26-04-2010, 10:38 AM
Ca sa vedeti cat tin eu la voi am venit cu nextul. Sper sa fie mai bun decat capitolul trecut. Cat am fost in excursie m-am ocupat si de next, ca nah d'asta scriu p'acilea, nu? Acest capitol este ceva mai, nu stiu cum sa zic...romantic. Sa zicem ca din capitolul 5 viata Bellei va capata un nou drum. Blah, Blah, Blah.....Hai sa vi-l dau ca sa nu va plictisesc .
P.S Sper sa va placa!:*:*
P.S 2 Ony , iti multumesc de comentariu, ma bucur ca cineva citeste acest fic.
P.S 3 Sa nu uitati sa lasati comentari(accept si critici) , promit ca retunez:D:*
Capitolul 4
Daca ar pleca din nou ce s-ar intampla cu mine? Aceasta intrebare imi rasuna in minte de cand l-am revazut pe Dimitris. Asa nesimtit cum era, eu, o idioata fara pereche il iubeam. Il iubeam nebuneste. Dar, aceasta dragoste nebuna imbinata cu ura si durere , ce rezulultat dadeau?
Am coborat de pe Diablo, am luat saua de pe el si l-am dus la grajduri. Cum azi era sambata, calarisem toata ziua. Soarele incepuse sa apuna, dand voie luni si intunericului etern sa se asterne peste intregul tinut.
Mai aveam doar doua saptamanai si incepeau concursurile. I-am dat un morcov lui Diablo in timp ce il mangaiam. Armasarul meu drag . Il primisem de la…….
Dar nu am apucat sa-mi termin sirul gandurilor pentru ca am auzit-o pe mama cum ma chema.
Cand am ajuns in casa am observat ca era agitata. Din cate vedeam, nu stia ce sa faca prima data. Bunicul era la el in camera, se schimba. M-am descaltat si am intrat in living urmarindu-mi mama .
-Mama…
A intors capul spre mine .
-Bella, dute si pregatestete de cina. Vreau sa arati impecabil, m-ai auzit? In seara aceasta vine un domn foarte important.
O priveam pe mama nedumerita. Vroia sa arat impecabil? Oare se gandise ce insemna pentru mine cuvantul acesta? Nu cred! Am auzit pasi bunicului meu si am iesit din living pentru a-l intampuna.
-Bunicule! Am zis eu urcand o treapta pentru a-l imbratisa. Dar am fost refuzata, el trecand pe langa mine, nebagandu-ma in seama. Am simtit cum o lacrima mi se prelingea pe obraz. Niciodata, niciodata el nu m-a refuzat. Nu mi-a refuzat dragostea……
-Bunicule? Ce se intampla ?
Spuneam eu printre suspine.
-O, frumoasa mea. Nu te-am vazut. Cred ca mama ta ti-a spus de cina. Dute sus si fa-te frumoasa, bine?
Am incuviintat si am urcat scarile. Totul se intorsese pe dos. Bunicul nu ma baga in seama, mama ma punea sa ma imbrac de gala, si nici unul dintre ei nu-mi acorda atentie.
Am rasuflat usurata cand am ajuns in dormitor. Mi-am deschis dulapul si am luat o rochie rosie, cu un decolteu generos. La gat mi-am pus un mic lantisor, cercei albi, iar parul mi l-am prins intr-un coc.
M-am incaltat intr-o pereche de pantofi cu toc cui ai am coborat scarile. Pe cuier statea atarnat un sacou, ceea ce insemna ca “domnul important†ajunsese. Am tusit inainte de a intra in living pentru a-mi face auzita prezenta.
-Dimitris, vino sa ti-o prezint pe superba mea nepoata.
Ce-a spus? A spus cumva “Dimitris†? Nu pot sa cred! Inima mea batea nebuneste, nu mai aveam puterea de a vorbi i-ar obraji imi luasera foc. Vai , Doamne!
Am lasat capul in jos pentru a-mi ascunde lacrima ce statea sa cada.
-Bella, el este……Dar nu l-am lasat pe bunicul sat ermine pentru ca am iesit pe usa. Nu vroiam sad au ochi cu el, nu vroiam sa-I simt prezenta.
M-am asezat pe leaganul de pe terasa si am am rostit ceva ce nici eu nu mi-am dat seama. Am inchis ochi sperand ca acesta sa fi fost doar un vis, sa fi fost doar imaginatia ce-mi juca feste. Auzeam cum cineva deschisese usa si se indrepta cu pasi lenti spre mine.
Mi-am desfact cocul si mi-am lasat pletele aurii sa-mi cad ape spate. Daca era bunicul plecam imediat.
-N-am chef sa vorbesc cu tine, bunicule! Am zis eu pe un ton nervos. Mi-am intors privirea pentru a vedea cine venea spre mine. Gata! De data asta chiar plec! M-am rridicat de pe leagan dar Dimitris m-a prin de mana aruncandu-ma inapoi.
-Da-mi derumul, imediat!
Ma strangea in bratele lui. Imi placea, dar nu vroiam asta.
-Si daca nu vreau, Bella?
