28-04-2010, 07:19 PM
Capitolul 12
O nouă zi. Uneori mi-aş dori atât de mult să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată. Pentru ce? Cezar mă urăşte, tata ma ignoră, Chris’...nici măcar nu ştiu ce să gândesc despre el. M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie. Mi-am făcut toaleta de dimineaţă, rămânând câteva clipe în faţa oglinzii. Ce se întâmplă cu mine? Unde era acea fată care mereu comenta în faţa celorlalţi şi nu îi era frică de nimeni. Deveneam vulnerabilă. De ce? Pentru ce? Întrebările astea mă chinuiau în fiecare noapte. Trebuia să fac ceva. Chris’ şi Cezar nu mă pot învinge. Pur şi simplu nu pot. Nu o să le permit. Vor să joace jocuri, ei bine şi-au ales adversarul greşit. Jocul abea a început şi vom urma regulile mele. Fie că le convine, fie că nu.
Am ieşit din încăpere şi m-am dus spre dressing. M-am îmbrăcat cu uniforma, prinzându-mi părul în două codiţe. M-am machiat discret, punându-mi câteva bijuterii pe degete, la mâini şi la urechi. M-am privit în oglindă, apoi mi-am luat geanta şi am ieşit din cameră. M-am oprit câteva clipe în faţa camerei fratelui meu. Am început să zâmbesc. Curând frăţioare. Foarte curând o să îţi para rău pentru tot ce mi-ai făcut. Iar lacrimile pe care le-am vărsat pentru tine, tu o să le verşi înzecit. Te-ai pus cu cine nu trebuie şi nu vei scăpa aşa de uşor.
Mi-ai continuat drumul şi am coborât scările, apropiindu-mă de uşă. Am ieşit din vilă, îndreptându-mă spre maşină. Cezar era plecat. Ce drăguţ. M-am urcat în automobil şi am pornit spre şcoală. Chris’. Numele ăsta mi-a venit în gând. Ştiam cum să îl fac să sufere. Mai mult sau mai puţin. Poate s-a schimbat, însă sentimentele lui pentru mine au rămas aceleaşi. O să îl fac gelos. Atât de gelos încât o să vină să îmi ceară scuze în genunchi. O să îl învăţ că Monica nu îmi ajunge nici măcar la degetul mic. Şi Horaţiu mă va ajuta.
Am început să chicotesc, intrând în curtea şcolii. Am parcat maşina, mi-am luat geanta şi am coborât din automobil. Am aruncat o privire prin jurul meu şi mi-am găsit partenerii de joc. Amândoi stăteau cu câte o fufă în braţe. Am zâmbit şi am intrat în clădire, îndreptându-mă spre clasa mea. Mi-am lăsat geanta pe bancă şi i-am văzut pe Bianca şi Daniel. M-am apropiat de cei doi şi am sărutat-o pe prietena mea pe obraz. M-am aşezat pe catedră şi am început să zâmbesc.
- Ce s-a întâmplat Kass? Eşti cam fericită. S-a întâmplat ceva?
Nu i-am răspuns. Voiam să las o urmă de mister. Am privit-o pe roşcată şi am început să chicotesc. Atât ea cât şi prietenul ei se uitau la mine într-un mod...ciudat. Răbdare prieteni. Ve-ţi înţelege totul. Curând. Am auzit clopoţelul. M-am dat jos de pe catedră şi m-am îndreptat spre banca mea, aşezându-mă pe scaun. La scurt timp mă însoţit şi amica mea. După vreo 10 minute, pe uşă şi-a făcut apariţia secretara directorului. Ce’i drept îl aşteptam pe profu’ de fizică. De ce mă mai chema directorul? Nu am mai făcut nimic rău. Sau da?
M-am ridicat de pe scaun şi am ieşit din clasă, însoţită de mesagerul directorului. În câteva clipe am ajuns în faţa biroului. Am apăsat pe clanţă şi am intrat în interior. Bun. Recunosc am fost uimită când i-am văzut pe Cezar şi Chris’. Bătrânul m-a invitat să mă aşez pe scaun. I-am acceptat invitaţia. M-am aşezat alături de blond.
- Kassandra, te-am chemat aici, pentru că aceşti 2 băieţi vor să facă ceva nebunesc. Să spunem.
I-am privit pe cei doi băieţi. Chris’ şi-a întors privirea către mine şi mi-a zâmbit. I-am răspuns cu un zâmbet...seducător.
