15-04-2010, 03:57 PM
Multumesc mult de comentariu, Φπψτ§λ. Iti promit ca voi veni in vizita cu un comentari pe la tine pe-"acasa". Am adus nextu, frumos imachetat cu fundita pink:d cred ca acest captol nu e super reusit, si-mi pare rau ca n-am avut destula descriiere, de acum incolo o sa fiu mai atenta.
Sper sa va placa si sa-mi da-ti comentari sau critici.
Kisuu:*
Capitolul 2
FlashBack:
Plangeam cu lacrimi pline de durere. Inima mea era sparta in mii de cioburi, toate impartind aceeasi durere. Eram prea coplesita de ganduri si de cuvintele ce-mi rasunau in minte ca sa ma mai gandesc la faptul ca nu mai mancasem de cateva zile ca eram bolnava.
End of Flashback.
Ma trezesc speriata din cosmarul pe care tocami l-am avut. Mai bine zis amintirea ce a devenit cosmar. Eram transpirata si ochi erau rosi din cauza lacrimilor. Era a treia noapte in care imi aduceam aminte de acele zile, a treia noapte in care plangeam in somn si nu dormeam prea mult.
Imi i-au halatul pe mine si ma indrept spre parter cu pasi lenti, de parca n-as avea vreun chef de a manca sau a ma pregati pentru liceu. Spre norocul meu eram in ultimul an. Cand ajung in bucatarie observ ca mama si bunicul erau afara, asa cred, pentru ca locuinta era pustie. Imi umplu o ceasca cu ceai, biscuiti pe o farfurioara si urc inapoi in dormitor.
Dupa un sfert de ora , timp in care am luat masa, m-am dus spre baie , mi-am facut obisnuita si plictisitoare toaleta de dimineata. Aveam parul asa de incalcit, arata la fel ca un tufis uscat din desert. Intr-un sfarsit am reusit sa-l pieptan si sa arate cat de cat bine. M-am imbracat intr-o fusta de blugi, cizme de cowgirl, camasa cu manecile suflecate stil western si o jacheta neagra. Mi-am luat geanta si am iesit din casa.
Drumul spre liceu era destul de plictisitor. Imi provoca somnolenta. Singurul lucru la acest drum era faptul ca era liniste si puteam sa ma gandesc la vroia mintea mea fara sa fiu intrerupta. Dadeam “buna dimineata†tuturor oamenilor cunoscuti, din politetea mincinoasa pe care o aveam si mergeam fara probleme. Se vedea de pea cum ca avea sa fie o zi insorita si numai buna de calarit. Soarele stralucea pe cerul fara pic de nori, dandu-I o mica nuanta de aurie suvitelor mele de par. Ochi verzi straluceau ca doua nestemate scumpe la lumina soarelui. Vazusem mai multi baieti ca se uitau in ochi mei si deja incepeau sa-si faca sperante fara viitor. Eu una nu prea credeam ca visele mi se vor indeplini, nu credeam in vise. Mai facusem asta sin u se adeverisera…..
-Am ajuns in clasa, mi-am zis ca pentru sine, ca “prietenii†sa nu m-auda.
Am auzit o voce si m-am intors ca sa vad cine imi vorbea. Eram sigura, era Alisse, prietena mea. Ne cunoscusem in gimnaziu, puteam numi prietenia noastra una adevarata.
Parul ei carlontiat si roscat semana ca flacarile nestapanite ale focului, ochi mairi si caprui ca ai caprioarei si piela palida imi provocau mereu zambete.
-Ai ajuns la timp, a zis Alisse facandu-mi cu ochiul si buzele ei pictand un zambet larg pe chipul ei.
-Mda, ai dreptate ! acum , daca te rog frumos lasa-ma sa-mi i-au pixul de pe jos. Ziceam asta in timp ce o dadeam la o parte pentru a-mi lua pixul.
-Ai un fund sexy, mi-a spus ea incepand sa rada in hohote.
La auzul complimentului eu am inceput si eu sa rad dupa care m-am asezat in banca incercand sa ma opresc. Nu radeam doar din cauza , mai radeam pentru ca o vazusem cum era imbracata. Mai rau ca un clown.
Ziua la liceu decursese ca celelalte. Ore pline de plictiseala, pauzele cu rasete si plecarea cu zambete pe buze. Aflkasem de la alisse ca va pleca 3 zile din oras si ma va lasa singura. Ei bine, spre norocu’ ei nu ma enervasem. Oricum venea vacanta semestriala in care eu trebuia sa ma duc la 6 concursuri, ceea ce insemna antrenament mai greu si mai mult.
