14-04-2010, 03:03 PM
Cu o intarziere destul de mare am venit si eu pentru a posta continuarea =)) Datorita lui wildrose care m-a batut la cap in fiecare zi sa scriu =)). En fin, multumesc foarte mult pentru commuri si ma bucur ca va place. Sper sa va placa si acest capitol >:D< .
P.S: sa nu ma injurati. :)))))
Capitolul sapte
- Sunt noul tau paznic.
Paznic. Ce ciudat suna. Am pufnit intr-un ras isteric. Mi-am dus palmele si mi-am acoperit fata razand in continuare. Ce prostie ! Dupa cateva clipe mi-am indepartat mainile de pe fata si m-am oprit din ras. Ce era asa de amuzant ? M-am uitat in ochii lui, de un verde profund care ma indemna sa-l privesc si sa nu-mi mai iau ochii de la el. Am clipit, si atunci vraja a disparut, ca si intunecimea noptii cand razele soarelui isi fac aparitia. Mi-am scuturat putin capul si apoi mi-am ciupit de obraji, obisnuiam sa fac asta cand il priveam prea mult pe fratele meu.
- Paznic .... zici.
Am rostit intr-un sfarsit. L-am vazut zambind si a aprobat din cap.
- Ei atunci, paznicule fara nume, poti sa iesi din camera mea, e miezul noptii iar eu vreau sa dorm.
M-am intors cu spatele la el si m-am dus pana la usa deschizand-o, i-am dat de inteles printr-o simpla miscare a mainii stangi sa plece. Mi-a aruncat o privire taioasa iar eu i-am zambit politicos, eram eu poate timida si toate cele, insa somnul pentru mine era important. A trecut pe langa mine, fara sa ma salute sau ceva in genul, m-am enervat. Sau m-am simtit jignita ? Nici eu nu stiu, cert e ca am trantit usa in urma lui si am inchis-o cu cheia, mai apoi m-am bagat inapoi in pat.
[center]***[/center]
Poc ! Poc !
Ce erau suntele acestea ? Nici eu nu le distingeam. Nu eram treaza complet ? Doar auzeam ? Mi-am fortat ochii sa se deschida, cu greu, am reusit. M-am intos pe o parte si am observat ca era dimineata deja. M-am ridicat in sezut, mi-am dus mainile la ochi iar apoi am cascat lenesa si m-am ridicat din pat luandu-mi halatul pe mine, m-am dus catre usa sa o deschid. Bataile erau din ce in ce mai insistente. Am mormait un 'Acum vin!' mai mult pentru mine, decat pentru cel care era in spatele usii. Am sucit cheia in broasca si am apasat pe clanta, usa dechizandu-se cu un mic scartait. Ochii mei somnorosi au captat imaginea raiului pe pamant, cred. Ochii verzi, par saten, inalt, bine facut, visul oricarei fete, oricarei femei casatorite sa aiba in mainile ei un astfel de amant. Apoi, mi-am schimbat privirea la celalalt baiat, si el o divinitate, un demon cu chip de inger. Brunet, ochii negrii, la fel de inalt si bine facut, un sot perfect as zice. Ce sunt astea ? Vise ? Imi vine sa ma palmuiesc, dar ma abtin, as parea o proasta. Ridic din instinct o spranceana si incerc sa ma prefact putin suparata, cand defapt eram fascinata.
- Ce-i ?
Am raspuns pe un ton bleg, somnoros, plin de raceala, exact ce am vrut !
- Am vrut doar sa te trezim, doar nu vrei sa intarzii la cursuri, nu ?
A raspuns amantul perfect din mintea mea bolnava, defapt el fiind 'paznicul fara nume'. Un ranjet i s-a ivit pe fata, unul perfect.
- Poate n-am chef sa merg azi la cursuri !
I-am trantit replica plina de scarba. O privire plina de superioritate, si gata ! M-am intors si am inchis usa in urma mea.M-am uitat la ceasul de pe perete si mi-am dat seama ca era sase jumatate, pe cand eu aveam cursuri doar de la opt. La dracu ! Ce e asta ? Un complot ? Dupa ce nu ma lasa sa dorm noaptea ma mai trezeste si la sase dimineata ! Copil razgaiat care doar stie sa nu lase lumea in pace, pe atat de frumos pe atat de prost ! Am fugit inapoi in pat si m-am trantit pe el tragand peste mine si patura, somn usor ! Am inchis ochii si am incercat sa adorm, si totusi dintr-o data am simtit doua brate cum imi cuprind talia, ridicandu-ma de pe suprafata moale. E o rapire cumva ? Daca da, si-au ales moemntul nepotrivit, nu lasa oamenii sa doarma, nu exista o lege pentru asa ceva ?! Nu, nu exista. Am tipat, de asta era momentul, si am inceput sa ma zbat pentru a scapa. Nu puteam vedea nimic din cauza ca patura imi era pe fata. Am auzit niste rasete, nu le-am recunoscut, am continuat sa incerc sa scap. Cine naiba avea chef de glume la sase dimineata ? Si daca nu era o gluma ? Ma ia ameteala de la atatea intrebari !