Imi rostise numele cu atata dragoste, atata dor….Nu! Nu trebuia sa ma las prada dorintei de a fi cu el. Nu trebuia sa cad in capcana vanatorului.
-Daca nu vrei o sa….
-Nu o sa-mi faci nimic. De acum inainte eu voi fi profesorul tau de echitatie, ai inteles?
Mi-a dat drumul din bratele sale, iar eu m-am mutat pe unscaun in fata lui. Ma privea, nu-si intorcea ochi spre nimic altceva, doar eu, eu eram cu el.
Bunicul meu nu mi-ar face asta niciodata. Dimitris nu avea cum sa fie profesorul meu, nu putea sa se intample asta! Si cul il stiu prea bine pe bunicul va sta la noi, normal. Prieteni bunicului trebuie sa fie primiti cu caldura! Gandeam eu plina de sarcasm.
-Ma bucur ca nu comentezi. Ai ramas aceeasi pustoaica fara cap!
-Nu e adevarat. Daca eu am ramas asa, tu ai devenit un mare escroc si idiot! M-ai auzit , esti un nimeni, unul care nu exista pentru mine! Ii spuneam eu, mai bine zis tipam cat ma tineau plamani.
-As dori sa te corectez, Bella. Ai spus “dacaâ€, deci tu nu esti o pustoaica, iar eu nu sunt un idiot! Vad ca ai ramas la fel de frumoasa, la fel de incapatanata si rea.
Il priveam cum rostea acele cuvinte. Oare pe el il interesa putin de mine, oare se gandea cat ma durea cuvintele lui, nu conta care erau ele, complimente sau jigniri.
Inima mea putea sa fie lovita cu pietre si injughiata cu sabi ascuzite, si tot nu ma durea asa rau. Ii simteam prezenta , il vedeam in fata mea, stand mandu si nepasator.
-Nu mai ai grai, frumoaso? Ce s-a intamplat?
-Termina cu sarcasmul, Dimitris. Cine te crezi sa vi in casa mea si sa te dai mare calaret? Nu pot sa-mi dau seama de ce bunicul te-a ales pe tine si nu pe alti!
-Iti voi raspune eu.
S-a uitat de doua ori spre usa si s-a ridicat in picioar. S-a apropiat de mine, asa incat sa se poate aseza langa mine. M-a luat de mana si m-a ridicat in picioare . Il priveam cum isi facea miscarile, pe masa de sah. Eu eram un simplu pion , iar el imi conducea soarta.
Din instinct m-am apropiat de el. Si-a pus mainle pe talia mea si si-a apropiat chipul de al meu. Ochi negri imi cercetau fata. Ce cauta? Ochi mei verzi ca algele mari il priveau nemiscanduse.
M-a sarutat! Buzele mele acceptau fara sa se opuna, nici eu nu faceam asta.
P.S Sper sa va placa!:*:*
P.S 2 Ony , iti multumesc de comentariu, ma bucur ca cineva citeste acest fic.
P.S 3 Sa nu uitati sa lasati comentari(accept si critici) , promit ca retunez:D:*
Capitolul 4
Daca ar pleca din nou ce s-ar intampla cu mine? Aceasta intrebare imi rasuna in minte de cand l-am revazut pe Dimitris. Asa nesimtit cum era, eu, o idioata fara pereche il iubeam. Il iubeam nebuneste. Dar, aceasta dragoste nebuna imbinata cu ura si durere , ce rezulultat dadeau?
Am coborat de pe Diablo, am luat saua de pe el si l-am dus la grajduri. Cum azi era sambata, calarisem toata ziua. Soarele incepuse sa apuna, dand voie luni si intunericului etern sa se asterne peste intregul tinut.
Mai aveam doar doua saptamanai si incepeau concursurile. I-am dat un morcov lui Diablo in timp ce il mangaiam. Armasarul meu drag . Il primisem de la…….
Dar nu am apucat sa-mi termin sirul gandurilor pentru ca am auzit-o pe mama cum ma chema.
Cand am ajuns in casa am observat ca era agitata. Din cate vedeam, nu stia ce sa faca prima data. Bunicul era la el in camera, se schimba. M-am descaltat si am intrat in living urmarindu-mi mama .
-Mama…
A intors capul spre mine .
-Bella, dute si pregatestete de cina. Vreau sa arati impecabil, m-ai auzit? In seara aceasta vine un domn foarte important.
O priveam pe mama nedumerita. Vroia sa arat impecabil? Oare se gandise ce insemna pentru mine cuvantul acesta? Nu cred! Am auzit pasi bunicului meu si am iesit din living pentru a-l intampuna.
-Bunicule! Am zis eu urcand o treapta pentru a-l imbratisa. Dar am fost refuzata, el trecand pe langa mine, nebagandu-ma in seama. Am simtit cum o lacrima mi se prelingea pe obraz. Niciodata, niciodata el nu m-a refuzat. Nu mi-a refuzat dragostea……
-Bunicule? Ce se intampla ?
Spuneam eu printre suspine.
-O, frumoasa mea. Nu te-am vazut. Cred ca mama ta ti-a spus de cina. Dute sus si fa-te frumoasa, bine?