Bietul meu calut, Diablo, armasarul negru va avea de suferit, ca si mine, desigur.
Mi-am lasat ghiozdanul pe pat, m-am schimbat, mi-am facut un dus racoros care ma linistea si am coborat la parter.
Bunicul meu m-a zarit imediat si a inceput sa comenteze:
-Vorbeam de lup si lupul pe scari, in cazul nostru. A inceput sa rada.
Mama a intors capul sa ma vada, state pe scaunul din fata scarilot, deci n-avea cum sa ma vada. Cand m-a vazut mi-a zambit calduros si mi-a aruncat si o privire ai ei, protectoare.
-Salut, bunicule, mama ! Vreau sa va anunt ca de acum inainte ma voi antrena din greu pentru concursurile ce vor urma. Sunteti de accord? Am zis asta pe un tot sarcastic, plin de amuzament in el.
-De ce nu? A zis bunicul.
Am intors capul spre mama asteptand un raspund din partea ei.
-Daca tu vrei, atunci….eu nu comentez.
Le-am multumit si am plecat din casa in fuga . Am intrat in grajduri, l-am luat pe Diablo din grajd, i-am pus seaua si m-am urcat d pe el. Avea un temperament al dracu. De fiecare data cand ma urcam pe el trebua sa vorbesc cu el ca sa stie. Parca mereu astepta ceva, astepta sa se intample ceva. Spre norocul meu era calm.
L-am zarit pe bunicul venind pe mine calarind. Mi-a facut semn sa pornesc sore locul de antrenament.
Era frumos. Locul acela linistea sic el mai nervos om. Era o poiana intr-o padure de pini. Mereu soarele cadea in ea si-mi facea munca mai usoara.
Cand am ajuns , am intors capul spre bunicul meu si l-am intrebat :
-Ce trebuie sa fac?
Bunicul s-a uitat la mine ca la o proasta, s-a dat jos de pe cal si a inceput sa vorbeasca.
-Nu stiu ce trebuie sa faci? I-a sa vedem, ma lasi sa fac o incercare?
Am dat din cap in semn ca da si bunicul meu i-a dat o palma lui Diablo pe coapsa. Armasarul speriat a inceput sa allege, iar eu muream de frica.
-Da-ti seama singuraa. I-am auzit glasul bunicului in timp ce-mi linisteam calul. Imi dadusem seama. Trebuia doar sa…..
Sper sa va placa si sa-mi da-ti comentari sau critici.
Kisuu:*
Capitolul 2
FlashBack:
Plangeam cu lacrimi pline de durere. Inima mea era sparta in mii de cioburi, toate impartind aceeasi durere. Eram prea coplesita de ganduri si de cuvintele ce-mi rasunau in minte ca sa ma mai gandesc la faptul ca nu mai mancasem de cateva zile ca eram bolnava.
End of Flashback.
Ma trezesc speriata din cosmarul pe care tocami l-am avut. Mai bine zis amintirea ce a devenit cosmar. Eram transpirata si ochi erau rosi din cauza lacrimilor. Era a treia noapte in care imi aduceam aminte de acele zile, a treia noapte in care plangeam in somn si nu dormeam prea mult.
Imi i-au halatul pe mine si ma indrept spre parter cu pasi lenti, de parca n-as avea vreun chef de a manca sau a ma pregati pentru liceu. Spre norocul meu eram in ultimul an. Cand ajung in bucatarie observ ca mama si bunicul erau afara, asa cred, pentru ca locuinta era pustie. Imi umplu o ceasca cu ceai, biscuiti pe o farfurioara si urc inapoi in dormitor.
Dupa un sfert de ora , timp in care am luat masa, m-am dus spre baie , mi-am facut obisnuita si plictisitoare toaleta de dimineata. Aveam parul asa de incalcit, arata la fel ca un tufis uscat din desert. Intr-un sfarsit am reusit sa-l pieptan si sa arate cat de cat bine. M-am imbracat intr-o fusta de blugi, cizme de cowgirl, camasa cu manecile suflecate stil western si o jacheta neagra. Mi-am luat geanta si am iesit din casa.
