08-05-2010, 08:53 PM
Acest fic este o parte inspirata din viata mea, dar in mare parte este original.Sper sa va placa si paote lasati si un comm sa stiu ca nu muncesc degeaba. Multumesc si lectura placuta.
Broken Rose
Capitolul 1
Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare toata priveslistea sumbra si trista. Cerul e suparat si innorat. Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul .
Totul in jurul meu e racoare si liniste. Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine.
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte.
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem inca de dimineata sus si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate cad ramanand absolut gol, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat!
Peste cateva clipe ma simt intrerupta de un ciocanit brutal in usa camerei mele. Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior negri. Ea se apropie cu teama de mine.
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece.
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! S-a inteles!?
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic prinvind-o aprins in ochi pe fata.
- Atunci sa ramai asa...un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,le crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima amara mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana. Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea inghenungheata tinandu-si capul in poala si fiind in continuare suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun usor mana pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!
Broken Rose
Capitolul 1
Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare toata priveslistea sumbra si trista. Cerul e suparat si innorat. Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul .
Totul in jurul meu e racoare si liniste. Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine.
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte.
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem inca de dimineata sus si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate cad ramanand absolut gol, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat!
Peste cateva clipe ma simt intrerupta de un ciocanit brutal in usa camerei mele. Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior negri. Ea se apropie cu teama de mine.
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece.
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! S-a inteles!?
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic prinvind-o aprins in ochi pe fata.
- Atunci sa ramai asa...un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,le crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima amara mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana. Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea inghenungheata tinandu-si capul in poala si fiind in continuare suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun usor mana pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)