- Despre ce e vorba? Am întrebat puţin uimită.
- Cezar şi Christofer vor să îşi facă propria echipă de dans şi să concureze împotriva ta. Şi vor să câştige.
Am rămas...prostită. Cezar? Să fie într-o echipă de dans? Ştiam că e destul de bun la dans, dar să concureze împotriva mea? Stai puţin! Începe prima rundă a jocului. Hai să le dau satisfacţie.
M-am ridicat de pe scaun şi m-am dus în spatele bărbatului. L-am apucat uşor de umeri şi mi-am lăsat bărbia pe capul lui.
- Adică vor să îmi ia locul. Cu alte cuvinte vor să plece la concursul ’ Colors of Dance’. Foarte bine. Săptămâna viitoare poate avea loc competiţia. Pentru că peste 2 săptămâni e concursul. Haide-ţi să îi lăsăm să viseze că pot fi mai buni ca mine.
Bătrânul m-a aprobat din cap şi a oficiat data. Vinerea viitoare. Perfect. Să vă văd băieţi. Voi aţi ales data, eu am ales regula. Am ieşit toţi trei din birou.
- Deci vreţi să mă învingeţi?
Amândoi s-au oprit şi s-au întors cu faţa la mine. Chris’ s-a apropiat de mine şi m-a prins de talie, apropiindu-mă de el. O nu! Iar îmi pierd cumpătul.
- Nu doar vrem, o să o facem. O să te fac să înţelegi că tu nu eşti cea mai importantă în acest liceu, Kassandra Rodriguez. O să îţi iau echipa de dans, o să te fac să pari o raţă şchioapă. Nimeni nu va mai vrea să fie cu tine. Absolut nimeni. Vei fi singură, neprotejată, abandonată. Nici măcar un câine nu se va uita la tine. Să nu uiţi aceste cuvinte.
Mi-a dat drumul, privindu-mă în ochi. Ce aspiraţii are băiatul ăsta. Am început să râd, privindu-l.
- Îmi plac visele tale Chris’. Chiar foarte mult. Dar păcat că nu se va întâmpla niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că sunt de o mie de ori mai bună ca tine. Înainte să te schimbi, nimeni nu îţi dădea atenţie. Toate fetele râdeau de tine, iar aşa zişii tăi prieteni stăteau cu tine pentru notele bune. Ai avut un singur noroc. Faptul că Cezar a fost mereu lângă tine. Dar nu te va ţine de mână toată viaţa. La un moment dat fiecare pasăre îşi ia zborul când simte că o ţin aripile. Dar ştii care e problema ta? Eşti mult prea mic şi lipsit de importanţă pentru a zbura. Mereu vei rămâne în cuib, de unul singur.
Şi-a lăsat capul în jos. Am zâmbit şi am trecut pe lângă el, înaintând pe hol. M-am oprit în dreptul fratelui meu. Mă privea destul de nervos. Mi-am întors privirea.
- Cât despre tine Cezar Rodriguez. În acest moment pe noi doi ne uneşte doar numele. Dar îţi spun un lucru. Oricât de mult ai încerca, nu vei putea niciodată să mă întreci niciodată. Dansul e moştenirea mea. Dacă nu vrei să mă bag în afacerile tale, nu te băga în dansurile mele. Pot foarte uşor să îl conving pe tata că sunt capabilă să conduc firma lui. Nu mă fă să distrug sau să încalc promisiunea pe care i-am făcut-o mamei pe patul de spital. Spre deosebire de tine, eu ştiu să îmi ţin promisiunile.
Mi-am continuat drumul, lăsându-i pe cei doi în urma mea. Nu o să vă las pe nici unul dintre voi să mă despărţiţi de ce am mai drag. Nimeni nu se leagă de talentul meu, de singura amintire pe care o am de la mama. M-am oprit brusc. Anna şi Monica se ţineau de mână şi mă priveau...speriate aş spune.
- Kassandra am putea discuta cu tine? E vorba despre...
- Nu e nevoie să îmi spune-ţi. Ştiu! Nu aveţi decât să vă duceţi în echipa lui Cezar. Însă vă avertizez. Nu veniţi mai târziu să îmi cereţi să vă accept înapoi în echipa mea, pentru că nu o voi face. Odată ce ieşiţi, o faceţi de tot. Mult noroc la concurs. O să aveţi mare nevoie. Mai ales tu Monica.
