02-05-2010, 05:39 PM
Proful de romana
Se opreste din ras, iar eu multumesc Cerului pentur asta, caci mai aveam putin si orbeam! Privirea sa este teribil de batjocoritoare, iar pipita ce nu s-a desprins nici acum de gatul lui incepe sa chicoteasca.
- I always knew ca esti desteapta, Joan! Cu toate astea, eu chiar mai am probleme cu romanian language.
Ce ma enerveaza! Mi-as dori sa fiu cunoscuta ca o nebuna, pentur ca atunci cand l-as face ping-pong sa motivez ca l-am luat drept un sac de box. Dar realitatea, pusa mereu pe sotii, a vrut ca eu sa fiu perfect normala si sa am pe cap un pusti imatur si tembel. In plus, mi-a zis numele in engleza! Chiar se poate asa ceva? Oricum, cand o sa-si omoare parintii din greseala si o sa mosteneasca toata afacerea va ajunge pe drumuri, iar eu voi merge intr-un Lamborghini alaturi de Virigliu... Taci, Ioana! N-ai vazut ce ti-a facut? Nene Jurnal, am si eu dreptul sa visez...
Din spate rasare un tanar nu prea aratos, ce are un aer de profesor. Parul negru cu reflexe albastrui, pe care il estimez cam pana pe la umeri, este prins in banala coada de cal, iar ochelarii ii sunt nelipsiti. Ranjeste, iar zambetul sau de maimuta ma face sa pufnesc in ras. Expresia lui redevine serioasa si ii tranteste lui Damien o palma peste ceafa de-l lasa lat. Vazand acestea, pitipoanca de azi spala putina, speriata probabil de reactia barbatului.
- Domnisoara, v-am vazut la restaurant si m-am distrat copios. Va miscati foarte gratios pe acea melodie. Probabil voi frecventa restaurantul de-acum incolo. Eu sunt Adrian Costache, am douazeci si doi de ani si sunt profesor de limba romana.
Fas! Si cica gonesc clientii! Intr-adevar, ma miscam cu gratie... Pe cantecelul ala nesuferit. Nu e frumos, dupa cum am mai spus, dar e dragut pentru un prof de romana. Of, am inceput sa cataloghez barbatii dupa meserii! Asta nu e foarte bine, am auzit eu. Doar ca eu si nenea de fata am cam uitat ca Motherzilla e prin apropiere. Mergand silentios ca un elefant, cotoroanta ii da un cot in spinare tanarului de vine peste Damienica. Este atat de uluit, incat cade intr-un lesin profund. Asta a fost eroul meu, n-am ce zice!
- Asa meriti, boschetar nesuferit! urla femeia, iesita din minti. N-ai haine de firma, dar totusi imi ranesti copilasul! Se poate asa ceva?!
Doamna nu isi da seama ca in ochii mei e cel putin penibila. Parul grizonat ii sta in sus, iar ochii ca fierea dau sentimentul de prostie monumentala. Este mare pacat de rochia neagra, dantelata, mulata, care ii accentueaza colaceii de pe abdomen si de pantofii cu toc, care dovedesc un deosebit bun gust. Dar nu pe Motherzilla.
- Mult stimata doamna, ma adresez ei, imi pare sincer rau pentru ceea ce s-a intamplat fiului dumneavoastra. Dar va rog sa intelegeti ca Damien m-a agresat fizic, iar fraierul... adica barbatul, si-a facut datoria. Permiteti-mi sa-l ajut.
Ma aplec sa ii intind o mana profesorului, care si-a revenit in simtiri. Din pacate, se aude ceva paraind... Fusta mea foarte scurta s-a rupt. Vai s-amar! Aud niste fluieraturi ale unor golanasi si pot sa pariez ca au si fotografiat scena caraghioasa. Simt cum sangele imi urca in obraji, iar ca sa nu strig imi musc buzele. Cred ca urmele dintilor vor ramane acolo pentru mult timp... Dar, lasand acest incident extrem de neplacut, proful de romana s-a ridicat cu greu de la pamant, banuiesc ca di ncauza lui Damien, care e o "saltea" cam osoasa... Tanarul se ofera sa ma conduca pana la hotel, in timp ce cotoroanta spumega si scoate pe gura cele mai otravite cuvinte din cate am auzit... Sper sa nu fie cianura. Incep sa discut cu barbat despre metonimie, metafore, interjectii si o multime de lucruri legate de materia ce-o preda, asta ca sa nu fie atent la ce fac cu mainile mele, care se straduiesc sa acopere ruptura. Sunt teribil de jenata, Nene Jurnal. Mi-as dori sa fii un print frumos si bogat, care sa ma scape din viata asta jalnica pe care o duc in spinare. Trece o ora si jumatate, iar soarele rosiatic a fost acoperit de nori cenusii, ca ochii lui Damienica. Sunt la fel de urati si au aceeasi culoare. Cand ajunsesem sa vorbim despre discursul iubirii romantice, stropi grei de ploaie incep sa ude pamantul uscat de arsita de acum cateva zile. O melancolie dulce-amaruie imi cuprinde fiinta, iar acelasi sentiment il impartaseste si profesorul, care tace malc pentru prima oara de cand il cunosc, deis nu-l stiu decat de o ora si zece virgula cinci minute. Continuam sa mergem cu pasi lenti, iar intrarea in hotelul Sora ne umple de tristete. Ne despartim cu greu, iar eu dau iama in camera mea, unde o menajera face, a... lupte greco-romane cu directorul hotelului. Raman gura-casca, caci o femeie de patruzeci de ani are parte de ceea ce eu, o persoana abioa trecuta de adolescenta, nici n-am visat. Dar este pur si simplu inadmisibil, nene Jurnal! Pe un ton matur, le spun celori doi:
- Cum puteti face asa ceva, oameni buni, mai ales in camera unei tinere respectabile?! O sa il anunt pe director, o sa fiti concediati...
