normal ca as fi de acord. Sti ca as face orice numai ca sa te vad fericit. O meriti dupa toate prin cate ai trecut insa un singur lucru iti mai spun inainte sa plec: Nu renunta atat de usor la Shuichi! Numai din cate imi povestesti mi-am dat seama ca te iubeste enorm.”
,, Chiar trebuie sa pleci asa de devreme?” sincer sa fiu, nu vroiam sa il vad plecand desi stiam ca este inevitabil... la ora 9 trebuia sa fie la lucru.
,, Sti bine ca as ramane daca as putea. Mai vorbim la telefon si mai treci si tu pe la Daisuke, ii este dor de tine plus ca nu l-ai vizitat de cand a fost externat din spital.”
,, Maine promit sa trec pe la voi.”
,, Vezi ca te asteptam cu prajiturile tale preferate.” cu aceste cuvinte Satomi inchise usa in spatele lui si eu m-am trezit din nou singur, inconjurat de acei pereti reci si neprimitori de care mereu incercam sa fug.
Dupa ce am facut putina ordine in sufragerie si am aruncat dozele goale de bere, a sosit timpul sa ii cer ajutorul...
,, Buna Krystal. Nu ai putea sa vi saptamana viitoare in Japonia ...”


ma bucur foarte mult pentru numarul mare de vizualizari :) ceea ce imi pare rau este acea lipsa de chef a unora de a-si spune parerea insa asta este...
pentru cei care nu stiu A turning point in life reprezinta epilogul urmatoarei mele povesti care va porni de la ceea ce am scris aici
daca nu cer prea mult as dori sa stiu daca cineva doreste sa mai citeasca ceea ce urmeaza sau pot sa nu mai postez pe acest site, in functie de raspunsuri o sa ma decid
va multumesc foarte mult inca o data pentru lecturare si sper ca v-a placut :)