Am trecut pe lângă ele şi m-am dus în clasă. Profesorul nu a venit. M-am aşezat pe bancă şi mi-am scos telefonul din geantă. Am dat mesaje tuturor din echipă, spunându-le să vină în sala de antrenamente în 10 minute. I-am luat pe Daniel şi Bianca şi am ieşit din clasă. Cei doi mă priveau şi nu înţelegeau ce se întâmpla. În câteva clipe am ajuns în sală, unde era şi restul echipei, plus noua echipă a lui Chris’ şi Cezar. Erau doar şase. Chris’, Cezar, Anna, Monica şi încă doi băieţi. Probabil din clasa lor. Am zâmbit şi m-am reunit cu echipa mea. Horaţiu s-a apropiat de mine şi m-a sărutat. Băiatul ăsta nu renunţa nu? L-am lăsat să îţi facă treaba. În fond , făcea parte din planul meu. A rupt sărutul şi m-a apucat de talie, venind în spatele meu. L-am privit cu coada ochiului pe blond. Strângea din pumn şi îşi muşca buza de jos. Planul meu funcţiona.
- V-am chemat aici ca să vă informez ultima ştire. Cezar Rodriguez şi Christofer Montecarlo au propus un concurs, între echipa mea şi echipa lor. Competiţia va avea loc vinerea viitoare. După cum vedeţi, Monica şi Anna s-au alăturat eşecului.
Au început să râdă, în timp ce Chris’ a scos un mârâit. Horaţiu mi-a sărutat obrazul drept, chicotind. M-am întors cu faţa către echipa adversă.
- Apropo băieţi! Sunt curioasă, unde ve-ţi repeta? Această sală este exclusiv pentru mine. Am un contract cu directorul. Până la urmă e bine că e aşa formal şi corect. Iar sala mea de acasă, e doar a mea. Să nu te gândeşti să intri pe furiş Cezar, pentru că sunt în stare să te dau pe mâna poliţiei. Cu toate că eţti fratele meu.
Au rămas cu gura căscată. Toţi. Îmi pare rău frăţioare, dar tu ai vrut. Jocul tău, regulile mele. O să îţi pară rău. Foarte rău.
O nouă zi. Uneori mi-aş dori atât de mult să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată. Pentru ce? Cezar mă urăşte, tata ma ignoră, Chris’...nici măcar nu ştiu ce să gândesc despre el. M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie. Mi-am făcut toaleta de dimineaţă, rămânând câteva clipe în faţa oglinzii. Ce se întâmplă cu mine? Unde era acea fată care mereu comenta în faţa celorlalţi şi nu îi era frică de nimeni. Deveneam vulnerabilă. De ce? Pentru ce? Întrebările astea mă chinuiau în fiecare noapte. Trebuia să fac ceva. Chris’ şi Cezar nu mă pot învinge. Pur şi simplu nu pot. Nu o să le permit. Vor să joace jocuri, ei bine şi-au ales adversarul greşit. Jocul abea a început şi vom urma regulile mele. Fie că le convine, fie că nu.
Am ieşit din încăpere şi m-am dus spre dressing. M-am îmbrăcat cu uniforma, prinzându-mi părul în două codiţe. M-am machiat discret, punându-mi câteva bijuterii pe degete, la mâini şi la urechi. M-am privit în oglindă, apoi mi-am luat geanta şi am ieşit din cameră. M-am oprit câteva clipe în faţa camerei fratelui meu. Am început să zâmbesc. Curând frăţioare. Foarte curând o să îţi para rău pentru tot ce mi-ai făcut. Iar lacrimile pe care le-am vărsat pentru tine, tu o să le verşi înzecit. Te-ai pus cu cine nu trebuie şi nu vei scăpa aşa de uşor.
Mi-ai continuat drumul şi am coborât scările, apropiindu-mă de uşă. Am ieşit din vilă, îndreptându-mă spre maşină. Cezar era plecat. Ce drăguţ. M-am urcat în automobil şi am pornit spre şcoală. Chris’. Numele ăsta mi-a venit în gând. Ştiam cum să îl fac să sufere. Mai mult sau mai puţin. Poate s-a schimbat, însă sentimentele lui pentru mine au rămas aceleaşi. O să îl fac gelos. Atât de gelos încât o să vină să îmi ceară scuze în genunchi. O să îl învăţ că Monica nu îmi ajunge nici măcar la degetul mic. Şi Horaţiu mă va ajuta.