- Doamna, eu sunt directorul, imi aminteste barbatul, care ma umple de nervi. Intr-adevar, este ceva imoral ce fac aici, dar greseala este pur omeneasca...
- Eu stiam ca directorii de hotel sunt niste animale. Ei bine, am o conditie ca sa nu va parasc celor de la Protectia Consumatorului. Toata saptamana asta nu voi plati nimic.
- Doamna, dar suntem in plina criza financiara! Vreti sa dam faliment, nu vedeti cat de amarati suntem? Eu zic sa negociem altcumva...
- Nici nu ma gandesc! Ori asta, ori cei de la Sindicat va zboara creierii la Stalpul Infamiei! Dumneavoastra decideti!
Pus la zid ca-n timpul Revolutiei, batranul imi accepta conditia, se imbraca, o ajuta pe femeia de serviciu sa-si aranjeze fusta si cocul si o iau la picior. Se pare ca m-a atins Norocul! Pana duminica voi fi fara grija, iar apoi... O sa vad eu ce mai fac. Acum am nevoie urgenta de un dus! Ma indrept cu pasi repezi in baie, unde imi las fusta rupta si bluza cu un decolteu foarte generos. Ma privesc in oglinda si ma ingrozesc: chiar arat ca Muma Padurii. Parul meu saten este ciufulit, si sa nu mai spun de miros -a fost imbacsit cu fum de tigara-, iar moaca mea face o baba de o suta de ani sa para Miss Univers. Ma duc in cabina, iar jetul de apa fierbinte imi induce o stare de moleseala, insa care nu persista mult, fiind inlocuita de una de prospetime. Samponul, desi ieftin, este o binecuvantare pentru podoaba mea capilara, care a tanjit dupa el. Sapunul aproape fara miros ma face sa ma simt curata, iar simturile mele devin mai ascutite, desi nu imi pot da seama de ce. Cu greu ies din minunata cabina, ma imbrac in camasa aspra de noapte si ma trantesc in pat. Fratele meu, tre' sa dorm, caci maine ma trezesc devreme! Am nevoie de bani ca sa-mi cumpar si ue o rochie si sa ma coafez. Este o nevoie fireasca a tinerei femei in general...
Marti, 16 iunie
Uf! M-am trezit la ora patru dimineata, cu capul vajaindu-mi, si habar n-am de ce. Lipsa somnului poate duce la asemenea simptome, deci probabil ca durerea atroce se datoreaza faptului ca am dormit excesiv de mult. Imi trec peria prin par, il prind cu un elastic si ma asigur ca arat respectabil. Stiu ca restaurantul se pregateste pentru deschidere de la ora sase, dar, pentru ca greva soferilor de mijloace de transport in comun n-a incetat, dupa cum s-a anuntat ieri la stiri, va trebui sa o iau la pas pana in Herastrau. Carpesc in graba fusta buclucasa, ma imbrac in hainele de ospatarita, ma dau cu apa de parfum de prost gust de pe noptiera si ma privesc in oglinda. Perfect! Cu mult mai bine decat ieri, acum par de vreo treizeci si ceva de ani... Ochii de un verde deschis nu mai au nici urmm de cearcane, iar buzele mi le inrosesc cu rujul pe care l-a uitat ieri menajera... Ies din camera de hotel increzatoare, dar pe hol... Soc si stupoare! Pe pereti, la fiecare zece centimetri, se zaresc afise cu fusta mea rupta si cu lenjeria rosie care iese la iveala. Sigur au fost acei golani, acei neispraviti! Sau cumva... Mana lui Damienica, care, profitand de potenta lui financiara, a comunicat cu acei derbedei si a pus o asemenea porcarie pe pereti. Incep sa le smulg de la locul lor, si umblu asa in treaga cladire, mirosul de parfum devenind treptat "mireasma" transpiratieim care devina din ce in ce mai clara... Nene Jurnalule, m-am bucurat prea devreme!
Ierati-ma ca n-a fost un capitol prea reusit...