30-04-2010, 02:40 PM
Mă scuzaţi pentru schimbul brusc de persoană , dar aşa cred că voi putea reda mult mai bine sentimentele personajelor ^.^ deşi eu nu cred că voi putea face asta niciodată... Nu mă pricep ... Ei , oricum aştept părerile voastre şi o să vedeţi că am dreptate ^.^ Spor la citit şi la comentat ^.^
*Capitolul 4*
Stăteam şi ascultam acel sunet straniu. O frică m-a cuprins. Îndoiala îşi spunea cuvântul. Nu ştiu ce să fac , să stau aici şi să ignor orice era după acele tufişuri ? ; ceea ce mi se pare imposibil sau să înfrunt realitatea? Mă ridic în picioare şi privesc spre cer. Era albastru fără nici un nor , deci şansele pentru a ploua erau egale cu zero. La doar câţiva paşi depărtare , după calculele mele şi nu sunt prea bună la mate , se vedea un fum. Am început să merg , îndreptându-mă spre locul de unde ieşea fumul. În spatele meu rămânea acel lac în care acum luna se reflectă. Tufişurile din faţa mea erau încărcate cu fructe mici şi roşii. Bănuiesc că e zmeură dar nu mă încumet să gust. Parcă nici nu ştiu când am ajuns în faţa focului de tabără. Eram bucuroasă pentru că aveam la ce să mă încălzesc, dar şi confuză. Mii de întrebări îmi trec prin minte. Era locuită insula? Cine m-a lăsat aici? De ce? O fi Robert? Nu aveam răspunsuri. Fiindcă eram foarte obosită , m-am întins lângă foc şi am adormit. Brusc simt cum o mână mă atinge. Mă trec fiori, mă trezesc şi ţip indepartandu-mă puţin. În faţa mea stătea un bărbat bine făcut , brunet cu ochii albaştrii ca marea învolburată. Mă privea de parcă eram o criminală.
- Bună , spuse el. Cine eşti?
- Bună .. eu mă numesc Evelina Lara. Îmi poţi spune cum doreşti. Îi evitam privirea care mă topea. Tu cine eşti? De ce mă aflu aici?
- Mă numesc Key. De unde vrei să ştiu eu femeie ce cauţi tu aici? Când am venit eu aici tu dormeai bine mersi. Am crezut că ai venit să mă salvezi , dar Nu! Eşti la fel de proastă ca şi mine , care habar nu au să se descurce în sălbăticie. Dracu' să ne ia!
Eu privindu-l cu multă uimire pentru felul în care a vorbit, am tăcut.
- Ei nu mai spui nimic?! Ţi-a înghiţit pisica limba?
- Şi ce ai vrea să spun domnule " ştiu -tot " ? Nici nu mă cunoşti şi deja mă insulţi. O lacrimă mi-a scăpat pe obraz răsfrângându-se pe buzele mele mici şi roz. Dacă vrei să mă dai dracu' e treaba ta , dar eu cred însă ca ar trebui să ne respectăm şi să încercăm să ne înţelegem bine.
- Bine , ştiu că ai dreptate. Acceptă-mi scuzele. Sunt foarte nervos. Şi cum ai vrea să fiu ? În primul rând nimeni nu a venit încă să mă salveze , nu ştiu cum de nu şi-au dat seama de absenţa mea cei din Tokio dar ce să-i faci , nu toţi sunt aşa de inteligenţi. Ajutor nu pot să cer pentru că staţia avionului cu care m-am prăbuşit nu funcţionează. Mâncare nu prea este, sunt multe fructe , însă nu toate sunt comestibile. Sunt al naibii de natărău şi nici un foc nu ştiu să aprind cum trebuie. Pe ăsta de aici deabia l-am aprins şi am avut noroc cu acel cort altfel trebuia să dorm pe jos. Vezi? Cel mai mult am repetat cuvântul NU...
- De când te afli aici?
- De două zile. Nu mă întreba mai multe că nu am chef de explicaţii. Mai bine explică-mi tu cum ai ajuns aici.