Am incuviintat si am urcat scarile. Totul se intorsese pe dos. Bunicul nu ma baga in seama, mama ma punea sa ma imbrac de gala, si nici unul dintre ei nu-mi acorda atentie.
Am rasuflat usurata cand am ajuns in dormitor. Mi-am deschis dulapul si am luat o rochie rosie, cu un decolteu generos. La gat mi-am pus un mic lantisor, cercei albi, iar parul mi l-am prins intr-un coc.
M-am incaltat intr-o pereche de pantofi cu toc cui ai am coborat scarile. Pe cuier statea atarnat un sacou, ceea ce insemna ca “domnul important†ajunsese. Am tusit inainte de a intra in living pentru a-mi face auzita prezenta.
-Dimitris, vino sa ti-o prezint pe superba mea nepoata.
Ce-a spus? A spus cumva “Dimitris†? Nu pot sa cred! Inima mea batea nebuneste, nu mai aveam puterea de a vorbi i-ar obraji imi luasera foc. Vai , Doamne!
Am lasat capul in jos pentru a-mi ascunde lacrima ce statea sa cada.
-Bella, el este……Dar nu l-am lasat pe bunicul sat ermine pentru ca am iesit pe usa. Nu vroiam sad au ochi cu el, nu vroiam sa-I simt prezenta.
M-am asezat pe leaganul de pe terasa si am am rostit ceva ce nici eu nu mi-am dat seama. Am inchis ochi sperand ca acesta sa fi fost doar un vis, sa fi fost doar imaginatia ce-mi juca feste. Auzeam cum cineva deschisese usa si se indrepta cu pasi lenti spre mine.
Mi-am desfact cocul si mi-am lasat pletele aurii sa-mi cad ape spate. Daca era bunicul plecam imediat.
-N-am chef sa vorbesc cu tine, bunicule! Am zis eu pe un ton nervos. Mi-am intors privirea pentru a vedea cine venea spre mine. Gata! De data asta chiar plec! M-am rridicat de pe leagan dar Dimitris m-a prin de mana aruncandu-ma inapoi.
-Da-mi derumul, imediat!
Ma strangea in bratele lui. Imi placea, dar nu vroiam asta.
-Si daca nu vreau, Bella?
Imi rostise numele cu atata dragoste, atata dor….Nu! Nu trebuia sa ma las prada dorintei de a fi cu el. Nu trebuia sa cad in capcana vanatorului.
-Daca nu vrei o sa….
-Nu o sa-mi faci nimic. De acum inainte eu voi fi profesorul tau de echitatie, ai inteles?
Mi-a dat drumul din bratele sale, iar eu m-am mutat pe unscaun in fata lui. Ma privea, nu-si intorcea ochi spre nimic altceva, doar eu, eu eram cu el.
Bunicul meu nu mi-ar face asta niciodata. Dimitris nu avea cum sa fie profesorul meu, nu putea sa se intample asta! Si cul il stiu prea bine pe bunicul va sta la noi, normal. Prieteni bunicului trebuie sa fie primiti cu caldura! Gandeam eu plina de sarcasm.
-Ma bucur ca nu comentezi. Ai ramas aceeasi pustoaica fara cap!
-Nu e adevarat. Daca eu am ramas asa, tu ai devenit un mare escroc si idiot! M-ai auzit , esti un nimeni, unul care nu exista pentru mine! Ii spuneam eu, mai bine zis tipam cat ma tineau plamani.
-As dori sa te corectez, Bella. Ai spus “dacaâ€, deci tu nu esti o pustoaica, iar eu nu sunt un idiot! Vad ca ai ramas la fel de frumoasa, la fel de incapatanata si rea.
Il priveam cum rostea acele cuvinte. Oare pe el il interesa putin de mine, oare se gandea cat ma durea cuvintele lui, nu conta care erau ele, complimente sau jigniri.
Inima mea putea sa fie lovita cu pietre si injughiata cu sabi ascuzite, si tot nu ma durea asa rau. Ii simteam prezenta , il vedeam in fata mea, stand mandu si nepasator.
-Nu mai ai grai, frumoaso? Ce s-a intamplat?
-Termina cu sarcasmul, Dimitris. Cine te crezi sa vi in casa mea si sa te dai mare calaret? Nu pot sa-mi dau seama de ce bunicul te-a ales pe tine si nu pe alti!
-Iti voi raspune eu.
S-a uitat de doua ori spre usa si s-a ridicat in picioar. S-a apropiat de mine, asa incat sa se poate aseza langa mine. M-a luat de mana si m-a ridicat in picioare . Il priveam cum isi facea miscarile, pe masa de sah. Eu eram un simplu pion , iar el imi conducea soarta.
Din instinct m-am apropiat de el. Si-a pus mainle pe talia mea si si-a apropiat chipul de al meu. Ochi negri imi cercetau fata. Ce cauta? Ochi mei verzi ca algele mari il priveau nemiscanduse.
M-a sarutat! Buzele mele acceptau fara sa se opuna, nici eu nu faceam asta.