Je l’aime à mourir [+18] yaoi

[Sushiiushii]

Nu pot sa las sa treaca necomentat acest ficut... pur si simplu il ador!
Prima data cand am citit titlul, m-am speriat! Imediat mi-a venit in minte imginea profesoarei mele de franceza in timp ce sa inspecta cum de am luat sapte la lucrare [pentru care am invatat >.<]..urasc franceza-_-"
Dar totusi, nu stiu cum, insa ai reusit sa ridici fan fictionul la o noua limita! Imi creste inima sa citesc astfel de fan fic-uri!
Reusesti intr-un mod miraculos sa descrii, fiecare detaliu devine un obiect pretios, fiecare moment devine ceva desprins din tablourile marilor pictori, ce nu fac decat sa fure ochiul privitorului, odata cu inima. E uimitor!
Pur si simplu, acum stau in fata monitorului incercand sa-mi exprim toate sentimentele pe care le-am simtit eu in sufletul meu atunci cand am citit... pur si simplu, toate cuvintele ma parasesc, fiind inlocuite de fapte.
Ahh, si ce bine ai imbinat ideea cu marii artisti ce se leaga atat de bine de cei doi adolescenti. Sper ca Felix sa nu se mai simta ca un idiot pentru faptul ca este roman, si sa-i spuna.
Vai..la ce limita ai adus sentimentele baietiilor, atat de fascinant! Felul in care narezi..descrii..dar absolul totul face ca inima mea sa tresara.
Pur si simplu, n-am cuvinte...de si imi doresc din toata inima sa gasesc artistul din mine, pentru ati exprima sentimentele mele, dar el e pierdut undeva departe..poate pe malul Senei, poate in lanul de grau...poate..undeva departe!
Am sa astept fiecare capitol cu inima la gura, si am sa incerc sa las mereu cate un comentariu, cu toate ca timpul nu-mi permite.
Iti urez succes, si te rog sa faci cumva si sa scrii o carte. O sa impresionezi si alte milioane de adolescenti...crede-ma!

Kagome~