Nu am protestat. De fapt ce rost mai avea să încep alt scandal cu el? Treaba lui dacă nu vrea să-mi spună nimic, deşi mă doare indiferentă. Doare...
- Eu , nu ştiu prea multe. Sunt foarte confuză de la un timp. Ştiu că ultima dată când eram absolut conştientă doctorul mi-a injectat ceva în mână şi acum mă aflu aici. O doamne ! ...
M-am prăbuşit la pământ trăgându-mi genunchii la piept şi am început să plâng neconsolat. Acum mi-am dat seama. Toate întrebările mele aveau răspuns. Robert , fostul meu iubit , m-a violat pentru că l-am părăsit. Am rămas însărcinată , iar acum m-a adus pe această insulă în complotul doctorului. Vrea să scape de mine , dar mai grav ce avea cu copil său pe care el la conceput? Nu are nici o vină. Nu trebuia să mă încurc cu el de la bun început , dar mama a insistat şi uite unde s-a ajuns numai din vina ei. Sunt dezamăgită de mine însumi.
Key a venit la mine din instinct ( cred ) şi m-a luat în braţe. Trupul meu mic şi firav era cuprins de braţele lui puternice , iar capul meu era aşezat pe pieptul lui. Nu ştiu din ce cauză , dar încep să simt ceva în interiorul meu. Ceva ce nu puteam controla. Inima îmi bătea foarte repede. Key rupse tăcerea :
- Dragă , nu mai plânge sau o să plâng şi eu.
Un fior mi-a trecut prin tot corpul atunci când am auzit acele vorbe. Nu-l credeam când a spus că va plânge şi el dar gestul contează. Parcă cineva îmi şoptea în ureche : " săruta-l ". Chiar dacă vroiam să fac acest lucru nu am mai avut timp. Buzele noastre erau lipite şi limba lui îmi desfăta delicat buzele pătrunzând în mica şi firava mea guriţă. Mă strângea tare la pieptul său şi respiram la unison. Doream că acel moment să nu se termine niciodată. Pasiunea m-a cuprins. După acel sărut pătimaş şi plin de armonie totul s-a terminat brusc. Key mă privea plin de dorinţă. A vrut să-mi dea hainele jos , dar l-am oprit. M-am aşezat jos punându-mi mâna pe burtă.
- Te doare burta? E normal aşa ceva în caz că ai acea scurgere...
Eu îl priveam râzând.
- De ce râzi? Avea un ton serios. Îmi explici?
- Da, sigur. Râdeam de felul în care te-ai exprimat.. Şi nu , nu am nici o " scurgere". Sunt... Ezitam să-i spun, dar în acel moment era necesar şi oricum va afla. Sunt însărcinată.
Zâmbetul de pe buzele sale senzuale a dispărut. Părea foarte afectat de acea veste. M-am apropiat de el şi am încercat să văd care este motivul pentru care a reacţionat aşa. Nu mi-a răspuns la nici o întrebare adresată. Îl priveam în ochii. În colţul ochiului se vedea o lacrimă gata să curgă pe obrazul său. I-am dat un pupic ca semn de regret , însă a fost rece. Mi-a arătat un cort şi mi-a spus să mă duc să mă culc. Am făcut ce mi-a spus , mai puţin partea cu dormitul.
Mă gândeam într-una la ce îi voi spune mâine când îl voi vedea şi dacă îmi va răspunde , cât şi la felul în care a fost afectat de " marea bombă ".
În doar câteva ore s-a făcut dimineaţă. Timpul parcă zbura. Am ieşit din cort şi văzându-l pe Key încă adormit m-am îndreptat spre lac. Mi-am dat jos hainele cu grijă şi am intrat în apa limpede. Era rece , dar trebuia să mă dezinfectez. Deodată în jurul meu ieşise la suprafaţa o baltă de sânge. Nu sunt medic dar nu cred că este un semn bun. Am scos un strigăt de disperare. Key a venit la mine în fugă , iar când m-a văzut goală a rămas foarte uimit de formele mele , însă şi-a revenit repede.
