My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Arigatou ptr comentariile care sunt si au fost :)) ^:)^
Scz ptr numele lui Juugo... Chiar eram in ceata in privinta asta:)).

Capitolul 2:

Razele soarelui imi strabateau chipul, facandu-ma astfel sa ma trezesc, si cel mai important… sa ma enervez. Am incercat sa imi trag patura peste cap , dar am simtit o durere usoara ce m-a facut sa ma opresc. Aproape ca uitasem de starea in care eram.
-Deci te-ai trezit. Cum te simti?
Am incercat sa-mi deschid ochii. De data aceasta vedeam clar, iar ceata aceea disparuse complet. Mi-am indreptat privirea incet spre persoana care vorbise cu cateva secunde inainte. Un zambet larg ma intampina. L-am recunoscut imediat… Era baiatul acela, Yuuki.
-Bi…ne.
-Ma bucur. A spus acesta pastrandu-si acelasi zambet pe fata.
Am incercat sa ma ridic, insa nu reusisem. Am mai incercat inca o data, iar rezultatul a fost acelasi. Situatia asta deja ma calca pe nervi, nu puteam nici pacar sa ma misc.
-Da-mi voie sa te ajut.
Si in timp ce vorbi se apropie de mine, ajutandu-ma astfel sa ma ridic. Nu mi-am imaginat niciodata ca as putea ajunge intr-o situatie de genul. Nici cand m-am luptat cu Itachi nu am ajuns asa.
Tineam capul plecat si priveam in gol.
-Hei, nu-ti face probleme! In curand o sa fii ca nou! Ai fost ranit serios, doar nu vrei ca in trei zile sa te recuperezi.
Tonul lui vesel si usor sarcastic mi-a mai ridicat moralul, insa nu a fost indeajuns. Macar nu am pierdut prea mult timp. Am dormit deci trei zile…
-Haide… Ce o cu privirea asta? Ar trebui sa fii mai fericit, toti ceilalti se simt perfect!
-Mda.
Ce motiv imi da si el pentru a fi fericit. Bine ca ma voi descotorosi de el curand…
-A, da. Aproape ca am uitat! Banuiesc ca iti e foame… Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare.
L-am urmarit cu privirea in timp ce iesi din camera. Sincer sa fiu chiar imi era foame. Baiatul asta era cam ciudat… Trebuie sa-l pun pe Juugo sa caute cate ceva despre el. Cine stie… poate e vreun spion din Konoha.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de scartaitul puternic al usii. Mi-am indreptat privirea intracolo si l-am zarit pe Suigetsu. Perfect.
-Mai, mai. Se pare ca te refaci… Piticania aia chiar a facut o treaba buna cu tine.
-Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa! Am si eu un nume sa stii!
Si in timp ce vorbi cu Suigetsu, Yuuki intra in camera cu o tava in care se afla un castron al carui miros ma ducea cu gandul la ramen.
-Bine atunci, am plecat. Ai grija ce faci… piticanio!
Pustiul se enerva din nou, insa in scurt timp s-a calmat. Voia sa inceapa o cearta cu Sugetsu insa a renuntat. A asezat tava pe pat si apoi a oftat. Il urmaream cu privirea, insa cand piticania a observant ca-l priveam insistent a inceput sa-si ceara scuze:
-Imi pare rau, ce nepoliticos din partea mea… Am sa ies, cand termini sa ma strigi.
Nu am dat prea multa importanta,asa ca m-am apucat de mancat. Era ciudat… Ramenul acesta avea alt gust decat cel normal… Priveam suspicios castronul, insa m-am hotarat ca decat nimic, mai bine sa mananc ce aveam in fata.
Imediat ce am terminat,pe usa a intrat Karin care tine in mana o tava plina de mancare. O priveam indiferent in timp ce ea inainta.
-Sasuke-kun, ti-am adus ceva de mancare.
-De abea am mancat.
In timp ce vorbeam a intrat si Yuuki pe usa. Se uita cand la mine, cand la Karin.
-Ha! Am castigat pariul! Ti-am spus ca o sa te inving! spuse pustiul in timp ce sarea in sus de bucurie.