- Lasa-ma jos !
Am strigat cat am putut de tare in speranta ca o sa mi se indeplineasca dorinta. Si s-a indeplinit ! Minune ! Cred. M-am luptat pret de cateva secunde cu patura sa o dau jos de pe mine si sa pot vedea cine au fost fraierii care nu aveau ce face. Cand am castigat lupta m-am uitat buciumaca prin camera. Erau doi, ei doi. L-am fixat pe Paul cu o privire furioasa, in timp ce el radea de mai sa cada pe jos, apoi mi-am mutat privirea catre tipul saten, al carui nume nici nu-l stiu, dar banuiesc ca el e Christian, daca e paznicul meu.
- Christian, ai chef de glume ? Ca eu nu !
Am spus catre saten. I-am urmarit reactia de uimire, de ce se uimea ? Ca-i stiu numele ?
- Ce e ?
Am intreat vrand sa stiu adevarul. Nu au zis nimic ci doar s-au uitat unul la altul.
- Miss, eu nu sunt Christian.
A raspuns satenul. Miss pe naiba, stai ce a zis ?! El nu e Christian ? Atunci cine e ? Am lasat patura din mana si mi-am dus mana la cap, ma durea, agitatia mare a provocat totul, pe deasupra am fost trezita si la sase dimineata. Genial, nu ?
- Eu sunt Anthony Jones.
Am ridicat instinctiv o spranceana la numele lui. Avea nume de afemeiat, adica din ce mi-a zis mama 'Anthony' era nume de d'ala care trece din floare-n floare. Iar m-a luat cu ameteala, m-am dus si m-am asezat pe pat. Mi-am pus dosul palmei si frunte si apoi am zis :
- Iesiti afara din camera, vreau sa ma schimb, daca tot m-ati trezit atat de devreme, o sa discutam dupaia.
Nu m-am uitat sa vad daca au facut ceea ce le-am zis deaorece am auzit usa inchizandu-se. Christian, cum de nu esti aici ?
Am inceput sa rad, ce faceam ? Intrebam de cineva despre care nici macar nu-l vazusem niciodata, sau nu stiu nimic despre el, mai patetica de atat pot fi ? Trebuia sa aflu de ce era Anthony aici si nu Christian, dar mai ales trebuia sa stiu cum era Christian, nu stiam de ce, dar aveam nevoia sa stiu mai multe despre el. M-am ridicat cu greu de pe pat, camera se invartea cu mine, dar am inaintat, cum am putut am ajuns in baie unde mi-am facut toaleta zilnica. M-am reintors in camera si m-am dus catre dulap ca sa-mi aleg o rochie. Un mova, da, era perfecta, starea mea de spirit se reflecta in aceasta culoare, pentru mine nu inseamna ceea ce simbolizeaza pentru altii, pentru mine inseamna duritate, stare de meditare, tot ceea ce tine de minte si de gandire, o culoare perfecta. Parul mi l-am prins cu o funda tot de culoare mov, dar am prins doar partea din faza astfel o parte din parul meu lung cadea pe umeri. M-am incaltat cu niste sandale negre si apoi am pornit spre usa. Iesind afara am luat o gura mare de aer, trebuia sa fiu calma, am facut un circ la mine in camera asa ca nu trebuia sa se mai repede. Pana la urma era o lady, nu ? Sau ceva in genu imi spunea si mama. Am pasit spre camera lui Melody, vroiam sa o intreb de Christian, sa stiu exact cine era. Am ciocanit la usa de doua ori si am auzit un 'Intra'. Am apasat pe clanda si am intrat. La vederea mea, ea a zambit, si eu am facut la fel, am salutat-o si apoi am imbratisat-o.
- Melody, am nevoie sa-mi spui despre fratele tau, ce fel de peroana e. Te rog !
M-am uitat la ea cu fata de catelus, am vazut ca nu a avut nicio retinere.