Am început să chicotesc, intrând în curtea şcolii. Am parcat maşina, mi-am luat geanta şi am coborât din automobil. Am aruncat o privire prin jurul meu şi mi-am găsit partenerii de joc. Amândoi stăteau cu câte o fufă în braţe. Am zâmbit şi am intrat în clădire, îndreptându-mă spre clasa mea. Mi-am lăsat geanta pe bancă şi i-am văzut pe Bianca şi Daniel. M-am apropiat de cei doi şi am sărutat-o pe prietena mea pe obraz. M-am aşezat pe catedră şi am început să zâmbesc.
- Ce s-a întâmplat Kass? Eşti cam fericită. S-a întâmplat ceva?
Nu i-am răspuns. Voiam să las o urmă de mister. Am privit-o pe roşcată şi am început să chicotesc. Atât ea cât şi prietenul ei se uitau la mine într-un mod...ciudat. Răbdare prieteni. Ve-ţi înţelege totul. Curând. Am auzit clopoţelul. M-am dat jos de pe catedră şi m-am îndreptat spre banca mea, aşezându-mă pe scaun. La scurt timp mă însoţit şi amica mea. După vreo 10 minute, pe uşă şi-a făcut apariţia secretara directorului. Ce’i drept îl aşteptam pe profu’ de fizică. De ce mă mai chema directorul? Nu am mai făcut nimic rău. Sau da?
M-am ridicat de pe scaun şi am ieşit din clasă, însoţită de mesagerul directorului. În câteva clipe am ajuns în faţa biroului. Am apăsat pe clanţă şi am intrat în interior. Bun. Recunosc am fost uimită când i-am văzut pe Cezar şi Chris’. Bătrânul m-a invitat să mă aşez pe scaun. I-am acceptat invitaţia. M-am aşezat alături de blond.
- Kassandra, te-am chemat aici, pentru că aceşti 2 băieţi vor să facă ceva nebunesc. Să spunem.
I-am privit pe cei doi băieţi. Chris’ şi-a întors privirea către mine şi mi-a zâmbit. I-am răspuns cu un zâmbet...seducător.
- Despre ce e vorba? Am întrebat puţin uimită.
- Cezar şi Christofer vor să îşi facă propria echipă de dans şi să concureze împotriva ta. Şi vor să câştige.
Am rămas...prostită. Cezar? Să fie într-o echipă de dans? Ştiam că e destul de bun la dans, dar să concureze împotriva mea? Stai puţin! Începe prima rundă a jocului. Hai să le dau satisfacţie.
M-am ridicat de pe scaun şi m-am dus în spatele bărbatului. L-am apucat uşor de umeri şi mi-am lăsat bărbia pe capul lui.
- Adică vor să îmi ia locul. Cu alte cuvinte vor să plece la concursul ’ Colors of Dance’. Foarte bine. Săptămâna viitoare poate avea loc competiţia. Pentru că peste 2 săptămâni e concursul. Haide-ţi să îi lăsăm să viseze că pot fi mai buni ca mine.
Bătrânul m-a aprobat din cap şi a oficiat data. Vinerea viitoare. Perfect. Să vă văd băieţi. Voi aţi ales data, eu am ales regula. Am ieşit toţi trei din birou.
- Deci vreţi să mă învingeţi?
Amândoi s-au oprit şi s-au întors cu faţa la mine. Chris’ s-a apropiat de mine şi m-a prins de talie, apropiindu-mă de el. O nu! Iar îmi pierd cumpătul.
- Nu doar vrem, o să o facem. O să te fac să înţelegi că tu nu eşti cea mai importantă în acest liceu, Kassandra Rodriguez. O să îţi iau echipa de dans, o să te fac să pari o raţă şchioapă. Nimeni nu va mai vrea să fie cu tine. Absolut nimeni. Vei fi singură, neprotejată, abandonată. Nici măcar un câine nu se va uita la tine. Să nu uiţi aceste cuvinte.
Mi-a dat drumul, privindu-mă în ochi. Ce aspiraţii are băiatul ăsta. Am început să râd, privindu-l.