-Nu pot sa cred! Tsk! si se intoarse nervoasa spre usa.
-A da si nu uita, ai promis!
Si in timp ce vorbi Yuuki ii arunca o privire perversa lui Karin. Chiar nu stiu despre ce e vorba aici, insa nici nu cred ca as vrea sa aflu. Nu am nevoie de alte dureri de cap.
Piticania zambi multumita.
-Deci… Pana maine incearca sa nu te misti prea mult. Deloc chiar.
Baiatu’ asta e screlozat la minte daca crede ca o sa stau ca o statuie o zi intreaga.
-Hei, nu te uita asa urat la mine! Nu e vina mea ca ai jumatate din oase rupte. Daca vrei sa nu-ti agravezi situatia te sfatuiesc sa ma asculti.
Si in timp ce vorbi ma aseza in pat, invelindu-ma.
Chiar crede ca o sa stau o zi fara sa ma misc?! Pe langa ca e cretin mai are si vizuni fantastice. Cum de m-am pricopsit cu un asemenea idiot; abea astept sa scap de el.
-Daca vrei o sa-ti tin de companie… a spus acesta in timp ce s-a asezat pe pat, langa mine.
Perfect. Asta imi lipsea.
-Sasuke-chan*, care e floarea ta preferata?
-Cum mi-ai… spus? il intreb pe Yuki fiind gata sa ma ridic si sa-l lovesc.
-Sasuke-chan… Nu-ti place? zise acesta derutat. Eu cred ca e dragut.
Nu stiu ce vede el atat de “dragut” in acest lucru, insa daca nu m-ar fi oprit el sigur l-as fi lovit. Insa, chiar si asa, asta l-a facut sa vorbeasca si mai mult:
-Sasuke-chan ti-am spus sa nu te misti. Doar nu vrei sa-ti mai rupi ceva!
-Si ma rog ce-ti pasa tie?!?
-Normal ca-mi pasa! Raule…
Si in timp ce a vorbit s-a intors cu spatele la mine. Nu pot sa cred ca am ajuns sa vorbesc cu toti idiotii... Daca o sa o tin tot asa sigur innebunesc.
S-a intors spre mine, revenind la vechea pozitie. Afisand un zambet larg, ma intreba:
-Deci, Sasuke-chan, care e floarea ta favorite?
E clar. Nu o sa ajung nicaieri cu el. Nu are rost sa-mi bat capul, in plus va pleca imediat ce ma voi putea misca.
-Nu-mi plac florile. Ii spun cu o voce calma, in timp ce il fixez cu privirea.
-De ce nu? Eu cred ca sunt frumoase. Mi-as dori sa fiu o floare de Lotus**.
Chiar daca chipul meu era inexpresiv, Yuki zambea larg, privind in gol.
-Nu esti departe de a fi una. Ii spun in timp ce imi mut privirea spre obiectele din jur.
-Chiar crezi? intreba acesta curios in timp ce se apropie mai mult de mine.
-Da…
Acesta zambi satisfacut. Se pare ca nu e greu sa ii faci pe plac unui idiot. Chiar si asa, tot nu il suport. Imi indrept din nou privirea spre el; inca privea in gol. Ma intrb oare la ce se gandeste. Hm… poate chiar seamana cu o floarea de Lotus.
-Sasuke-chan, tu ce floare crezi ca esti?
Daca nu ii raspund ma bate la cap in continuare; insa partea proasta e ca nu stiam nici foarte multe nume de flori. Singurele erau plante folosite in medical jutsu. Am ramas pe ganduri…
-Ajisai***. Ii raspund intr-un final.
Yuki si-a schimbat pentru prima data privirea de cand am inceput discutia; ochii lui mirati ma priveau intrebatori.
-Nu cred ca ti se potriveste. Daca esti atat de tacut si indiferent nu inseaman ca nu ai suflet. Oricine ar fi avut o viata ca a ta ar fi actionat cum o faci tu. Spuse aceasta in timp ce un zambet i-a aparut pe fata.
Eram uimit de faptul ca stia despre trecutul meu. Deci stia cu cine are de aface cand a intrat in echipa. Pustiul devine interesant.
-Sasuke…
Tonul lui schimbat mi-a atras atentia.
-Tu ai un suflet bun. Eu stiu asta, iar tu o cunosti si mai bine.

______________________________
-chan* - apelativul este folosit in limba japoneza pentru fetite
Lotus** - e o floare ce semnifica puritatea, elocventa.
Ajisai*** - e o floare ce semnifica lipsa de mila fata de o persoana, cruzimea