- E o persoana buna, adica era cel putin inainte sa devina unul dintre cei zece gardiani ai majestatii sale, regina Lara, vrajitoarea suprema.
Am ascultat cu interes ce a spus, a fost ? Ce inseamna asta s-a schimbat ? S-a uitat in ochii mei, si pentru un moment am fost absolut convinsa ca mi-a ctitit mintea, dar apoi am lasat aceasta idee deoparte cand i-am vazut privirea retragandu-se.
- Da, s-a schimbat. Nu mai e acelasi, acum ca a aflat ca poate sa fie sotul reginei. Cei zece au dreptul de a se lupta pentru tron. De aceea nu exista o ordine acolo, sau cine e mai puternic, sunt doar zece, toti recrutati de mici. Nimeni nu stie cati ani are Lara, si totusi timp de douazeci de ani a ramas neschimbata.
A zambit cand a spus ultima fraza. Neschimbata, e o fiinta magica pana la urma.
- E o vrajitoare !
Am sarit eu putin ironica. A ras, era trista, se vedea pe fata ei, atat de mult a afectat-o schimbarea lui Christian ? Desigur, cum sa nu, era fratele ei, si eu as fi fost daca fratele meu s-ar fi schimbat dintr-o data, dintr-un tanar bun, amabil si bland intr-o bestie fara suflet. Am zambit, a vrut sa mai continuie dar am oprit-o, nu vroiam sa se chinuie si mai mult. I-am multumit si apoi am plecat de langa ea, trebuia sa ma duc in biblioteca, acolo unde stiam ca ei vor avea sa fie. Anthony si Paul. Ei imi vor raspunde la intrebari. Doar ei. Am marit pasul pentru ca eram curioasa, mureamde nerabdarea sa ascult povestea, erau mai mari decat mine, ei stiau adevarul si aveau sa mi-l spuna si mie. Intr-un timp scurt am ajuns in dreptul usilor mari din lemn cu clante mari vopsite auriu. Am intrat inauntru si i-am privit pe cei doi serioasa, trebuiau sa-mi spuna adevarul. De ce era aici Anthony si nu Christian ? Am deschis gura si apoi am vorbit :
- De ce nu e Christian aici ?
S-au uitat suspiciosi unul la altul, Anthony a deschis gura sa vorbeasca, dar a inchis-o la loc cand a auzit pe altcineva vorbind.
- Ba sunt aici.
P.S: sa nu ma injurati. :)))))
Capitolul sapte
- Sunt noul tau paznic.
Paznic. Ce ciudat suna. Am pufnit intr-un ras isteric. Mi-am dus palmele si mi-am acoperit fata razand in continuare. Ce prostie ! Dupa cateva clipe mi-am indepartat mainile de pe fata si m-am oprit din ras. Ce era asa de amuzant ? M-am uitat in ochii lui, de un verde profund care ma indemna sa-l privesc si sa nu-mi mai iau ochii de la el. Am clipit, si atunci vraja a disparut, ca si intunecimea noptii cand razele soarelui isi fac aparitia. Mi-am scuturat putin capul si apoi mi-am ciupit de obraji, obisnuiam sa fac asta cand il priveam prea mult pe fratele meu.
- Paznic .... zici.
Am rostit intr-un sfarsit. L-am vazut zambind si a aprobat din cap.
- Ei atunci, paznicule fara nume, poti sa iesi din camera mea, e miezul noptii iar eu vreau sa dorm.
M-am intors cu spatele la el si m-am dus pana la usa deschizand-o, i-am dat de inteles printr-o simpla miscare a mainii stangi sa plece. Mi-a aruncat o privire taioasa iar eu i-am zambit politicos, eram eu poate timida si toate cele, insa somnul pentru mine era important. A trecut pe langa mine, fara sa ma salute sau ceva in genul, m-am enervat. Sau m-am simtit jignita ? Nici eu nu stiu, cert e ca am trantit usa in urma lui si am inchis-o cu cheia, mai apoi m-am bagat inapoi in pat.
[center]***[/center]
Poc ! Poc !