Drumul spre liceu era destul de plictisitor. Imi provoca somnolenta. Singurul lucru la acest drum era faptul ca era liniste si puteam sa ma gandesc la vroia mintea mea fara sa fiu intrerupta. Dadeam “buna dimineata†tuturor oamenilor cunoscuti, din politetea mincinoasa pe care o aveam si mergeam fara probleme. Se vedea de pea cum ca avea sa fie o zi insorita si numai buna de calarit. Soarele stralucea pe cerul fara pic de nori, dandu-I o mica nuanta de aurie suvitelor mele de par. Ochi verzi straluceau ca doua nestemate scumpe la lumina soarelui. Vazusem mai multi baieti ca se uitau in ochi mei si deja incepeau sa-si faca sperante fara viitor. Eu una nu prea credeam ca visele mi se vor indeplini, nu credeam in vise. Mai facusem asta sin u se adeverisera…..
-Am ajuns in clasa, mi-am zis ca pentru sine, ca “prietenii†sa nu m-auda.
Am auzit o voce si m-am intors ca sa vad cine imi vorbea. Eram sigura, era Alisse, prietena mea. Ne cunoscusem in gimnaziu, puteam numi prietenia noastra una adevarata.
Parul ei carlontiat si roscat semana ca flacarile nestapanite ale focului, ochi mairi si caprui ca ai caprioarei si piela palida imi provocau mereu zambete.
-Ai ajuns la timp, a zis Alisse facandu-mi cu ochiul si buzele ei pictand un zambet larg pe chipul ei.
-Mda, ai dreptate ! acum , daca te rog frumos lasa-ma sa-mi i-au pixul de pe jos. Ziceam asta in timp ce o dadeam la o parte pentru a-mi lua pixul.
-Ai un fund sexy, mi-a spus ea incepand sa rada in hohote.
La auzul complimentului eu am inceput si eu sa rad dupa care m-am asezat in banca incercand sa ma opresc. Nu radeam doar din cauza , mai radeam pentru ca o vazusem cum era imbracata. Mai rau ca un clown.
Ziua la liceu decursese ca celelalte. Ore pline de plictiseala, pauzele cu rasete si plecarea cu zambete pe buze. Aflkasem de la alisse ca va pleca 3 zile din oras si ma va lasa singura. Ei bine, spre norocu’ ei nu ma enervasem. Oricum venea vacanta semestriala in care eu trebuia sa ma duc la 6 concursuri, ceea ce insemna antrenament mai greu si mai mult.
Bietul meu calut, Diablo, armasarul negru va avea de suferit, ca si mine, desigur.
Mi-am lasat ghiozdanul pe pat, m-am schimbat, mi-am facut un dus racoros care ma linistea si am coborat la parter.
Bunicul meu m-a zarit imediat si a inceput sa comenteze:
-Vorbeam de lup si lupul pe scari, in cazul nostru. A inceput sa rada.
Mama a intors capul sa ma vada, state pe scaunul din fata scarilot, deci n-avea cum sa ma vada. Cand m-a vazut mi-a zambit calduros si mi-a aruncat si o privire ai ei, protectoare.
-Salut, bunicule, mama ! Vreau sa va anunt ca de acum inainte ma voi antrena din greu pentru concursurile ce vor urma. Sunteti de accord? Am zis asta pe un tot sarcastic, plin de amuzament in el.
-De ce nu? A zis bunicul.
Am intors capul spre mama asteptand un raspund din partea ei.
-Daca tu vrei, atunci….eu nu comentez.
Le-am multumit si am plecat din casa in fuga . Am intrat in grajduri, l-am luat pe Diablo din grajd, i-am pus seaua si m-am urcat d pe el. Avea un temperament al dracu. De fiecare data cand ma urcam pe el trebua sa vorbesc cu el ca sa stie. Parca mereu astepta ceva, astepta sa se intample ceva. Spre norocul meu era calm.
L-am zarit pe bunicul venind pe mine calarind. Mi-a facut semn sa pornesc sore locul de antrenament.
Era frumos. Locul acela linistea sic el mai nervos om. Era o poiana intr-o padure de pini. Mereu soarele cadea in ea si-mi facea munca mai usoara.
Cand am ajuns , am intors capul spre bunicul meu si l-am intrebat :
-Ce trebuie sa fac?
Bunicul s-a uitat la mine ca la o proasta, s-a dat jos de pe cal si a inceput sa vorbeasca.
-Nu stiu ce trebuie sa faci? I-a sa vedem, ma lasi sa fac o incercare?
Am dat din cap in semn ca da si bunicul meu i-a dat o palma lui Diablo pe coapsa. Armasarul speriat a inceput sa allege, iar eu muream de frica.
-Da-ti seama singuraa. I-am auzit glasul bunicului in timp ce-mi linisteam calul. Imi dadusem seama. Trebuia doar sa…..