04-05-2010, 04:19 PM
Hello...Am reusit sa ajung si cu urmatorul capitol...^^ Nu am putut sa postez sambata si nici duminica pentru ca am fost plecata la munte si mi-a fost lene sa ma car cu laptop'ul dupa mine ^^" *kill me...* Mersi de comm Onytsa`chan. :) Ma bucur ca ti-a placut capitolul.
Capitolul pe care il voi pune acum, cred ca e cam plictisitor...Nu mi-a iesit mai deloc. Plus ca sunt cam obosita si nu e corectat. Deci imi cer scuze pentru eventualele greseli. Here...the next chap:
Capitolul IV: Nedumerire...
-Eu sunt Ayumu Yamada. Voi fi sponsorul acestui concurs si de asemenea ii voi insoti pe castigatorii acestui concurs la Paris pentru finale. As ma dori sa stiti ca, trupa care va merge in finale si se va clasa pe locul trei, cel putin, va avea sansa de a scoate un album de debut, la casa de discuri detinuta de tatal meu, Kiyoshi Yamada. Asta am avut de spus...Domnule director? spune acesta intorcand capul spre "comunist" si oferindu-i microfonul.
Mda...perfect. Asta imi mai lipsea... Un Cap-de-Serbet care ne va supraveghea incontinuu. Oftez, ignorandu-l complet pe director care se chinuia sa capteze atentia tuturor, dar fara noroc. Fiecare isi facea de lucru, ba vorbind intre ei, ba ascultand muzica sau vorbind la telefon. Imi indrept ochii spre telefon. Noua si douazeci si cinci de minute... Asta va mai dura ceva vreme. Concursul incepea abea la ora zece, iar eu deja simteam ca ma va lua somnul in picioare. Drept dovada am si scapat un cascat zgomotos. De langa mine se aude un chicot incet. Nu trebuia sa ma intorc ca sa-mi dau seama ca cel care radea era Daisuke si ca radea de mine. In momentul acela simteam ca mi se urca nervi la cap, iar tot stresul acumulat de cateva zile incoace incepuse sa dea pe dinafara....Asta nu era de bine. Imi duc mainile la tampla inchizand ochii si incepand sa mi le masez incet in speranta ca poate ma voi calma. Fac asta timp de cateva minute, pana cand directorul ne spune ca ne putem duce in sala in care se va tine competitia intre trupe, iar participantii erau rugati sa se stranga in spatele scenei pentru a se pregati. Dechid ochii intr-un sfarsit, scapand alt oftat. Am observat ceva... Oftez cam des in ultima vreme. Cred ca a devenit un tic nervos sau poate ca m-am obisnuit sa fac asta cand urmeaza ceva mai greu. Ceva mai greu? Ce comparatie am putut sa fac si eu...Nu e o caracterizare tocmai potrivita,- ca sa nu zic deloc-, pentru ceea ce va urma. E...mai bine spus, un calvar...Ma ingrozesc la gandul ca va trebui sa cant....singura?! Mai ales in fata atator persoane. Da, am trac, frica, mi-e groaza de scena. Luati-o cum vreti voi. Ideea e ca imi transpira mainile deja, numai gandindu-ma. O sa ma dau cu capul de pereti cand voi urca pe scena. Da, asa am sa fac. Ma trezeste din visare o voce oarecum cunoscuta...
-Nu ai de gand sa te duci in sala? ma intreaba acea voce.
-Huh? Ce? Cum? Aaaa....hopa.... ma balbai eu cand observ ca sunt singura care a mai ramas in curtea scolii. Adica, nu chiar singura. Cu mine mai era si Cap-de-Serbet, caruia ii apartinea si vocea. Imi ridic privirea spre el cand il aud razand usor. Radea de mine. Eram sigura de asta. Ce au toti cu mine azi?! Am ajuns un fel de bufon sau ce?!
-Ce ti se pare atat de amuzant, mai Cap-de-Serbet? Il intreb eu deja enervata la culme.
-Poftim? Cap-de-Serbet? ma intreaba el perplex.
Ok...acum eu am fost cea care a bufnit in ras. Avea o fata demna de desenele animate. Ochii bulbucati cat cepele, uimiti desigur de porecla pe care i-am dat-o si gura intredeschisa, vrand sa spuna ceva, dar parca nu-si gasea cuvintele.
-Da, Cap-de-Serbet. Ai parul roz, exact ca serbetul. Esti gay sau cum? Ca nu prea inteleg de ce si-ar vopsi cineva parul in roz...Doar daca ar fi fata, iar tu esti baiat...din cate observ eu. Sau ma insel? il intreb rautacioasa. Tocmai am gasit persoana potrivita pe care sa imi vars nervii. Imi cam pare rau de bietul baiat. Adica...nu a facut nimic, dar totusi trebuie sa-mi descarc si eu nervii pe cineva, nu?
-Iti bati joc de mine sau ce? Normal ca sunt baiat! Si nu sunt gay, pentru cultura ta generala. In plus, e treaba mea ca mi-am vopsit parul in roz! Si ai grija cum vorbesti, pentru ca m-as putea asigura ca tu si trupa ta sa pierdeti acest concurs. raspunde acesta enervat la culme.