Ce erau suntele acestea ? Nici eu nu le distingeam. Nu eram treaza complet ? Doar auzeam ? Mi-am fortat ochii sa se deschida, cu greu, am reusit. M-am intos pe o parte si am observat ca era dimineata deja. M-am ridicat in sezut, mi-am dus mainile la ochi iar apoi am cascat lenesa si m-am ridicat din pat luandu-mi halatul pe mine, m-am dus catre usa sa o deschid. Bataile erau din ce in ce mai insistente. Am mormait un 'Acum vin!' mai mult pentru mine, decat pentru cel care era in spatele usii. Am sucit cheia in broasca si am apasat pe clanta, usa dechizandu-se cu un mic scartait. Ochii mei somnorosi au captat imaginea raiului pe pamant, cred. Ochii verzi, par saten, inalt, bine facut, visul oricarei fete, oricarei femei casatorite sa aiba in mainile ei un astfel de amant. Apoi, mi-am schimbat privirea la celalalt baiat, si el o divinitate, un demon cu chip de inger. Brunet, ochii negrii, la fel de inalt si bine facut, un sot perfect as zice. Ce sunt astea ? Vise ? Imi vine sa ma palmuiesc, dar ma abtin, as parea o proasta. Ridic din instinct o spranceana si incerc sa ma prefact putin suparata, cand defapt eram fascinata.
- Ce-i ?
Am raspuns pe un ton bleg, somnoros, plin de raceala, exact ce am vrut !
- Am vrut doar sa te trezim, doar nu vrei sa intarzii la cursuri, nu ?
A raspuns amantul perfect din mintea mea bolnava, defapt el fiind 'paznicul fara nume'. Un ranjet i s-a ivit pe fata, unul perfect.
- Poate n-am chef sa merg azi la cursuri !
I-am trantit replica plina de scarba. O privire plina de superioritate, si gata ! M-am intors si am inchis usa in urma mea.M-am uitat la ceasul de pe perete si mi-am dat seama ca era sase jumatate, pe cand eu aveam cursuri doar de la opt. La dracu ! Ce e asta ? Un complot ? Dupa ce nu ma lasa sa dorm noaptea ma mai trezeste si la sase dimineata ! Copil razgaiat care doar stie sa nu lase lumea in pace, pe atat de frumos pe atat de prost ! Am fugit inapoi in pat si m-am trantit pe el tragand peste mine si patura, somn usor ! Am inchis ochii si am incercat sa adorm, si totusi dintr-o data am simtit doua brate cum imi cuprind talia, ridicandu-ma de pe suprafata moale. E o rapire cumva ? Daca da, si-au ales moemntul nepotrivit, nu lasa oamenii sa doarma, nu exista o lege pentru asa ceva ?! Nu, nu exista. Am tipat, de asta era momentul, si am inceput sa ma zbat pentru a scapa. Nu puteam vedea nimic din cauza ca patura imi era pe fata. Am auzit niste rasete, nu le-am recunoscut, am continuat sa incerc sa scap. Cine naiba avea chef de glume la sase dimineata ? Si daca nu era o gluma ? Ma ia ameteala de la atatea intrebari !
- Lasa-ma jos !
Am strigat cat am putut de tare in speranta ca o sa mi se indeplineasca dorinta. Si s-a indeplinit ! Minune ! Cred. M-am luptat pret de cateva secunde cu patura sa o dau jos de pe mine si sa pot vedea cine au fost fraierii care nu aveau ce face. Cand am castigat lupta m-am uitat buciumaca prin camera. Erau doi, ei doi. L-am fixat pe Paul cu o privire furioasa, in timp ce el radea de mai sa cada pe jos, apoi mi-am mutat privirea catre tipul saten, al carui nume nici nu-l stiu, dar banuiesc ca el e Christian, daca e paznicul meu.
- Christian, ai chef de glume ? Ca eu nu !
Am spus catre saten. I-am urmarit reactia de uimire, de ce se uimea ? Ca-i stiu numele ?
- Ce e ?
Am intreat vrand sa stiu adevarul. Nu au zis nimic ci doar s-au uitat unul la altul.
- Miss, eu nu sunt Christian.
A raspuns satenul. Miss pe naiba, stai ce a zis ?! El nu e Christian ? Atunci cine e ? Am lasat patura din mana si mi-am dus mana la cap, ma durea, agitatia mare a provocat totul, pe deasupra am fost trezita si la sase dimineata. Genial, nu ?
- Eu sunt Anthony Jones.
Am ridicat instinctiv o spranceana la numele lui. Avea nume de afemeiat, adica din ce mi-a zis mama 'Anthony' era nume de d'ala care trece din floare-n floare. Iar m-a luat cu ameteala, m-am dus si m-am asezat pe pat. Mi-am pus dosul palmei si frunte si apoi am zis :
- Iesiti afara din camera, vreau sa ma schimb, daca tot m-ati trezit atat de devreme, o sa discutam dupaia.