- Îmi plac visele tale Chris’. Chiar foarte mult. Dar păcat că nu se va întâmpla niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că sunt de o mie de ori mai bună ca tine. Înainte să te schimbi, nimeni nu îţi dădea atenţie. Toate fetele râdeau de tine, iar aşa zişii tăi prieteni stăteau cu tine pentru notele bune. Ai avut un singur noroc. Faptul că Cezar a fost mereu lângă tine. Dar nu te va ţine de mână toată viaţa. La un moment dat fiecare pasăre îşi ia zborul când simte că o ţin aripile. Dar ştii care e problema ta? Eşti mult prea mic şi lipsit de importanţă pentru a zbura. Mereu vei rămâne în cuib, de unul singur.
Şi-a lăsat capul în jos. Am zâmbit şi am trecut pe lângă el, înaintând pe hol. M-am oprit în dreptul fratelui meu. Mă privea destul de nervos. Mi-am întors privirea.
- Cât despre tine Cezar Rodriguez. În acest moment pe noi doi ne uneşte doar numele. Dar îţi spun un lucru. Oricât de mult ai încerca, nu vei putea niciodată să mă întreci niciodată. Dansul e moştenirea mea. Dacă nu vrei să mă bag în afacerile tale, nu te băga în dansurile mele. Pot foarte uşor să îl conving pe tata că sunt capabilă să conduc firma lui. Nu mă fă să distrug sau să încalc promisiunea pe care i-am făcut-o mamei pe patul de spital. Spre deosebire de tine, eu ştiu să îmi ţin promisiunile.
Mi-am continuat drumul, lăsându-i pe cei doi în urma mea. Nu o să vă las pe nici unul dintre voi să mă despărţiţi de ce am mai drag. Nimeni nu se leagă de talentul meu, de singura amintire pe care o am de la mama. M-am oprit brusc. Anna şi Monica se ţineau de mână şi mă priveau...speriate aş spune.
- Kassandra am putea discuta cu tine? E vorba despre...
- Nu e nevoie să îmi spune-ţi. Ştiu! Nu aveţi decât să vă duceţi în echipa lui Cezar. Însă vă avertizez. Nu veniţi mai târziu să îmi cereţi să vă accept înapoi în echipa mea, pentru că nu o voi face. Odată ce ieşiţi, o faceţi de tot. Mult noroc la concurs. O să aveţi mare nevoie. Mai ales tu Monica.
Am trecut pe lângă ele şi m-am dus în clasă. Profesorul nu a venit. M-am aşezat pe bancă şi mi-am scos telefonul din geantă. Am dat mesaje tuturor din echipă, spunându-le să vină în sala de antrenamente în 10 minute. I-am luat pe Daniel şi Bianca şi am ieşit din clasă. Cei doi mă priveau şi nu înţelegeau ce se întâmpla. În câteva clipe am ajuns în sală, unde era şi restul echipei, plus noua echipă a lui Chris’ şi Cezar. Erau doar şase. Chris’, Cezar, Anna, Monica şi încă doi băieţi. Probabil din clasa lor. Am zâmbit şi m-am reunit cu echipa mea. Horaţiu s-a apropiat de mine şi m-a sărutat. Băiatul ăsta nu renunţa nu? L-am lăsat să îţi facă treaba. În fond , făcea parte din planul meu. A rupt sărutul şi m-a apucat de talie, venind în spatele meu. L-am privit cu coada ochiului pe blond. Strângea din pumn şi îşi muşca buza de jos. Planul meu funcţiona.
- V-am chemat aici ca să vă informez ultima ştire. Cezar Rodriguez şi Christofer Montecarlo au propus un concurs, între echipa mea şi echipa lor. Competiţia va avea loc vinerea viitoare. După cum vedeţi, Monica şi Anna s-au alăturat eşecului.
Au început să râdă, în timp ce Chris’ a scos un mârâit. Horaţiu mi-a sărutat obrazul drept, chicotind. M-am întors cu faţa către echipa adversă.
- Apropo băieţi! Sunt curioasă, unde ve-ţi repeta? Această sală este exclusiv pentru mine. Am un contract cu directorul. Până la urmă e bine că e aşa formal şi corect. Iar sala mea de acasă, e doar a mea. Să nu te gândeşti să intri pe furiş Cezar, pentru că sunt în stare să te dau pe mâna poliţiei. Cu toate că eţti fratele meu.
Au rămas cu gura căscată. Toţi. Îmi pare rău frăţioare, dar tu ai vrut. Jocul tău, regulile mele. O să îţi pară rău. Foarte rău.