-Oh, nu! Imi tremura chilotii sa stii! Crezi ca imi pasa? Hm! Esti doar un pusti de bani gata care se asteapta ca toata lumea sa stea la picioarele tale si sa faca tot ce spui. Adevarul e ca nu suporti cand cineva te contrazice, am dreptate? ii intorc eu replica. Tipul asta s-o fi crezand buricul pamantului, te pomeni. Ei lasa ca am eu de gand sa ii arat ca nu e asa. "Perfectiune intruchipata" ce e!
Il vad apropiindu-se incet de mine, cu pumnii stransi si il aud cum scrasneste din dinti. Daca privirea ar putea ucide, cred ca pana acum as tipa de durere. Cum spuneam, imi tremura chilotii pe mine de frica. Vezi sa nu! Il vad ridicand palma, vrand sa ma loveasca, dar chiar inainte ca aceasta sa faca contact cu obrazul meu, o alta mana o prinde pe cea a rozaliului strangand-o tare. Daisuke? Asta de unde a mai rasarit? Ridic din spranceana cand ii aud cuvintele care i-au iesit din gura.
-Crede-ma ca te-as lasa sa-i dai palma aceea bucuros, dar avem nevoie de ea sa participe la concurs asa ca te rog sa mai astepti.
Aceste vorbe ii erau desigur adresate lui Cap-de-Serbet. Cum adica l-ar lasa? Ce naiba e cu el? Parca eram prieteni, nu? In ultima vreme s-a comportat cam ciudat, dar am crezut ca are iarasi probleme cu parintii sai. Atunci, eu ce am facut sa se comporte asa? Am inghitit in sec apoi i-am spus sa mergem in sala. A dat din cap in semn de aprobare, i-a dat drumul la mana rozaliului si a inceput sa mearga incet in spatele meu. Nu am mai scos niciun cuvant pana am ajuns in spatele scenei. Noi urmam. De data asta nu mi-a mai pasat ca ma voi impiedica sau alte tampenii din astea. Ma tot intrebam ce as fi putut sa fac de se purta asa cu mine. Pe la mijlocul melodiei am ajuns la concluzia ca daca va contiua asa, il voi ignora complet. Prieteni, prieteni, dar oricum ar fi, intrece masura. Daca el are chef de joaca, foarte bine. Jocul acesta se poate juca in doi.
___________________________
Ah si...imi cer scuze ca este scurt...nu prea am timp.
Capitolul pe care il voi pune acum, cred ca e cam plictisitor...Nu mi-a iesit mai deloc. Plus ca sunt cam obosita si nu e corectat. Deci imi cer scuze pentru eventualele greseli. Here...the next chap:
Capitolul IV: Nedumerire...
-Eu sunt Ayumu Yamada. Voi fi sponsorul acestui concurs si de asemenea ii voi insoti pe castigatorii acestui concurs la Paris pentru finale. As ma dori sa stiti ca, trupa care va merge in finale si se va clasa pe locul trei, cel putin, va avea sansa de a scoate un album de debut, la casa de discuri detinuta de tatal meu, Kiyoshi Yamada. Asta am avut de spus...Domnule director? spune acesta intorcand capul spre "comunist" si oferindu-i microfonul.
Mda...perfect. Asta imi mai lipsea... Un Cap-de-Serbet care ne va supraveghea incontinuu. Oftez, ignorandu-l complet pe director care se chinuia sa capteze atentia tuturor, dar fara noroc. Fiecare isi facea de lucru, ba vorbind intre ei, ba ascultand muzica sau vorbind la telefon. Imi indrept ochii spre telefon. Noua si douazeci si cinci de minute... Asta va mai dura ceva vreme. Concursul incepea abea la ora zece, iar eu deja simteam ca ma va lua somnul in picioare. Drept dovada am si scapat un cascat zgomotos. De langa mine se aude un chicot incet. Nu trebuia sa ma intorc ca sa-mi dau seama ca cel care radea era Daisuke si ca radea de mine. In momentul acela simteam ca mi se urca nervi la cap, iar tot stresul acumulat de cateva zile incoace incepuse sa dea pe dinafara....Asta nu era de bine. Imi duc mainile la tampla inchizand ochii si incepand sa mi le masez incet in speranta ca poate ma voi calma. Fac asta timp de cateva minute, pana cand directorul ne spune ca ne putem duce in sala in care se va tine competitia intre trupe, iar participantii erau rugati sa se stranga in spatele scenei pentru a se pregati. Dechid ochii intr-un sfarsit, scapand alt oftat. Am observat ceva... Oftez cam des in ultima vreme. Cred ca a devenit un tic nervos sau poate ca m-am obisnuit sa fac asta cand urmeaza ceva mai greu. Ceva mai greu? Ce comparatie am putut sa fac si eu...Nu e o caracterizare tocmai potrivita,- ca sa nu zic deloc-, pentru ceea ce va urma. E...mai bine spus, un calvar...Ma ingrozesc la gandul ca va trebui sa cant....singura?! Mai ales in fata atator persoane. Da, am trac, frica, mi-e groaza de scena. Luati-o cum vreti voi. Ideea e ca imi transpira mainile deja, numai gandindu-ma. O sa ma dau cu capul de pereti cand voi urca pe scena. Da, asa am sa fac. Ma trezeste din visare o voce oarecum cunoscuta...