Nu m-am uitat sa vad daca au facut ceea ce le-am zis deaorece am auzit usa inchizandu-se. Christian, cum de nu esti aici ?
Am inceput sa rad, ce faceam ? Intrebam de cineva despre care nici macar nu-l vazusem niciodata, sau nu stiu nimic despre el, mai patetica de atat pot fi ? Trebuia sa aflu de ce era Anthony aici si nu Christian, dar mai ales trebuia sa stiu cum era Christian, nu stiam de ce, dar aveam nevoia sa stiu mai multe despre el. M-am ridicat cu greu de pe pat, camera se invartea cu mine, dar am inaintat, cum am putut am ajuns in baie unde mi-am facut toaleta zilnica. M-am reintors in camera si m-am dus catre dulap ca sa-mi aleg o rochie. Un mova, da, era perfecta, starea mea de spirit se reflecta in aceasta culoare, pentru mine nu inseamna ceea ce simbolizeaza pentru altii, pentru mine inseamna duritate, stare de meditare, tot ceea ce tine de minte si de gandire, o culoare perfecta. Parul mi l-am prins cu o funda tot de culoare mov, dar am prins doar partea din faza astfel o parte din parul meu lung cadea pe umeri. M-am incaltat cu niste sandale negre si apoi am pornit spre usa. Iesind afara am luat o gura mare de aer, trebuia sa fiu calma, am facut un circ la mine in camera asa ca nu trebuia sa se mai repede. Pana la urma era o lady, nu ? Sau ceva in genu imi spunea si mama. Am pasit spre camera lui Melody, vroiam sa o intreb de Christian, sa stiu exact cine era. Am ciocanit la usa de doua ori si am auzit un 'Intra'. Am apasat pe clanda si am intrat. La vederea mea, ea a zambit, si eu am facut la fel, am salutat-o si apoi am imbratisat-o.
- Melody, am nevoie sa-mi spui despre fratele tau, ce fel de peroana e. Te rog !
M-am uitat la ea cu fata de catelus, am vazut ca nu a avut nicio retinere.
- E o persoana buna, adica era cel putin inainte sa devina unul dintre cei zece gardiani ai majestatii sale, regina Lara, vrajitoarea suprema.
Am ascultat cu interes ce a spus, a fost ? Ce inseamna asta s-a schimbat ? S-a uitat in ochii mei, si pentru un moment am fost absolut convinsa ca mi-a ctitit mintea, dar apoi am lasat aceasta idee deoparte cand i-am vazut privirea retragandu-se.
- Da, s-a schimbat. Nu mai e acelasi, acum ca a aflat ca poate sa fie sotul reginei. Cei zece au dreptul de a se lupta pentru tron. De aceea nu exista o ordine acolo, sau cine e mai puternic, sunt doar zece, toti recrutati de mici. Nimeni nu stie cati ani are Lara, si totusi timp de douazeci de ani a ramas neschimbata.
A zambit cand a spus ultima fraza. Neschimbata, e o fiinta magica pana la urma.
- E o vrajitoare !
Am sarit eu putin ironica. A ras, era trista, se vedea pe fata ei, atat de mult a afectat-o schimbarea lui Christian ? Desigur, cum sa nu, era fratele ei, si eu as fi fost daca fratele meu s-ar fi schimbat dintr-o data, dintr-un tanar bun, amabil si bland intr-o bestie fara suflet. Am zambit, a vrut sa mai continuie dar am oprit-o, nu vroiam sa se chinuie si mai mult. I-am multumit si apoi am plecat de langa ea, trebuia sa ma duc in biblioteca, acolo unde stiam ca ei vor avea sa fie. Anthony si Paul. Ei imi vor raspunde la intrebari. Doar ei. Am marit pasul pentru ca eram curioasa, mureamde nerabdarea sa ascult povestea, erau mai mari decat mine, ei stiau adevarul si aveau sa mi-l spuna si mie. Intr-un timp scurt am ajuns in dreptul usilor mari din lemn cu clante mari vopsite auriu. Am intrat inauntru si i-am privit pe cei doi serioasa, trebuiau sa-mi spuna adevarul. De ce era aici Anthony si nu Christian ? Am deschis gura si apoi am vorbit :
- De ce nu e Christian aici ?
S-au uitat suspiciosi unul la altul, Anthony a deschis gura sa vorbeasca, dar a inchis-o la loc cand a auzit pe altcineva vorbind.
- Ba sunt aici.
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End