- Que paso?!`
( Ce s-a întâmplat?!`)
*Capitolul 4*
Stăteam şi ascultam acel sunet straniu. O frică m-a cuprins. Îndoiala îşi spunea cuvântul. Nu ştiu ce să fac , să stau aici şi să ignor orice era după acele tufişuri ? ; ceea ce mi se pare imposibil sau să înfrunt realitatea? Mă ridic în picioare şi privesc spre cer. Era albastru fără nici un nor , deci şansele pentru a ploua erau egale cu zero. La doar câţiva paşi depărtare , după calculele mele şi nu sunt prea bună la mate , se vedea un fum. Am început să merg , îndreptându-mă spre locul de unde ieşea fumul. În spatele meu rămânea acel lac în care acum luna se reflectă. Tufişurile din faţa mea erau încărcate cu fructe mici şi roşii. Bănuiesc că e zmeură dar nu mă încumet să gust. Parcă nici nu ştiu când am ajuns în faţa focului de tabără. Eram bucuroasă pentru că aveam la ce să mă încălzesc, dar şi confuză. Mii de întrebări îmi trec prin minte. Era locuită insula? Cine m-a lăsat aici? De ce? O fi Robert? Nu aveam răspunsuri. Fiindcă eram foarte obosită , m-am întins lângă foc şi am adormit. Brusc simt cum o mână mă atinge. Mă trec fiori, mă trezesc şi ţip indepartandu-mă puţin. În faţa mea stătea un bărbat bine făcut , brunet cu ochii albaştrii ca marea învolburată. Mă privea de parcă eram o criminală.
- Bună , spuse el. Cine eşti?
- Bună .. eu mă numesc Evelina Lara. Îmi poţi spune cum doreşti. Îi evitam privirea care mă topea. Tu cine eşti? De ce mă aflu aici?
- Mă numesc Key. De unde vrei să ştiu eu femeie ce cauţi tu aici? Când am venit eu aici tu dormeai bine mersi. Am crezut că ai venit să mă salvezi , dar Nu! Eşti la fel de proastă ca şi mine , care habar nu au să se descurce în sălbăticie. Dracu' să ne ia!
Eu privindu-l cu multă uimire pentru felul în care a vorbit, am tăcut.
- Ei nu mai spui nimic?! Ţi-a înghiţit pisica limba?
- Şi ce ai vrea să spun domnule " ştiu -tot " ? Nici nu mă cunoşti şi deja mă insulţi. O lacrimă mi-a scăpat pe obraz răsfrângându-se pe buzele mele mici şi roz. Dacă vrei să mă dai dracu' e treaba ta , dar eu cred însă ca ar trebui să ne respectăm şi să încercăm să ne înţelegem bine.
- Bine , ştiu că ai dreptate. Acceptă-mi scuzele. Sunt foarte nervos. Şi cum ai vrea să fiu ? În primul rând nimeni nu a venit încă să mă salveze , nu ştiu cum de nu şi-au dat seama de absenţa mea cei din Tokio dar ce să-i faci , nu toţi sunt aşa de inteligenţi. Ajutor nu pot să cer pentru că staţia avionului cu care m-am prăbuşit nu funcţionează. Mâncare nu prea este, sunt multe fructe , însă nu toate sunt comestibile. Sunt al naibii de natărău şi nici un foc nu ştiu să aprind cum trebuie. Pe ăsta de aici deabia l-am aprins şi am avut noroc cu acel cort altfel trebuia să dorm pe jos. Vezi? Cel mai mult am repetat cuvântul NU...
- De când te afli aici?
- De două zile. Nu mă întreba mai multe că nu am chef de explicaţii. Mai bine explică-mi tu cum ai ajuns aici.
Nu am protestat. De fapt ce rost mai avea să încep alt scandal cu el? Treaba lui dacă nu vrea să-mi spună nimic, deşi mă doare indiferentă. Doare...