-Nu ai de gand sa te duci in sala? ma intreaba acea voce.
-Huh? Ce? Cum? Aaaa....hopa.... ma balbai eu cand observ ca sunt singura care a mai ramas in curtea scolii. Adica, nu chiar singura. Cu mine mai era si Cap-de-Serbet, caruia ii apartinea si vocea. Imi ridic privirea spre el cand il aud razand usor. Radea de mine. Eram sigura de asta. Ce au toti cu mine azi?! Am ajuns un fel de bufon sau ce?!
-Ce ti se pare atat de amuzant, mai Cap-de-Serbet? Il intreb eu deja enervata la culme.
-Poftim? Cap-de-Serbet? ma intreaba el perplex.
Ok...acum eu am fost cea care a bufnit in ras. Avea o fata demna de desenele animate. Ochii bulbucati cat cepele, uimiti desigur de porecla pe care i-am dat-o si gura intredeschisa, vrand sa spuna ceva, dar parca nu-si gasea cuvintele.
-Da, Cap-de-Serbet. Ai parul roz, exact ca serbetul. Esti gay sau cum? Ca nu prea inteleg de ce si-ar vopsi cineva parul in roz...Doar daca ar fi fata, iar tu esti baiat...din cate observ eu. Sau ma insel? il intreb rautacioasa. Tocmai am gasit persoana potrivita pe care sa imi vars nervii. Imi cam pare rau de bietul baiat. Adica...nu a facut nimic, dar totusi trebuie sa-mi descarc si eu nervii pe cineva, nu?
-Iti bati joc de mine sau ce? Normal ca sunt baiat! Si nu sunt gay, pentru cultura ta generala. In plus, e treaba mea ca mi-am vopsit parul in roz! Si ai grija cum vorbesti, pentru ca m-as putea asigura ca tu si trupa ta sa pierdeti acest concurs. raspunde acesta enervat la culme.
-Oh, nu! Imi tremura chilotii sa stii! Crezi ca imi pasa? Hm! Esti doar un pusti de bani gata care se asteapta ca toata lumea sa stea la picioarele tale si sa faca tot ce spui. Adevarul e ca nu suporti cand cineva te contrazice, am dreptate? ii intorc eu replica. Tipul asta s-o fi crezand buricul pamantului, te pomeni. Ei lasa ca am eu de gand sa ii arat ca nu e asa. "Perfectiune intruchipata" ce e!
Il vad apropiindu-se incet de mine, cu pumnii stransi si il aud cum scrasneste din dinti. Daca privirea ar putea ucide, cred ca pana acum as tipa de durere. Cum spuneam, imi tremura chilotii pe mine de frica. Vezi sa nu! Il vad ridicand palma, vrand sa ma loveasca, dar chiar inainte ca aceasta sa faca contact cu obrazul meu, o alta mana o prinde pe cea a rozaliului strangand-o tare. Daisuke? Asta de unde a mai rasarit? Ridic din spranceana cand ii aud cuvintele care i-au iesit din gura.
-Crede-ma ca te-as lasa sa-i dai palma aceea bucuros, dar avem nevoie de ea sa participe la concurs asa ca te rog sa mai astepti.
Aceste vorbe ii erau desigur adresate lui Cap-de-Serbet. Cum adica l-ar lasa? Ce naiba e cu el? Parca eram prieteni, nu? In ultima vreme s-a comportat cam ciudat, dar am crezut ca are iarasi probleme cu parintii sai. Atunci, eu ce am facut sa se comporte asa? Am inghitit in sec apoi i-am spus sa mergem in sala. A dat din cap in semn de aprobare, i-a dat drumul la mana rozaliului si a inceput sa mearga incet in spatele meu. Nu am mai scos niciun cuvant pana am ajuns in spatele scenei. Noi urmam. De data asta nu mi-a mai pasat ca ma voi impiedica sau alte tampenii din astea. Ma tot intrebam ce as fi putut sa fac de se purta asa cu mine. Pe la mijlocul melodiei am ajuns la concluzia ca daca va contiua asa, il voi ignora complet. Prieteni, prieteni, dar oricum ar fi, intrece masura. Daca el are chef de joaca, foarte bine. Jocul acesta se poate juca in doi.
___________________________
Ah si...imi cer scuze ca este scurt...nu prea am timp.
"Time present and time past
Are both perhaps present in time future,
And time future contained in time past.
If all time is eternally present
All time is unredeemable." T. S. Eliot
Check it out
Are both perhaps present in time future,
And time future contained in time past.
If all time is eternally present
All time is unredeemable." T. S. Eliot
Check it out