My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

~Partea 2~

Fara macar sa se milogeasca sa doarma cu mine, a iesit din camera. Am ramas pe pat in aceeasi pozitie, reflectand asupra celor intamplate. Dupa cum mi-am imaginat… asa avea sa se intample. Ce pacoste de copil…
Am incercat sa ma ridic, in speranta de a uita cele intamplate… cel putin pentru un timp. Nu puteam sa dorm in starea asta, cu siguranta as fi avut cosmaruri.
Cand sa ma ridic de pe pat, mana mea a luat contact cu ceva destul de moale. Am aruncat privirea in stanga mea si observ patura lui Yuuki. Idiotul a venit aici cu ea, dar a uitat sa o mai ia si inapoi.
Am oftat.
Luand patura de pe pat am iesit pe usa. Nu imi placea ideea, insa trebuia sa urmez planul- nu imi permiteam ca ceva sa intervina-. Ma indreptam cu pasi marunti spre camera lui Yuuki. Nu intrasem niciodata acolo, nici macar nu stiam cum arata camera. Acolo obisnuia sa stea Ryuuzaki* dupa antrenamente… nu permitea nimanui sa intre in camera. Bineinteles, dupa moartea lui intelegerea a cazut.
Mai bine de atat de nu se poate… Ce pot spune… “Camera perfecta pentru unul ca Yuuki.”
Eram doar la un metru de usa cand aud niste voci ce nu apartineau nicunui dintre noi:
-Cum adica ai esuat?!? Incompetentule!
-Hei, Soubi, vorbeste mai incet. Nu uita ca esti in aceasi cladire cu cei mai periculosi ninja din Akatsuki.
-Si ce, nu-mi spune ca ti-e frica de micul Uchiha.
Micul Uchiha… N-am o reputatie prea buna… Cred ca ar fi timpul sa incep sa-mi fac una.
-Micul Uchiha care l-a ucis pe Orochimaru, cel mai cautat ninja din toate cele cinci tinuturi. Lasand la o parte pe toti ceilalti membri Akatsuki…
-Hmp! Nu vezi ca idiotu asta nu e in stare de nimic?!?
-Gakht, Soubi, terminati! Asculta bine, piticanie! Daca vrei sa o mai vezi pe Sakurai ar fi bine sa-ti faci treaba… Urmatoarea data cand vin vreau ca totul sa fie gata altfel… poti sa-ti iei adio de la rozalie.
Sakurai… rozalie… o legatura cu Yuuki. Combinatie fatala.
-Da… domnule. Asa voi face.
Am putut recunaoste vocea smiorcaita ce s-a auzit foarte slab pe langa tipetele celorlalti trei. Yuuki e asa un idiot.
Am asteptat ca prezenta celor trei sa dispara definitiv, astfel incat sa para ca nu i-am “descoperit”. Trebuie sa am niste discutii cu Yuuki in seara asta. Oh… cat puteam sa detest acest lucru.
Intru in camera, fara a bate la usa.
Nu era nimic special in incapere… .Inca ma intreb ce ascundea Ryuuzaki. Faptul ca totul era normal nu m-a interest prea mult… primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost balta de sange din mijlocul camerei. Cei trei nu s-au luptat aici; nu puteau sa riste misunea pentru un ninja idiot de la ei din echipa. In cel mai bun caz l-au omorat prin genjutsu. Deci… Yuuki e idiotul care a inceput cu sinuciderea.
-Idiotule… ce faci? Incerci sa te omori sau ce?
-Sasuke-chan… cand ai intrat?
Privirea naiva si uimita pe care o afisa a inceput sa ma calce pe nervi. Nu cred ca intelege situatia in care se afla in momentul asta. Privesc insistent balta de sange, cat si mana rosiatica.
-Ah…la asta te ferereai… Nu-i nevoie sa-ti faci griji. Am incercat un jutsu si… nu prea a iesit. Sunt bine.
Am oftat. Nu-mi placea sa fac asta… insa nu aveam de ales. M-am indreptat cu viteza spre el, neobservat, in secunda urmatoare aparand in spatelui lui; lama nefolosita a sabiei ii atingea gatul.
-Ce ar fi sa lasi prostiile si sa-mi spui cine erau “prietenii” aceia ai tai.
-Ce… ce… prieteni?
-Nu face pe prostul cu mine!! Crezi ca sunt idiotul de Suigetsu sau ce?
Reactia pe care a avut-o nu a fost una asteptata de mine. Defapt pot spune ca e prima data in viata cand am fost uimit cu adevarat.
Yuuki a inlaturat sabia si s-a intors spre mine imbratisandu-ma. Desi plangea, privirea lui nu exprima nici cea mai mica urma de frica, ura sau dispret. Frustrant.
-Sasuke-chan… insfarsit ti-ai dat seama.
Il priveam cu o expresie uimita. Sa inteleg ca el astepta sa-mi dau seama ca e un tradator?
-Acum ma poti ajuta sa o salvez pe Sakurai.
M-am asezat pe pat. Priveam in gol, in timp ce ma gandeam la cele intamplate. Inca nu putema sa cred ca Yuuki s-a folosit de mine… Si cand te gandesti ca eu eram cel care trebuia sa faca asta. Cat de ironic.
-Nu te ajut.
-Sasuke-chan… te rog frumos. Iarta-ma pentru ca te-am folosit asa… Nu am vrut, insa era singura mea sansa… In plus, e o persoana speciala pentr mine.
Mi-am intors privirea spre el… Era asa un idiot… Puteam sa recunosc acel sentiment de speranta care il emana. L-am mai intalnit la el…
-Oh… Cine este Sakurai?
-Arigatou**, Sasuke-chan… stiam ca ma vei ajuta. – a urmat o pauza scurta dupa care iar a inceput-. Sakurai este sora mea. Amandoi facem parte dintr-o familie importanta a Satului Ascuns intre Stanci, mai exact o familie ambu black. Mama si tata erau in misiune in Konoha cand Sakurai a fost rapita. Am luptat amandoi, insa aceia erau mult prea puternici… erau in jur de cinsprezece. Urmatoarea zi Tsuchikage-sama*** a primit o scrisoare de rascumparare… Cerea…
S-a oprit brusc.
-Deci ma vor pe mine in schimbul lui Sakurai.
-Da… dar sa stii ca nu e o capcana!
L-am privit cu raceala. Chiar credea ca sunt atat de naiv sa merg acolo?
-Sasuke-chan… in aceste saptamani in care am stat impreuna m-am atasat mult de tine, desi stiu ca nu e si viceversa. Sincer… chiar nu-mi pasa. Insa, nu vreau sa ti se intample nimic… nu as suporta gandul de a te sti departe.
Din nou s-a oprit brusc.
Ce pot face? Oh… nu am mai avut o lupta serioasa de mult… Mi-ar prinde bine niste antrenament. In plus...
-Te voi ajuta.

Ryuuzaki* - un coleg de antrenament a lui Sasuke. A fost “ recoltat” de Orochimaru pentru puterile lui speciale in arta manuirii focului. A murit
insa intr-o lupta cu Akatsuki.
Arigatou** - pentru cei care nu stiu… inseamna “multumesc”.
Tsuchikage*** - este conducatorul Satului Ascuns intre Stanci.