- Eu , nu ştiu prea multe. Sunt foarte confuză de la un timp. Ştiu că ultima dată când eram absolut conştientă doctorul mi-a injectat ceva în mână şi acum mă aflu aici. O doamne ! ...
M-am prăbuşit la pământ trăgându-mi genunchii la piept şi am început să plâng neconsolat. Acum mi-am dat seama. Toate întrebările mele aveau răspuns. Robert , fostul meu iubit , m-a violat pentru că l-am părăsit. Am rămas însărcinată , iar acum m-a adus pe această insulă în complotul doctorului. Vrea să scape de mine , dar mai grav ce avea cu copil său pe care el la conceput? Nu are nici o vină. Nu trebuia să mă încurc cu el de la bun început , dar mama a insistat şi uite unde s-a ajuns numai din vina ei. Sunt dezamăgită de mine însumi.
Key a venit la mine din instinct ( cred ) şi m-a luat în braţe. Trupul meu mic şi firav era cuprins de braţele lui puternice , iar capul meu era aşezat pe pieptul lui. Nu ştiu din ce cauză , dar încep să simt ceva în interiorul meu. Ceva ce nu puteam controla. Inima îmi bătea foarte repede. Key rupse tăcerea :
- Dragă , nu mai plânge sau o să plâng şi eu.
Un fior mi-a trecut prin tot corpul atunci când am auzit acele vorbe. Nu-l credeam când a spus că va plânge şi el dar gestul contează. Parcă cineva îmi şoptea în ureche : " săruta-l ". Chiar dacă vroiam să fac acest lucru nu am mai avut timp. Buzele noastre erau lipite şi limba lui îmi desfăta delicat buzele pătrunzând în mica şi firava mea guriţă. Mă strângea tare la pieptul său şi respiram la unison. Doream că acel moment să nu se termine niciodată. Pasiunea m-a cuprins. După acel sărut pătimaş şi plin de armonie totul s-a terminat brusc. Key mă privea plin de dorinţă. A vrut să-mi dea hainele jos , dar l-am oprit. M-am aşezat jos punându-mi mâna pe burtă.
- Te doare burta? E normal aşa ceva în caz că ai acea scurgere...
Eu îl priveam râzând.
- De ce râzi? Avea un ton serios. Îmi explici?
- Da, sigur. Râdeam de felul în care te-ai exprimat.. Şi nu , nu am nici o " scurgere". Sunt... Ezitam să-i spun, dar în acel moment era necesar şi oricum va afla. Sunt însărcinată.
Zâmbetul de pe buzele sale senzuale a dispărut. Părea foarte afectat de acea veste. M-am apropiat de el şi am încercat să văd care este motivul pentru care a reacţionat aşa. Nu mi-a răspuns la nici o întrebare adresată. Îl priveam în ochii. În colţul ochiului se vedea o lacrimă gata să curgă pe obrazul său. I-am dat un pupic ca semn de regret , însă a fost rece. Mi-a arătat un cort şi mi-a spus să mă duc să mă culc. Am făcut ce mi-a spus , mai puţin partea cu dormitul.
Mă gândeam într-una la ce îi voi spune mâine când îl voi vedea şi dacă îmi va răspunde , cât şi la felul în care a fost afectat de " marea bombă ".
În doar câteva ore s-a făcut dimineaţă. Timpul parcă zbura. Am ieşit din cort şi văzându-l pe Key încă adormit m-am îndreptat spre lac. Mi-am dat jos hainele cu grijă şi am intrat în apa limpede. Era rece , dar trebuia să mă dezinfectez. Deodată în jurul meu ieşise la suprafaţa o baltă de sânge. Nu sunt medic dar nu cred că este un semn bun. Am scos un strigăt de disperare. Key a venit la mine în fugă , iar când m-a văzut goală a rămas foarte uimit de formele mele , însă şi-a revenit repede.
- Que paso?!`
( Ce s-a întâmplat?!`)
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]